$$$

 MEMORIE CULTURALA - ALFRED TENNYSON

Lord ALFRED TENNYSON s-a nascut in data 6 august 1809 și s-a stins din viața in 6 Octombrie 1892.

Poetul britanic Alfred Tennyson s-a născut pe 6 august 1809, la Somersby, Lincolnshire, fiind descendent al regelui Edward al III-lea. 

La 17 ani, împreună cu doi fraţi mai mari, a publicat un volum de versuri. 

În 1827, a intrat la Colegiul Trinity din Cambridge, unde s-a alăturat societăţii intelectuale secrete "Cambridge Apostles". 

În 1829, a fost distins cu Premiul pentru poezie "Chancellor’s Gold Medal". 

În 1830, a publicat primul volum realizat integral de el, intitulat "Poems, Chiefly Lyrical", în care sunt incluse cele mai cunoscute poezii ale sale, poemele "Claribel" şi "Mariana". 

În primăvara anului 1831, la moartea tatăl său, a fost nevoit să plece de la Cambridge înainte de a-şi lua diploma. 

În 1833, a publicat cel de-al doilea volum de versuri, în care este inclus şi poemul "The Lady of Shalott". Criticile aduse acestuia l-au descurajat şi nu a mai publicat nimic în următorii zece ani, deşi a continuat să scrie. 

În 1850, Tennyson a atins succesul deplin, fiind numit Poet Laureat. În acelaşi an, a publicat capodopera "In Memoriam A.H.H.", dedicată prietenului său Henry Hallam. 

Regina Victoria a fost o mare admiratoare a versurilor sale, numindu-l, în 1884, Baron Tennyson. El a refuzat titlul de două ori, în 1865 şi în 1868, acceptându-l însă a treia oară. A încetat din viaţă pe 6 octombrie 1892, la 83 de ani, şi a fost înmormântat la Catedrala Westminster Abbey.

"Sunt o parte din tot ceea ce am găsit pe drumul meu."

Trecând de barieră

“Va fi–n amurg, luceafărul pe cer, 

Şi-un glas mă va chema din depărtare; 

Nu se va-auzi suspin pe debarcader 

Când velele voi ridica pentru plecarea mare, 

Asemeni mareei care se mişcă de parcă ar dormi,

Prea îndeajunsă sieşi de-atâtea zgomote şi spumă,

Şi care, venită din adâncurile-albastre şi

Fără margini, se-ntoarce acum acasă, în abisul mumă.

Crepusculul şi clopotul de seară, 

Şi, apoi, cea din urmă întunecare!

Şi poate nimeni nu îmi va spune adio, bunăoară,

Şi poate nu vor fi nici lacrimi în ora de-îmbarcare;

Deşi departe mă va purta acest talaz, acest alizeu,

De Timpul şi Spaţiul nostru, spre cerul de opal,

Eu sper să văd faţa celui care va fi Pilotul meu, 

Când voi fi trecut dincolo de bariera de coral”.

“Trandafirul a vegheat întreaga noapte 

De dragul tău, știind ce mi-ai promis ,vezi bine;

Crinii au vorbit de chipul tău în șoapte 

Și-au tot oftat așteptand zorii și pe tine.”

“Să lupţi, să cauţi, să găseşti şi să nu te plângi niciodată''.

Sursa:

https://www.viata-libera.ro/magazin/212013-remember-alfred-tennyson-1809-1892