$$$

 📖"La Caracas va fi mereu noapte", Karina Sainz Borgo - 232 de pagini📖

🖋După cum ne spune și titlul cărții, acțiunea are loc in capitala Venezuelei, Caracas și începe cu o scenă tristă, dramatică. Adelaida Falcon își inmormanteaza mama care a murit dupa o luptă grea cu cancerul. Însă dramatismul abia începe, căci intr-un oraș dominat de lupte, furturi si crime, nici morții nu au liniște, iar fiica se teme ca la lăsarea nopții mormântul mamei va fi profanat. Dramatic este si tot efortul pentru a plăti înmormântarea, bolivarii nemaiavând nicio valoare, economia fiind la pământ, hrana tot mai puțină, frica mai persistentă.

🖋Deși a trăit o copilărie intr-o Venezuela prosperă, dominată de amintiri cu mama sa si biblioteca plină de carti, amintiri cu cele două mătuși cu care culegea prune si care o făceau mereu sa rada, amintiri despre lucruri simple si normale, acum, in prezent, adulta fiind, nimic nu mai este normal. Acum este obligată de împrejurări sa stea la cozi interminabile pentru a cumpăra orice, acum este forțată sa stea cu ochii in patru pe străzi, este forțată sa vadă zilnic acel tablou macabru, dezgustător înfățișând morți lăsați pe străzi zile in șir.

🖋Nici nopțile nu sunt tihnite, ci sunt tulburate de gazele lacrimogene aruncate de forțele de ordine asupra protestatarilor care amenință sa inunde clădirea. 

🖋Pericolul pândește la orice pas, astfel încât atunci când se întoarce acasă, Adelaida constată cu mâhnire ca aceasta i-a fost ocupata de un grup de revoluționare deloc pașnice. Pentru a supraviețui Adelaida recurge la niște fapte deloc lăudabile, dar care nu i-au lăsat alta cale de urmat. 

🖋Prezentul sumbru se împletește cu scene emoționante din copilăria Adelaidei și scriitoarea amintește si câteva titluri de cărți precum Copiii mlaștinii de Octavio Paz, Casa Verde de Mario Vargas Llosa, Trăsături de familie de Carlos Monsiváis, Întreabă praful de John Fante.

🖋Povestea Adelaidei este povestea unui popor si desi este o ficțiune, reda intr-un mod general cruda realitate a unei tari sfâșiate de conflicte. 

🖋Cu un scris direct, concis jurnalista Karina Sainz Borgo reușește ce și-a propus, si anume, să facă cunoscută lumii drama, realitatea, durerea unui popor.

♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️

"Nu puteam să plec gândindu-mă cât de puțin i-ar lua unui profanator să deschidă groapa ca să-i fure mamei ochelarii sau pantofii sau chiar oasele, care erau socotite drept marfă de preț în vremurile astea când vrăjitoria devenise religie națională. O țară fără dinți care ia gâtul găinilor. În clipa aceea, pentru prima oară după atâtea luni, am plâns din rărunchi, tremurând de frică și de durere. O plângeam pe ea. Mă plângeam pe mine. Plângeam după ce fuseserăm. Plângeam din cauza locului aceluia fără de lege în care, după căderea nopții, Adelaida Falcón, mama mea, avea să rămână tot la voia celor vii. Plângeam gândindu-mă la trupul ei, îngropat într-un pământ în care niciodată n-aveam să ne găsim liniștea. Când m-am așezat lângă șofer, nu-mi doream să mor: eram deja moartă."

4.5/5⭐️