$$$

 A salvat mii de oameni… dar unii spun că a fost o sfântă falsă. Cine a fost, de fapt, Maica Tereza? Înger sau ipocrită?

S-a născut în 1910, în Macedonia, într-o familie albaneză. La 18 ani a plecat în India, iar ceea ce a văzut în Calcutta i-a marcat viața. Mizerie, boli, copii pe moarte. A fondat ordinul „Misionarele Carității” și a devenit simbolul milei în toată lumea. A fost premiată cu Nobelul pentru Pace, a fost ridicată la rang de sfântă. Dar dincolo de aură, realitatea era alta.

Azilurile ei din Calcutta erau numite de unii „casele morții”. Bolnavii nu primeau calmante, nici măcar morfină. Suferința era considerată „un cadou de la Dumnezeu”. Nu se făcea niciun diagnostic. Pacienți cu boli curabile erau lăsați să moară în chinuri, pentru că sistemul refuza medicina modernă. Voluntarii au povestit că acele și seringile erau refolosite, că nu se respectau reguli de igienă de bază. Tratamentul era primitiv, deși fondurile erau uriașe.

Maica Tereza a primit milioane de dolari în donații. Întrebarea e: unde s-au dus? Organizația ei a refuzat audituri financiare. În loc de spitale moderne, donațiile mergeau către extinderea ordinului și donații către Vatican. Se estimează că doar o mică parte din bani ajungeau la pacienți. În schimb, i-a acceptat pe cei cu bani murdari.

Charles Keating, bancher condamnat pentru fraudă de peste un miliard de dolari, i-a donat 1,25 milioane. Când procurorul i-a cerut să returneze banii furați, ea a refuzat. A lăudat în mod public regimul dictatorial al lui Jean-Claude Duvalier, dictatorul haitian care și-a ucis și înfometat propriul popor. L-a numit „prieten al săracilor”. A fost fotografiată cu criminali de război, cu corupți și cu elite religioase implicate în scandaluri.

Călugărițele din ordinul ei trăiau în condiții de austeritate extremă: dormeau pe lemn, fără saltele, fără aer condiționat în clima ucigătoare a Indiei. Nu aveau voie să vorbească fără permisiune. Nu aveau voie să-și vadă familia. Unele foste călugărițe au ieșit din tăcere și au vorbit despre control psihologic, umilire și un regim de frică.

Iar cel mai cinic detaliu: când Maica Tereza s-a îmbolnăvit, n-a fost tratată într-una din casele ei. A fost dusă într-un spital privat, de elită, cu aparatură de ultimă generație. Cei din casele ei? Mureau fără calmante, pe un pat de ciment, cu ace refolosite.

A fost sanctificată de Biserică în 2016. Dar faptele rămân. Suferința era promovată. Banii erau ascunși. Săracii erau doar un decor pentru o imagine construită perfect.

Poate că Maica Tereza n-a fost nici înger, nici demon. Dar ceea ce a construit nu a fost iubire pură. A fost durere sistematizată. A fost suferință organizată. A fost un cult al morții, prezentat lumii ca miracol al compasiunii.