miercuri, 2 iulie 2025

#$#

 FRANZ XAVER WINTERHALTER


Franz Xaver Winterhalter (20 aprilie 1805 – 8 iulie 1873) a fost un artist german, cel mai bine cunoscut pentru portretele sale idealizate ale regalității europene, care au fost influențate de pictura rococo și neoclasică.


Născut într-un sat mic din Pădurea Neagră a Germaniei, Franz Xaver Winterhalter și-a părăsit casa pentru a studia pictura la academia din München. Înainte de a deveni pictor de curte pentru Louis-Philippe, regele Franței, s-a alăturat unui cerc de artiști francezi la Roma. În 1835, după ce i-a pictat pe Marele Duce și Ducesa de Baden, a fost lansată cariera internațională a lui Winterhalter ca portretist de curte. Deși nu a primit niciodată mari laude pentru munca sa în Germania natală, familiile regale din Anglia, Franța și Belgia l-au însărcinat să picteze portrete. Pânzele sale monumentale i-au stabilit o reputație populară substanțială, iar copiile litografice ale portretelor au contribuit la răspândirea faimei sale.


Portretele lui Winterhalter erau apreciate pentru intimitatea lor subtilă, dar popularitatea lui în rândul patronilor venea din capacitatea sa de a crea imaginea pe care ei doreau sau aveau nevoie să o proiecteze supușilor lor. A reușit să surprindă climatul moral și politic al fiecărei instanțe, adaptându-și stilul fiecărui client până când s-a părut că picturile sale acționează ca comunicate de presă, emise de un maestru al relațiilor publice.


După ce a urmat școala la o mănăstire benedictină din St. Blasien, Winterhalter a părăsit Menzenschwand în 1818, la vârsta de 13 ani, pentru a studia desenul și gravura. S-a format ca desenator și litograf în atelierul lui Karl Ludwig Schüler din Freiburg im Breisgau. În 1823, la vârsta de optsprezece ani, a plecat la München, patronat de industriașul baron von Eichtal. În 1825, i s-a acordat o bursă de către Ludwig I, Marele Duce de Baden și a început un curs de studii la Academia de Arte din München cu Peter von Cornelius, ale cărui metode academice nu l-au mulțumit. Winterhalter a găsit un mentor mai simpatic în portretistul la modă Joseph Stieler. În acest timp, s-a întreținut lucrând ca litograf.


Winterhalter a intrat în cercurile curții în 1828, când a devenit maestru de desen al Sophiei Margravine de Baden, la Karlsruhe. Oportunitatea sa de a se stabili dincolo de Germania de Sud a venit în 1832, când a putut călători în Italia în 1833–1834, cu sprijinul Marelui Duce Leopold de Baden. La Roma a compus scene romantice în maniera lui Louis Léopold Robert și s-a atașat de cercul directorului Academiei Franceze, Horace Vernet. La întoarcerea sa la Karlsruhe, a pictat portrete ale Marelui Duce Leopold de Baden și ale soției sale și a fost numit pictor la curtea mare-ducală.


Cu toate acestea, a părăsit Baden pentru a se muta în Franța, unde pictura sa în stil italian „Il dolce Farniente” a atras atenția la Salonul din 1836. Un an mai târziu, „Il Decameron” a fost de asemenea lăudat; ambele tablouri sunt compoziții academice în stilul lui Rafael. În Salonul din 1838 a expus un portret al Prințului de Wagram împreună cu fiica sa tânără. Cariera sa de portretist a fost în curând asigurată când, în același an, a pictat-o pe Louise Marie of Orleans, regina Belgienilor, și pe fiul ei. Probabil prin acest tablou Winterhalter a ajuns la cunoștința Mariei Amalia a celor Două Sicilii, Regina Francezilor, mama Reginei Belgienilor.


La Paris, Winterhalter a devenit rapid la modă. A fost numit pictor de curte al lui Louis-Philippe, regele francezilor, care l-a însărcinat să picteze portrete individuale ale familiei sale numeroase. Winterhalter avea să execute peste treizeci de picturi pentru el.


Acest succes i-a adus pictorului reputația de specialist în portrete dinastice și aristocratice, priceput să îmbine asemănarea cu lingușirea și să însuflețească fastul oficial cu moda modernă.


Cu toate acestea, reputația lui Winterhalter în cercurile artistice a avut de suferit. Criticii, care lăudaseră debutul său în salonul din 1836, l-au caracterizat drept un pictor care nu putea fi luat în serios. Această atitudine a persistat de-a lungul carierei lui Winterhalter, condamnându-i opera la o categorie inferioară în ierarhia picturii. Winterhalter însuși a considerat primele sale picturi regale ca pe o pauză temporară înainte de a reveni la pictura subiectului și domeniul respectabilității academice, dar a fost o victimă a propriului succes și pentru tot restul vieții a lucrat aproape exclusiv ca portretist. Succesul său în acest domeniu l-a făcut bogat. Winterhalter a devenit o celebritate internațională care se bucură de patronajul regal.


De-a lungul carierei sale, artistul a fost însărcinat să picteze, printre altele, pe împărăteasa Eugenie, prințesa Leonilla și regina Victoria. Cu toate acestea, el este cel mai frecvent asociat cu redările sale ale Elisabetei „Sissi”, împărăteasa Austriei, în care îi prezintă hainele scumpe și părul castaniu curgător. 


Sumar:


Născut la 20 aprilie 1805 în Menzenschwand, Germania, Winterhalter a studiat la Academia de Arte din München sub pictorul Peter von Cornelius. A fost angajat ca maestru de desen al Sophiei Margavine din Baden și, la scurt timp, urma să servească drept pictor de curte regele Louis-Phillipe al Franței. În 1841, Winterhalter a servit ca pictor oficial al curții reginei Victoria, producând o serie de imagini ale reginei și ale familiei ei, care au fost distribuite în Marea Britanie. În apogeul carierei sale, artistul a primit un număr copleșitor de comenzi și multe dintre portretele sale au fost executate de asistenții săi. Winterhalter a murit la 8 iulie 1873 la Frankfurt, Germania, la vârsta de 68 de ani. Lucrarea sa se află în prezent în colecțiile Galeriei Naționale de Portret din Londra, Muzeul d'Orsay din Paris și Muzeul J. Paul Getty din Los Angeles.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

$$$

 Memorie Culturala Octavian Paler      ◆Octavian Paler Născut: 2 iulie 1926, Lisa, județul Făgăraș – Decedat: 7 mai 2007, București     ◆Oct...