$$$

 SA NU NE UITAM EROII!

Dimitrie Bolintineanu

Moartea lui Mihai Viteazul.

Pe câmpia Turzii, pe un verde plai,

Tabără oştirea marelui Mihai.

Acolo, în cortu-i, domnul se gândeşte:

Fericirea ţării inima-i răpeşte.

Are-o presimţire ce l-a turburat

Şi pe mâna-i mândră capul a plecat.

În deşert speranţa inima-i răsfaţă;

Lacrimile udă gânditoarea-i faţă.

Înaintea celor ce îl ocolea,

Cu o mantă d-aur el se ascundea.

Către căpitanii ce îl înconjoară:

- "Dragii mei! Iertaţi-mi astă lăcrimioară!

E o slăbiciune de care roşesc

Toţi câţi au un suflet tare, bărbătesc.

Însă sunt minute când natura cere

De la cel mai tare partea-i de durere..

Astăzi pot să număr mai la nouă ani

De când noi ne batem cu atâţi duşmani.

Este-adevărat, am făcut, în lume,

Neamului acesta cel mai mare nume.

Însă, ce-i mărirea, fără de folos?

Ceea ce-i în noapte focul mincinos!

Singură mărirea nu-i destulătoare,

Nu voi foc de stele, ci voi foc de soare.

Câte mii de inimi moartea n-a-ngheţat?

Şi în câte case dorul n-a intrat?

Ţara este-n lacrimi şi se pustieşte.

Floarea tinerimii câmpul înveleşte.

Şi în raza slavei unde strălucim,

Văz, pe nesimţite noi ne mistuim!

Astăzi lupta noastră orice luptă curmă;

Ea va fi lovirea cea mai de pe urmă.

Astăzi este timpul ca să isprăvim.

Sau români ne pierdem, sau români trăim! ".

Asfel le vorbeşte.. Dar doi soli sosiră,

Doi trimişi ai Bastei. Capii toţi ieşiră.

 

- "Basta vă trimite? Spuneţi ce doreşte!

Basta, iară Basta!.. nu mai isprăveşte! "

- "Ce doreşte? zice unul din călăi,

Basta porunceşte la vasalii săi! "

- "Să porneşti îndată banda ta în ţară! "

Îi răspunse celalt cu o vorb-amară.

- "Mergeţi, zise domnul, l-al vostru stăpân!

Spuneţi-i că nu e încă un român

Care să dea arma pân-a nu se bate!

De-i bărbăt, aice vie a combate! "

- "Este timp!.. " şopteşte un ucigător.

Celalt trage iute paloşul uşor

Şi c-o lovitură repede şi tare

Îl împlântă-n sânul eroului mare.

Căpitanii iute sar, mi-l înconjor,

Dar Mihai le zice: "Fraţilor, eu mor..

Spuneţi doamnei mele să nu se mâhnească

Şi-n iubirea ţării fiii mei să-i crească.

Când vor fi în vârstă, să le spuie ea

Că nu voi răzbună pentru moartea mea;

Numai pentru ţară şi neatârnare

Sânul lor să simtă sfânta răzbunare!

Iară voi, tovarăşi, mie îmi juraţi

Niciodată mâna cu străin să daţi! ".

La aceste vorbe cade-ntr-al său sânge.

Toat-a lui oştire cu durere-l plânge.

Apele pe cale stau şi se opresc;

Păsările-n aer triste ciripesc.

Moartea cu-a ei mână faţa lui atinge;

Inima-i îngheaţă, vorba i se stinge.

Iar viaţa-i mândră zboară către nori,

Ca mirosul dulce unei stinse flori.

  

Ucis în mijlocul armatei.

Faima lui Mihai Viteazul o eclipsa pe cea a generalului Basta, stârnindu-i invidia. În Ţara Românească, boierii credincioşi lui Mihai stârnesc o răscoală şi îi alungă pe polonezi şi Movileşti. Principele muntean avea 43 de ani şi se pregătea să preia din nou conducerea Ţării Româneşti şi a Transilvaniei unde deja o făcea pe stăpânul, tăind pe mulţi nobili din tabăra adversă. 

La Turda, Mihai şi-a despărţit oastea de cea a lui Basta şi se pregătea să plece către Făgăraş. Nu a mai apucat. În dimineaţa zilei de 9/19 august 1601 a fost ucis în faţa cortului său de un grup de mercenari valoni. Iată cum descrie o cronică anonimă moartea lui Mihai Viteazul: ”Iar când fu într-o dimineaţă văzu viind oaste nemţească către cortul lui, unii călări, alţii pedeştrii şi socoti că aceştia sunt ajutorul lui, şi nimic de dânşii nu se temea. Iară ei procleţii nu i-au fost de ajutor, ci vrăjmaşi. Şi dacă văzu că sosesc, ieşi din cort înaintea lor şi le zise: ”Bine aţi venit, voinicilor, vitejilor!”. Iară ei se repeziră asupra lui ca nişte dihănii sălbatice cu săbiile scoase. Iar unul cu suliţa şi-l lovi direct în inimă, iar altul degrab îi tăie capul”.

O altă cronică poloneză, dar şi alte mărturii arată că Mihai a fost măcelărit în preajma armatei sale. A fost un moment foarte bine ales, atunci când oamenii săi de încredere erau trimişi cu alte însărcinări. Aproximativ 300 de valoni, trimişi de generalul Basta - arată cronicarul Szamoskozy - şi conduşi de valonul Jaques Beauri, au venit în tabăra domnitorului. Beauri împreună cu încă trei sau patru valoni au intrat în cort şi i-au cerut lui Mihai să se predea, prinzându-l de straie. Principele muntean a prins spada cu mâna stângă şi a încercat să lovească. Un mercenar valon a tras cu o armă de foc direct în mână, schilodindu-l şi dezarmându-l. Imediat, domnitorul a fost înjunghiat şi împuşcat cu un pistol. Valonii i-au tăiat capul cu propria lui spadă şi l-au batjocorit şi l-au jefuit. I-au luat bunurile de valoare, iar trupul i l-au aruncat într-un şanţ. Capul i l-au pus pe un cal mort şi a zăcut acolo trei zile - zice acelaşi cronicar.