***

 Povestea femeii care, timp de 10 ani, și-a ascuns amantul în pod

Istoria crimei și a triunghiului amoros în care a fost implicată Dolly Oesterreich rămâne ciudată și sordidă chiar și azi, la un secol de la producerea evenimentelor. Deși a avut un soț și, de-a lungul anilor, doi iubiți, Dolly Oesterreich a continuat să-și țină amantul secret ascuns în pod.

Walburga „Dolly” Oesterreich era o gospodină de 33 de ani, căsătorită cu proprietarul unei fabrici de șorțuri din Milwaukee, SUA. Fred Oesterreich era un om de afaceri de succes și muncea foarte mult.

Totul a început cu mașina de cusut stricată

Dolly avea nevoie de atenție, însă Fred era prea ocupat sau prea beat ca să i-o ofere. Într-o zi din toamna anului 1913, Dolly a descoperit că mașina ei de cusut nu mai funcționa. L-a sunat pe Fred, care i-a spus că-i va trimite pe cineva s-o repare.

Tânărul care a venit s-o repare era Otto Sanhuber, în vârstă de 17 ani, un adolescent care lucra la fabrică.

Când a sosit la domiciliul soților Oesterreich, Otto a fost întâmpinat de o Dolly ispititoare, purtând doar halat și ciorapi. Astfel început aventura bizară a celor doi, care avea să dureze un deceniu întreg.

La început, Otto și Dolly și-au consumat legătura în mare secret, întâlnindu-se prin hoteluri ca să întrețină relații amoroase. După o vreme, întâlnirile au devenit o povară și cei doi au început să se vadă chiar la Dolly și Fred acasă.

Însă, în curând, vecinii curioși au început să-și pună întrebări legate de străinul care vizita casa familiei Oesterreich în lipsa lui Fred. Pentru a-i liniști, Dolly le-a spus că Otto era fratele ei vitreg.

Pentru discreție, „fratele vitreg” s-a mutat în podul casei

După ce și-au dat seama că începuseră să atragă atenția, Dolly a decis că Otto ar trebui să se mute în podul casei ei. Astfel, nu mai avea să fie văzut atunci când intra sau ieșea.

Otto a renunțat la locul de muncă de la fabrică și, cum nu avea familie, a început să-și petreacă tot timpul în ascunzătoare. Însă asta însemna că tânărul nu putea să părăsească niciodată podul, căci risca să fie văzut.

Așa că a rămas sechestrat acolo și a început să scrie povestiri, pe care spera să le poată publica.

„Noaptea, citea romane polițiste la lumina lumânării și scria povești de aventuri și erotice. Ziua, făcea dragoste cu Dolly Oesterreich, o ajuta la treburile casei și fabrica băuturi alcoolice”, avea să relateze presa vremii, potrivit Atlas Obscura.

A fost pasiune, urmează crima

Cei doi amanți și-au continuat relația timp de cinci ani. Așa că, în 1918, când Fred (tulburat de zgomotele tot mai ciudate pe care le auzea în prin casă) a informat-o pe Dolly că ar trebui să vândă casa și să se mute în Los Angeles, femeia s-a speriat.

Totuși, a reușit să găsească o casă care avea pod și l-a trimis acolo din timp pe Otto, ca s-o aștepte. Viața celor trei a continuat astfel timp de alți patru ani, până pe 22 august 1922, când Otto i-a auzit pe Dolly și pe Fred certându-se.

Amantul a dat buzna în camera în care se certau soții. Avea în mâini două arme. Fred l-a recunoscut pe fostul său angajat și a devenit excesiv de furios. Cei doi bărbați s-au luat la bătaie, iar pistoalele s-au descărcat.

Fred a fost împușcat și a murit pe loc, iar Otto și Dolly au intrat în panică. Otto a încuiat-o pe Dolly într-un dulap, aruncând cheia și ascunzându-se înapoi în pod.

Otto știa că vecinii aveau să cheme poliția și, astfel, Dolly avea un alibi: nu și-ar fi putut împușca soțul în timp ce era încuiată în dulap. Când polițiștii au ajuns la locul crimei, Dolly le-a spus că avusese loc un jaf și că hoțul îl împușcase pe Fred, luase niște obiecte de valoare și o încuiase în dulap înainte să plece.

Polițiștii nu au crezut povestea, dar nu au putut dovedi că era o minciună, așa că au eliberat-o pe Dolly. Acum că era văduvă, Dolly s-a mutat într-o casă nouă și și-a continuat viața.

Și-ar fi putut face publică relația cu Otto, permițându-i acestuia să ducă o viață normală. Totuși, nu a făcut-o. Între timp, Otto Sanhuber reușise să publice sub pseudonim câteva povestiri de ficțiune de slabă calitate și, cu banii primiți și-a cumpărat o mașină de scris pentru a continua să scrie.

În schimb, Dolly și-a găsit un nou iubit, pe avocatul Herman Shapiro. Dar, la fel ca fostul soț al lui Dolly, Herman își petrecea mare parte din timp plecat, din cauza meseriei sale. Astfel a intrat în scenă Roy Klumb, un nou amant.

Pe acesta, femeia l-a convins să se debaraseze de unul dintre pistoalele folosite de Otto pentru a-l împușca pe Fred. Klumb a aruncat pistolul într-un puț. Apoi, Dolly și-a convins un vecin să îngroape celălalt pistol în curtea lui.

Arestul și naivitatea avocatului Shapiro

După o vreme, Dolly s-a despărțit de Klumb, iar acesta, de supărare, a contactat poliția și a mărturisit ce a făcut. Pistolul a fost scos din puțul unde fusese aruncat, iar Dolly a fost arestată.

Vecinul ei a dezgropat celălalt pistol și l-a dus la poliție. Dar oamenii legii nu au putut face legătura între arme și Dolly, deoarece armele se degradaseră între timp.

În timp ce își aștepta procesul în închisoare, Dolly i-a cerut lui Shapiro să cumpere mâncare pentru Otto și să bată în tavanul din dormitor, ca să-i dea de știre că putea să iasă din ascunzătoare. Dolly a încercat să-l convingă pe Shapiro că Otto era „fratele ei rătăcitor”.

Dar Otto, care nu mai avusese o conversație cu un bărbat de ani de zile, abia aștepta să vorbească despre aventura sa amoroasă și i-a spus lui Shapiro adevărul despre relația sa cu Dolly.

Juriul nu a reușit să o condamne pe Dolly

Avocatul l-a dat pe Otto afară, iar „amantul din pod”, disperat, a fugit în Canada. Totuși, Shapiro a rămas cu Dolly. Ulterior, toate acuzațiile împotriva femeii au fost retrase.

După șapte ani, relația lui Shapiro cu Dolly a luat sfârșit. Supărat, căutând să se răzbune pe Dolly, avocatul a spus poliției ceea ce știa despre uciderea lui Fred Oesterreich.

Prin urmare, a fost emis un nou mandat de arestare pentru Dolly și, de data aceasta, și pentru Otto, care între timp revenise în SUA. Juriul l-a găsit pe Otto vinovat de ucidere din culpă, chiar și după ce apărarea a pledat că Dolly l-a transformat în „sclavul ei sexual”.

Procesul a devenit cunoscut drept „Cazul omului-liliac”, deoarece Otto fusese ținut atâția ani izolat în pod, ca un liliac în peșteră. Însă termenul de prescripție a infracțiunii de ucidere din culpă trecuse, așa că Otto era de acum un om liber.

Dolly a fost judecată pentru că ar fi plănuit comiterea crimei, dar a fost eliberată după ce juriul nu a putut ajunge la un consens. În 1936, acuzațiile au fost retrase. Dolly Oesterreich a mur it în 1961, la vârsta de 80 de ani.