***

 Lucruri mizerabile. 

Lucruri, pe care dacă le faci, îți pierzi demnitatea, pentru totdeauna.

1. Să vorbești, public, urât, constant, despre o persoană care face parte din familie. 

2. Să vorbești despre o persoană cu care nu ai mai stat la aceeași masă, de mult timp și despre care nu mai știi nimic concret. Vorbești doar să pari șmecher la masa la care ești. 

3. Să te comporți urât, să vorbești urât despre/cu o femeie care nu ți-a acceptat avansurile. Este cea mai infectă formă de frustrare masculină. 

4. Să vorbești urât despre oameni cu care, cândva, ai stat la aceeași masă, la care ai fost în casă, cu care “ți-ai împărțit”, mult ani de zile, problemele. 

5. Să vorbești urât despre mama copiilor tăi, despre tatăl copiilor tăi, după divorț. Să accepți în jurul tău oameni care te încurajează să faci asta. 

6. Să vorbești public, urât, despre un om cu care ai avut o relație (sentimentală/intimă). Este ca și când îți dai chiloții jos, într-o piață publică. 

7. Să crezi că poți, vreodată, să îți ștergi trecutul, din propriul palmares. Trecutul nu se șterge, nu se uită. Trecutul se ține în tăcere. Nimeni nu iartă nimic. Cine spune că iartă, minte. Nu ierți nimic, doar mergi mai departe în viață, începi alte capitole, fără să mai răsfoiești ceva din urmă. Cei mai nefericiți oameni sunt cei care “trăiesc în trecut”, care vorbesc obsesiv despre trecutul lor, care nu se pot detașă de evenimentele din trecut. 

8. Familiile fericite nu sunt familii în care toți sunt extrem de inteligenți, de bogați, de minunați. Sunt oameni care au învățat că respectul este întotdeauna reciproc, indiferent de vârstă. Că toți au: atât drepturi, cât și obligații, unii față de alții.

9. Diferențele de opinii între generații (diferite) au existat întotdeauna și vor exista pentru totdeauna. Ele trebuie acceptate. Poți să controlezi viața unui copil, maxim până la vârsta de 18 ani. Dacă încerci să faci asta și după această vârstă: fie copilul tău, fie tu (ca părinte) aveți grave probleme emoționale, de integrare și adaptare în societate.

10. Rolul unui părinte este pentru totdeauna: de ajutor, de sprijin. Niciodată mai mult decât ți se cere. Și niciodată: de distrugere. Nu distrugi nimic din viața copilului tău, asta fac dușmanii lui, nu e treabă de părinte. Cel mai mare cadou pe care poți să îl faci unui copil este să ai încredere în el, în alegerile lui, să îi respecți viața de adult.