Viaţa mea profesională, deşi extrem de tracasantă (în fond nu am de ce să mă plâng, viața personală, pe toate planurile ei, este așa cum mi-o fac eu singură), este totuși extrem de plină de satisfacții dacă reușesc să o conduc așa cum trebuie. Și totuși un lucru, sau mai bine spus un anume aspect, nu îl pot evita orice aș face. Este vorba de epuizarea profesională. Epuizare pe care nu o pot înlătura prin somn sau repaus de nici un fel: nu am timp și pe de altă parte nici nu aș avea tihna necesară. Singura soluție ar fi odihna activă, adică să-mi fac timp pentru anumite hobby-uri care să mă relaxeze suficient de mult fără să fie nevoie să dorm sau să ies cu totul din rutina zilnică pentru un timp prea îndelungat.
Ca atare m-am apucat de ceva ocupații mai aparte: lectură și rebus, „acompaniate” de muzica ascultată aproape non-stop la radio, din înregistrări de tot felul sau culeasă de pe internet. Și surse de muzică sunt mai mult decât se poate asculta într-o viață de om.
Și totuși, oricât de pasionată de lectură și muzică aș fi, tot ajung la epuizare la un moment dat. După câteva zile piere cheful de citit sau enigmistică și trebuie să schimb îndeletnicirea înainte de a ajunge la limită.
O idee îmi vine ori de câte ori văd mașina de cusut a bunicii pusă bine după ușa dormitorului. Nu mi-ar fi greu să învăț să croiesc diverse lucruri, chiar dacă nu am accesorii de croitorie potrivite la îndemână. Dar problema asta se poate rezolva cu ajutorul oricărui magazin sau raion cu profil de mercerie, de unde pot face rost de tot ce am nevoie fără cheltuieli prea mari. Și dacă fac o combinație între cusut și brodat, sunt sigură că ar ieși ceva mai mult decât satisfăcător.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu