'****

 Cândva, a știut să te cucerească. 

Ți-a promis că vei fi cea mai fericită femeie din întregul univers. Ți-a spus câte va face și cum vă veți clădi viitorul împreună. 

Însă, cu timpul, după ce i-ai oferit cel mai de preț bun al tău - propriul suflet - i-a căzut masca și toate promisiunile s-au dus naibii! 

I-a căzut masca și a început calvarul. 

Și uite așa ai început să te simți din ce în ce mai mică, din ce în ce mai neîncrezătoare, din ce în ce mai ... defectă.

El a devenit cea mai mare minciună din viața ta. 

Nu mai există niciun viitor. 

Și, de cele mai multe ori, pare că nici tu nu mai poți avea un viitor - ești consumată, ai o mulțime de dubii și întrebări. 

Și cea mai dureroasă întrebare probabil că este aceasta: de ce mi s-a întâmplat dezastrul când eu i-am dat totul?

Eu am o vorbă: când iubești un om îi dai toată puterea de a te distruge, sperând totuși că nu o va face. 

Ai grijă pe cine alegi lângă tine!

Fii atentă la măști! 

Și încetează să-i mai oferi totul pe tavă!

 

Jurnalul unui Adam

***

 Renunță la oamenii care nu sunt pregătiți să te iubească. Acesta este cel mai greu lucru pe care va trebui să îl faci vreodată în viața ta și va fi, de asemenea, cel mai important. Nu mai purta conversații dificile cu oamenii care nu vor să se schimbe. Încetează să mai apari pentru oameni care nu au niciun interes în prezența ta. Știu că instinctul tău este să faci tot ce poți pentru a câștiga aprecierea celor din jurul tău, dar este un impuls care îți fură timpul, energia, sănătatea mentală și fizică.

Când începi să lupți pentru o viață plină de bucurie, interes și angajament, nu toată lumea va fi pregătită să te urmeze acolo. Asta nu înseamnă că trebuie să vă schimbați cine sunteți, ci că trebuie să renunțați la oamenii care nu sunt pregătiți să vi se alăture.

Dacă ești exclus, insultat, uitat sau ignorat de oamenii cărora le oferi timpul tău, nu îți faci un serviciu continuând să le oferi energia și viața ta. Adevărul este că nu sunteți pentru toată lumea și nu toată lumea este pentru voi.

Acesta este motivul pentru care este atât de special atunci când întâlnești oameni cu care ai o prietenie sau o iubire în schimb. Vei ști cât de prețioasă este pentru că ai experimentat ceea ce nu este.

Cu cât petreceți mai mult timp încercând să vă faceți să iubiți pe cineva care nu este capabil, cu atât pierdeți mai mult timp privându-vă de posibilitatea acelei conexiuni cu altcineva.

Există miliarde de oameni pe această planetă și mulți dintre ei te vor întâlni, la nivelul tău de interes și angajament.

Cu cât rămâi mai mult implicat cu oameni care te folosesc ca pe o pernă, ca pe un gând ulterior sau ca pe un terapeut pentru vindecarea lor emoțională, cu atât stai mai mult departe de comunitatea pe care o dorești.

Poate că dacă nu te mai prezinți, nu te vor mai căuta. Poate că dacă nu mai încerci, relația se termină. Poate că dacă nu mai trimiți mesaje, telefonul tău va rămâne întunecat timp de săptămâni. 

Asta nu înseamnă că ai distrus relația, ci că singurul lucru care a ținut-o împreună a fost energia pe care doar tu ai dat-o pentru a o menține. Asta nu e iubire, e atașament. E dorința de a da o șansă cuiva care nu o merită! Meriți multe, sunt oameni care nu ar trebui să fie în viața ta, îți vei da seama.

Cel mai valoros lucru pe care îl ai în viață este timpul și energia ta, ambele fiind limitate.  Ceea ce faci cu timpul și energia ta îți va defini existența.

Când realizezi acest lucru, începi să înțelegi de ce ești atât de anxios atunci când petreci timp cu oameni, în activități, locuri sau situații care nu ți se potrivesc și care nu ar trebui să fie în preajma ta, acestea îți fură energia.

Veți începe să realizați că cel mai important lucru pe care îl puteți face pentru dvs. și pentru toți cei din jurul dvs. este să vă protejați energia mai aprig decât orice altceva.

Fă din viața ta un refugiu sigur, în care doar persoanele „compatibile” cu tine sunt admise.

Nu sunteți responsabili pentru salvarea nimănui. Nu ești responsabil pentru a-i convinge să facă mai bine. Nu este treaba ta să exiști pentru oameni și să le oferi viața ta!

Pentru că dacă te simți rău, dacă te simți obligat, vei fi rădăcina tuturor problemelor prin insistența ta, temându-te că ei nu vor întoarce favorurile pe care le-ai acordat. Singura ta obligație este să realizezi că ești stăpânul destinului tău și să accepți iubirea pe care crezi că o meriți.

Decideți că meritați o prietenie adevărată, un angajament real și o iubire completă cu oameni sănătoși și prosperi. Apoi așteaptă și vezi cât de mult începe totul să se schimbe și se va schimba, asta e sigur, cu oameni pozitivi și energie bună, nu-ți pierde timpul cu oameni care nu merită, schimbarea îți va oferi dragostea, stima, fericirea și protecția pe care le meriți.

- Anthony Hopkins

***

 Nu există femei care pot fi prostite, ci doar femei care te lasă să crezi că le poţi minți.

Inainte de toate, eu nu vorbesc aici despre femeile de o calitate îndoielnică, cele care sug portofele, cele perverse în comportament. Vorbesc despre acele femei jos pălăria.

Așadar, nu există femei proaste, ci doar femei care te lasă să crezi că le poți minți. Din experiență, ele simt, prin metode știute doar de ele,  când cel din față le minte, însă, de cele mai multe ori, dintr-o încredere oarbă în bărbatul lor, aleg să ignore adevărul și să creadă că totul va deveni frumos în cele din urmă. Nu există femei care pot fi mințite cu ușurință, căci au în sânge un spirit de Sherlock Holmes, aflând tot dacă își pun ambiția. Dar există femei care își iubesc prea mult bărbații și prea puțin pe ele și din acest motiv se lasă duse cu preșul. Și e păcat să transformi iubirea sinceră într-un compromis deloc benefic.

Să nu crezi că vei putea minți o astfel de femeie. Să nu crezi că dacă ai înșelat-o, nu va simți acest lucru. Probabil, te trădează comportamentul. Chiar dacă pe moment, minciuna prinde, în final, femeia o va afla. Și poate nu va spune atunci că știe, căci are încredere în cel alături de care împarte ziua și noaptea la doi. Nu există femei proaste care să creadă aberațiile unui bărbat, ci doar femei cărora le trebuie mai mult timp pentru ca sufletul să accepte ceea ce rațiunea știe deja – că locul lor nu este lângă cei care, fără jenă, mint. Și când vor ajunge să-și pună de acord mintea și sufletul, ei bine, atunci vei vedea cum arată un taifun care ia cu el tot ce-i stă în cale. Să te ferești de o femeie dezamăgită!

O femeie își dă seama că ceva nu este în regulă cu tine, cu voi. Poate din modul în care o privești. Sau modul în care n-o faci. Va simți distanța dintre sufletul tău și al ei – nu știu cum și, cred, nici ele nu știu cu exactitate. E ca atunci când mama ta își dă seama că nu-ți este bine, chiar dacă tu te bați cu pumnul în piept că ești ok. E ceva în ADN-ul lor.

Să nu cazi în capcana asta și să crezi că vei putea minți o femeie – cea care te iubește te și cunoaște!

Bogdan Marcu

#viole tavladu

***

 “De multe ori, nefericirea oamenilor provine din faptul ca le pasa prea mult de ceea ce gandesc altii despre ei.

Ii afecteaza barfa, remarcile rautacioase sau negative, invidia celor din jur, neacceptarea din partea unor persoane care de fapt nici nu conteaza, se chinuie efectiv sa placa altora renuntand la propria lor autenticitate.

Opreste-te din a mai lua lucrurile la modul personal, adica intelege faptul:

- ca ceilalti te percep pe tine in functie de cat si cum sunt ei, nu de cat si cum esti tu; 

- ca ei te judeca, de dezaproba sau te eticheaza atunci cand nu corespunzi dorintelor si nevoilor lor egoiste, cand nu esti asa cum se asteapta ei; 

- ca ar fi nevoiti sa depuna un efort ca sa te inteleaga, iar oamenilor nu le place sa depuna niciun efort in plus; 

- ca pe ei ii sperie faptul ca tu esti diferit pentru ca asta le da un anumit sentiment de nesiguranta; 

- ca fiecare om are o anumita viziune asupra vietii, punctul lui de vedere care este cat un punct, insa pe care il considera universal valabil, iar daca nu corespunzi viziunii lui limitate va crede ca este ceva in neregula cu tine, fara sa-si puna problema ca de fapt el poarta "ochelari de cal" s.a.m.d.

Elibereaza-te de povara de a te stradui sa le faci altora pe plac, sa fii asa cum vor ei si da-ti voie sa traiesti in acord cu singurul adevar valabil pentru tine: autenticitatea ta.

Lasa-i pe ceilalti sa vorbeasca (asta le da ceva de facut, atunci cand vietile lor sunt plictisitoare sau cand vor sa-si exteriorizeze propriile frustrari si nemultumiri existentiale) si mergi cu fruntea sus si cu incredere pe calea ta.”

Ursula Sandner

Terapie RE IKI. 

🩷💜🩵💚🌈

"***

 Ce este viața?

* Dostoievski: Este iad.

Pentru Dostoievski, viața era o luptă cu cele mai întunecate părți ale sufletului uman - un creuzet al suferinței unde ne confruntăm cele mai adânci temeri și dorințe.

* Socrate: Este un test.

Viața este examenul suprem al virtuții, înțelepciunii și adevărului. Pentru Socrate, o viață neexaminată nu merită trăită.

* Aristotel: Este mintea.

Viața este o căutare a cunoașterii și a rațiunii - o călătorie spre înțelegerea lumii prin logică, etică și metafizică.

* Nietzsche: Este putere.

Viața este voința de putere - o străduință spre autodepășire și stăpânirea circumstanțelor, respingând complacerea și îmbrățișând creșterea.

* Freud: Este moarte.

Freud vedea viața ca pe o tensiune între instinctul vieții (Eros) și instinctul morții (Thanatos) - o luptă constantă între creație și distrugere.

* Marx: Este ideea.

Pentru Marx, viața este modelată de condițiile materiale și ideologiile care decurg din ele - o luptă pentru a crea o lume a egalității și justiției.

* Picasso: Este artă.

Viața este creație - o pânză pe care ne pictăm pasiunile, emoțiile și visele, modelate de imaginație și expresie.

* Gandhi: Este iubire.

Gandhi credea că viața este înrădăcinată în nonviolență, compasiune și iubire universală - o călătorie spre pace și altruism.

* Schopenhauer: Este suferință.

Pentru Schopenhauer, viața este o dorință nesfârșită care duce inevitabil la durere și nemulțumire, îndulcită doar de momente de frumusețe și artă.

* Bertrand Russell: Este competiție.

Viața este modelată de dorințele și ambițiile umane - un act de echilibru între interesul personal și progresul colectiv.

* Steve Jobs: Este credință.

Viața este să ai încredere în proces - să îți asumi riscuri și să urmezi intuiția, chiar și atunci când drumul înainte este neclar.

* Einstein: Este cunoaștere.

Einstein vedea viața ca pe o căutare a înțelegerii misterelor universului, ghidată de curiozitate și uimire.

* Stephen Hawking: Este speranță.

Viața înseamnă perseverență în fața adversităților - o credință în viitor și în puterea ingeniozității umane.

* Kafka: Este doar începutul.

Viața este suprarealistă și enigmatică, adesea absurdă, dar întotdeauna deschizând uși către transformare și posibilități.

* Camus: Este rebeliune.

Viața este găsirea unui sens într-un univers lipsit de sens, sfidând absurdul cu curaj și pasiune.

* Thoreau: Este simplitate.

Viața este renunțarea la lucrurile inutile - îmbrățișarea naturii și trăirea deliberată.

* Rumi: Este un dans.

Viața este o călătorie spirituală - un ritm al iubirii și al conexiunii divine țesut în fiecare moment.

* Kierkegaard: Este un salt de credință.

Viața necesită îmbrățișarea incertitudinii și luarea unor pași îndrăzneți, fundamentați în credință și autenticitate.

* Epicur: Este plăcere.

Viața înseamnă maximizarea plăcerilor simple și de durată, reducând la minim durerea inutilă.

* Lao Zi: Este armonie.

Viața curge ca apa - fără efort și aliniată cu ordinea naturală a universului.

* Confucius: Este virtute.

Viața înseamnă împlinirea rolurilor cu integritate, respect și angajament față de comunitate și familie.

* Carl Jung: Este individuare.

Viața este integrarea conștientului și inconștientul - devenind complet și autentic.

* Alan Watts: Este un joc.

Viața trebuie experimentată și jucată cu uimire - nu luată prea în serios.

* Victor Frankl: Este sens.

Viața înseamnă găsirea unui scop, chiar și în cele mai dificile circumstanțe, prin iubire și serviciu.

* Simone de Beauvoir: Este libertate.

Viața este puterea de a te defini și de a respinge rolurile impuse de societate.

* Heraclit: Este schimbare.

Viața este un flux constant - un râu în care pășim o singură dată înainte de a curge din nou.

* Hegel: Este progres.

Viața este un proces dialectic, avansând prin contradicție și rezoluție spre o înțelegere mai profundă.

* Hobbes: Este supraviețuire.

Viața în starea sa naturală este „crudă, brutală și scurtă,” necesitând sisteme pentru a menține ordinea.

* Rousseau: Este libertatea în natură.

Viața este cea mai autentică atunci când revenim la starea noastră naturală, eliberați de corupția societății.

* Marcus Aurelius: Este acceptare.

Viața înseamnă îmbrățișarea momentului prezent cu rezistență stoică, ghidată de rațiune și virtute.

* Seneca: Este pregătirea pentru moarte.

Viața nu ține de lungimea ei, ci de calitatea ei - învățându-ne să trăim bine și să ne desprindem cu grație.

Viața este o binecuvântare,iar cei care iau vieți ,chiar prin eutanasii,avorturi,este un sacrilegiu,îș i vor duce mereu bagajul acestor rani și dincolo de moarte...

... Pentru tine, ce este viața?

$$$

 ,,Cum moare o femeie de vie...

Nu moare într-o zi anume. Moare câte puțin, în tăcere, cu fiecare vis neîmplinit, cu fiecare promisiune uitată. Moare când își strigă durerea în pernele nopții, dar dimineața zâmbește de parcă nimic nu s-a frânt în ea.

Moare când își sacrifică dorințele pentru binele altora și nimeni nu întreabă ce își dorește cu adevărat. Moare când își ascunde rănile sub haine frumoase și își poartă tristețea ca pe o bijuterie invizibilă.💔

Moare când își dă inima pe bucăți și primește în schimb tăcere. Când își lasă sufletul să ardă pentru cineva care o privește, dar nu o vede. Când rămâne, deși totul din ea urlă să plece.

Moare când nimeni nu îi mai rostește numele cu tandrețe. Când brațele care o îmbrățișau devin străine, iar iubirea devine doar o amintire. Moare când se simte singură chiar și atunci când nu este.🥀

Și, cel mai tragic, moare 😥atunci când încetează să mai creadă că merită mai mult. Când obosește să mai spere, să mai lupte, să mai vise ze..."😥🥀

$$$

 Latif era cel mai sărac cerșetor din oraș, dormea ​​pe holul unei alte case.  Cu toate acestea, Latif a fost considerat cel mai înțelept om din oraș.  Într-o dimineață, regele a apărut în piață, până a dat peste Latif și supușii lui i-au spus despre el.

 Regele, amuzat, s-a apropiat de cerșetor și a spus:

 - Dacă răspunzi la o întrebare, îți voi da această monedă de aur.

 Care este intrebarea ta?

 Și regele s-a simțit provocat, apoi a pus o întrebare care îl tulburase de zile întregi și pe care nu a putut să o rezolve.

 Răspunsul Latif a fost corect și creativ.

 Regele a fost surprins, și-a lăsat moneda la picioarele cerșetorului.

 A doua zi, regele s-a întors și i-a pus o altă întrebare și Latif a răspuns din nou rapid și înțelept.

 „Latif, am nevoie de tine” - a spus regele.  - Vă rog să veniți la palat și să fiți sfătuitorul meu ".

 Vă promit că nu vă va lipsi nimic, jură regele.

  Lafit a acceptat propunerea regelui.

 În următoarele săptămâni, anchetele regelui au devenit obișnuite.

 Evident, acest lucru a declanșat gelozia tuturor curtenilor.

 Într-o zi, toți ceilalți consilieri i-au cerut regelui audiență și i-au spus.

 "Prietenul tău Latif, așa cum îi spui, intenționează să te răstoarne."

 „Nu se poate, nu cred” - a spus regele.

 „Îl poți confirma cu ochii tăi”

 Regele a fost dezamăgit și rănit.

  A trebuit să confirme acele versiuni.  În acea după-amiază, la cinci, aștepta ascuns la colțul unei scări.

 De acolo a văzut cum, într-adevăr, Latif a venit la ușă, s-a uitat lateral și cu cheia care îi atârna de gât, a deschis ușa de lemn și s-a strecurat tăcut în cameră.

 "Ai vazut?"  - au strigat curtenii.

 Urmat de garda sa personală, monarhul a bătut la ușă.

 "Cine e?"  - a spus Latif din interior.

 „Eu sunt, regele” - a spus suveranul ... - „deschide pentru mine”.

 Latif deschise ușa.

 Nu era nimeni în afară de Latif.  Nicio ușă sau fereastră, nicio ușă secretă, nicio piesă de mobilier care să permită cuiva să se ascundă.

 Pe podea era doar o farfurie de lemn uzată, într-un colț un baston, iar în centrul camerei o tunică zdrențuită atârnată de un cârlig din tavan.

 -" Complotezi împotriva mea Latif?"

 „Cum te poți gândi la asta, Majestate” - Latif a răspuns - „În niciun caz, de ce aș face-o?”

 - „Ei bine, vii aici în fiecare după-amiază în secret.

  Ce cauți dacă nu vezi pe nimeni?

  De ce vii pe ascuns la această clădire?"

 Latif zâmbi și se îndreptă spre haina ruptă care atârna de tavan.  A mângâiat-o și i-a spus regelui: „Acum șase luni, când am ajuns la castelul tău, tot ce aveam erau această haină, această farfurie și această tijă de lemn” - a spus Latif.

 „Acum mă simt atât de confortabil în hainele pe care le port, patul în care dorm este atât de confortabil, respectul pe care mi-l oferi este atât de măgulitor și puterea pe care mi-o oferă locul meu lângă tine este atât de fascinantă ... încât vin în fiecare  zi să fiu sigur de un singur lucru ... 

    SĂ NU UIT NICIODATĂ CINE SUNT ȘI DE UNDE AM VENIT!

  

Dedicată unora, mulți dealtf el,care nu mai recunosc de unde au plecat...