luni, 3 iunie 2024

***

 

”Dacă mi-aș putea trăi din nou viața,

M-aș fi culcat să mă odihnesc atunci cînd mă simțeam rău, în loc să pretind că pământul se va opri dacă eu nu voi fi la serviciu pentru o zi...

Aș fi ars lumânarea roz sculptată ca un trandafir , în loc să o las să se topească în cămară...

Aș fi vorbit mai puțin și aș fi ascultat mai mult ...

Aș fi invitat prieteni la masă chiar dacă e o pată pe covor și canapeaua trebuie curățată .

Aș fi mâncat pop-corn in camera "bună" și nu mi-aș mai fi făcut atâtea griji din cauza prafului când cineva vroia să aprindă focul în șemineu .

Mi-aș fi făcut timp să-l ascult pe bunicul povestind din tinerețile lui .

N-aș fi insistat niciodată să mergem cu geamurile mașinii închise intr-o zi frumoasă de vară , doar pentru că părul meu a fost proaspăt coafat și fixat .

Aș fi stat întinsă pe pajiște cu capul pe iarbă .

Aș fi plâns și râs mai puțin privind televizorul și mai mult privind viața .

Dar , cel mai mult, să am o a doua șansă la viață , aș prețui fiecare moment , l-aș privi cu adevărat ... l-aș trăi ...

Nu m-aș mai agita atât de mult pentru lucruri meschine și mărunte ...

Nu va faceți griji din cauza celor care nu vă simpatizează , sau mai mult , n-ar trebui să vă intereseze cine ce face ...

În schimb , să prețuim prietenii pe care îi avem și oamenii care ne iubesc ...

Să ne gândim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat ...

Și la ceea ce facem în fiecare zi să ne îmbunătățim mintea , trupul , sufletul , emotiile .”

~  Emma Bombeck  ~

***

 

• Stiati ca... Marilyn Monroe a avut 11 degete la picioare

• Stiati ca... Hitler si Napoleon aveau fiecare numai cate un testicul;

• Stiati ca... Persoanele dreptace, traiesc, in general, cu 7 ani mai mult decat persoanele stangace;

•  Stiati ca... atunci cand stranuti, toate functiile corpului se opresc, chiar si inima;

• Stiati ca...  Brazilia este singura tara care a jucat in fiecare Cupa Mondiala;

• Stiati ca... Daca iei orice numar, il dublezi, aduni 10, imparti prin 2, si apoi scazi numarul initial, raspunsul va fi 5;

• Stiati ca... Winston Churchill a fost nascut intr-o toaleta a femeilor in timpul unui dans;

• Stiati ca... Inima unei femei bate mai repede decat cea a unui barbat.

• Stiati ca... In America de Nord creste un copac (pe care bastinasii il numesc "pomul dracului"), a carui coaja contine foarte mult fosfor, incat noaptea, langa tulpina lui, se poate citi ca in orice sala de lectura.

• Stiati ca... Jocul de carti a fost inventat de chinezi in 1120.

• Stiati ca... Fructele culese in orele de dimineata sau de seara sunt mult mai gustoase decat cele culese la amiaza

• Stiati ca... In padurile tropicale, unde nu se schimba anotimpurile, copacii nu au inele anuale.

• Stiati ca... Pensatul sprancenelor devine nedureros daca in prealabil se anesteziaza arcada cu un cub de gheata.

• Stiati ca... Cateva picaturi de zeama de lamaie puse in nari desfunda nasul, fara sa dea dependenta. Tratamentul e cam neplacut, dar sigur.

• Stiati ca... China reprezinta consumatorul de carne de porc numarul I pe plan mondial;

• Stiati ca... Vacile nu au dinti superiori

• Stiati ca... La nastere, crevetele este mascul, apoi, pe masura ce creste, devine femela.

• Stiati ca... Pestii de apa sarata beau apa, iar cei de apa dulce nu.

• Stiati ca... Podul Universitatii din Boston (pe Commonwealth Avenue, Boston, Massachusetts) este singurul loc din lume unde un vapor trece pe sub un tren, care trece pe sub o masina, care trece pe sub un avion?

***

 

"DIFERENȚA DINTRE O DOAMNĂ ȘI-O PROASTĂ  

Multe proaste, puține doamne. Care este diferența dintre o doamnă și-o proastă? De-ar fi doar una! Aud din ce în ce mai des bărbați care-și doresc femei cuminți sau cu demnitate, dar încă nu sunt convinsă că știu cum să și-o aleagă.

O doamnă știe să-și asume faptele, știe ce înseamnă tentația, intimitatea, aventura și angajamentul. O proastă nu-și asumă nimic: dacă alege un bărbat altfel decât scrie în cărți, va da vina pe el pentru că nu-și poate asuma alegerile. O proastă nu știe ce înseamnă angajamentul și își va lăsa întotdeauna câteva uși deschise (să aibă o roată de schimb pentru orice eventualitate), cât despre atașament, confundă adesea dependența cu iubirea.

O doamnă este stabilă emoțional și înțelege că viața ei merge mai departe, chiar dacă o relație se încheie. O doamnă spune mulțumesc și trece mai departe. Pe când o proastă va trece peste traume ieșind cu primul care-i iese în cale. Doar ea e o femeie trofeu, iar „fostul trebuie să vadă ce a pierdut”.

O doamnă ține la demnitatea ei și nu are nevoie să primească în fiecare zi complimente de la băieței cărora le țopăie hormonii în pantaloni. O proastă își pune cea mai scurtă fustă și un decolteu pe măsură și iese la vânat. Cumva, are o nevoie morbidă de laude și face tot posibilul să le primească, iar dacă masculul întrece măsura, înseamnă că e porc. Păi, draga mea, dacă el e porc și ai ales să fii lângă el, tu cum te numești?

O doamnă este sexy fără să devină vulgară. O proastă este împopoțonată din cap până-n picioare: unghii false și lungi, sclipicioase, își pune silicoane cât mai mari pe care și le dezvăluie cu mândrie, rochiile vor fi întotdeauna dintre cele mai scurte, iar machiajul este musai unul de seară la prima oră a dimineții.

Unei doamne nu-i este teamă să muncească pentru pantofii pe care și-i dorește. O proastă vânează portofele cu multe zerouri, doar a investit în ea și acum trebuie să culeagă roadele, nu?

O doamnă este discretă, de la zâmbet până la conversațiile pe care le poartă. O proastă devine zgomotoasă precum o locomotivă veche, altfel cum să-și facă simțită prezența? Și nu, nu vorbesc despre râsul acela cu poftă, ca un rezultat la o glumă bună.

O doamnă nu se consideră egală cu bărbatul ei, ci îl completează. O proastă e de neînlocuit în judecata ei, ba mai mult decât atât, e atât de bună, încât are grijă în fiecare zi să amintească asta oricui, oricum.

O doamnă nu este ahtiată după bani, deși știe că sunt necesari, de aceea va căuta să aibă propriile ei activități, să învețe, să se dezvolte. De ce? Pentru că poate! O proastă vrea totul de-a gata. De ce să facă ceva cu viața ei, când sunt atâția care îi pot pune totul la picioare?

O doamnă acceptă un bărbat care să o răsfețe, care să o dorească, care o poate susține. O proastă are nevoie de un bărbat pe care să-l supună și care să fie mai slab emoțional decât ea.

Din fericire, chiar dacă nu te-ai născut o doamnă, poți deveni una. Cu condiția să vrei asta. Ori e destul de dureros să te uiți în oglindă, să fii sinceră cu tine și apoi să corectezi. "

-un psiholog- sursa internet

***

 

Citeam această poezie dar fără a-i ști autorul, am crezut că este preluată din lirica norvegiană. Am aflat însă de curând că această minunată poezie este scrisă de marele poet creștin, Traian Dorz. 

Învaţă de la toate !


”Învaţă de la apă să ai statornic drum, 

Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum.


Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi, 

Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.


Învaţă de la soare cum trebuie să apui, 

Învaţă de la piatră, cât trebuie să spui.


Învaţă de la vântul ce adie pe poteci, 

Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.


Învaţă de la toate, că toate-ţi sunt surori,

Cum trebuie să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.


Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat, 

Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.


Învaţă de la flăcări ce avem de ars în noi,

Învaţă de la ape să nu dai înapoi.


Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea, 

Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.


Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti, 

Învaţă de la stele, că-n cer sunt numai oşti.


Învaţă de le greier, când singur eşti să cânţi, 

Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi.


Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei, 

Şi du-te la furnică să vezi povara ei.


Învaţă de la floare să fii gingas ca ea,

Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa.


Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor, 

Învaţă de la toate, că totu-i trecător.


Ia seama fiu al jertfei prin lumea care treci, 

Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti pe veci !”


(Traian Dorz)

vineri, 31 mai 2024

***

 Lucruri mizerabile. 

Lucruri, pe care dacă le faci, îți pierzi demnitatea, pentru totdeauna.


1. Să vorbești, public, urât, constant, despre o persoană care face parte din familie. 

2. Să vorbești despre o persoană cu care nu ai mai stat la aceeași masă, de mult timp și despre care nu mai știi nimic concret. Vorbești doar să pari șmecher la masa la care ești. 

3. Să te comporți urât, să vorbești urât despre/cu o femeie care nu ți-a acceptat avansurile. Este cea mai infectă formă de frustrare masculină. 

4. Să vorbești urât despre oameni cu care, cândva, ai stat la aceeași masă, la care ai fost în casă, cu care “ți-ai împărțit”, mult ani de zile, problemele. 

5. Să vorbești urât despre mama copiilor tăi, despre tatăl copiilor tăi, după divorț. Să accepți în jurul tău oameni care te încurajează să faci asta. 

6. Să vorbești public, urât, despre un om cu care ai avut o relație (sentimentală/intimă). Este ca și când îți dai chiloții jos, într-o piață publică. 

7. Să crezi că poți, vreodată, să îți ștergi trecutul, din propriul palmares. Trecutul nu se șterge, nu se uită. Trecutul se ține în tăcere. Nimeni nu iartă nimic. Cine spune că iartă, minte. Nu ierți nimic, doar mergi mai departe în viață, începi alte capitole, fără să mai răsfoiești ceva din urmă. Cei mai nefericiți oameni sunt cei care “trăiesc în trecut”, care vorbesc obsesiv despre trecutul lor, care nu se pot detașă de evenimentele din trecut. 

8. Familiile fericite nu sunt familii în care toți sunt extrem de inteligenți, de bogați, de minunați. Sunt oameni care au învățat că respectul este întotdeauna reciproc, indiferent de vârstă. Că toți au: atât drepturi, cât și obligații, unii față de alții.

9. Diferențele de opinii între generații (diferite) au existat întotdeauna și vor exista pentru totdeauna. Ele trebuie acceptate. Poți să controlezi viața unui copil, maxim până la vârsta de 18 ani. Dacă încerci să faci asta și după această vârstă: fie copilul tău, fie tu (ca părinte) aveți grave probleme emoționale, de integrare și adaptare în societate.

10. Rolul unui părinte este pentru totdeauna: de ajutor, de sprijin. Niciodată mai mult decât ți se cere. Și niciodată: de distrugere. Nu distrugi nimic din viața copilului tău, asta fac dușmanii lui, nu e treabă de părinte. Cel mai mare cadou pe care poți să îl faci unui copil este să ai încredere în el, în alegerile lui, să îi respecți viața de adult.

*†*

 A fi puternic


"A fi puternic inseamna a iubi pe cineva in liniste.

 A fi puternic inseamna sa radiezi de fericire atunci cand esti trist/a. 

A fi puternic inseamna a incerca sa ierti pe cineva cand nu merita iertarea. 

A fi puternic inseamna a ramane calm intr-un moment de disperare. 

A fi puternic inseamna a arata bucurie cand nu o simti. 

A fi puternic inseamna a zambi atunci cand vrei sa plangi. 

A fi puternic inseamna a face pe cineva fericit chiar daca tu ai inima franta.

 A fi puternic inseamna a consola pe cineva cand cel care are nevoie de consolare esti tu. 

A fi puternic inseamna a te increde in Dumnezeu in orice moment al vietii!"

joi, 30 mai 2024

***

 


Ionel Teodoreanu, povestea vieții de la “Ulița copilăriei” la “La Medeleni”


Ionel Teodoreanu s-a născut pe 6 ianuarie 1897 la Iași, fiind cel de-al doilea fiu al avocatului Osvald Teodoreanu și al Sofiei Musicescu Teodoreanu, care era profesoară de pian la Conservator. Familia viitorului scriitor era foarte bine situată, bunicul patern, Alexandru, fiind fost magistrat (Alecu și Elencu, bunica paternă, sunt personajele volumului “În casa bunicilor”), iar bunicul matern, Gavriil Musicescu, a fost directorul Conservatorului din Iași și conducătorul corului Mitropoliei, căsătorit cu Ștefania Musicescu. Băiatul a avut doi frați, viitorul scriitor Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel) și Laurențiu Teodoreanu (Puiu), care a murit pe front în 1918.

Ionel Teodoreanu a urmat doi ani la Școala primară germană „Pitar-Moș” din București, apoi familia a revenit la Iași, iar el a fost înscris între 1908 și 1912 la Liceul Internat, după aceea la Liceul Național, finalizându-și studiile medii în 1916.

Spre sfârșitul anului 1918, în perioada refugiului guvernului și administrației la Iași în timpul Primului Război Mondial, tânărul Ionel Teodoreanu a întâlnit-o pe viitoarea sa soție, Maria Ștefana Lupașcu, căreia i se spunea Lily. Cuplul s-a cunoscut prin intermediul Cellei și al Henrietei, fiicele scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea cu care Lilly era verișoară. Maria era născută în octombrie 1897 la Saint-Maurice, în Franța, dar fusese crescută și educată de familia Delavrancea după despărțirea părinților ei, diplomatul Ștefan Lupașcu și franțuzoaica Marie Mazurier. Barbu Ștefănescu Delavrancea, refugiat la Iași în perioada războiului, le-a introdus pe fiicele sale în mediul intelectual și artistic al orașului și astfel tânăra pianistă Cella s-a apropiat de Sofia Teodoreanu, mama scriitorului, împărtășind pasiunea comună pentru muzică. Tânărul Ionel se va împrieteni cu Lilly, care va deveni ea însăși scriitoare și va fi cunoscută sub numele Ștefana Velisar Teodoreanu.

Ionel Teodoreanu se înscrie la Facultea de Drept de la Universitatea din Iași, promovează toate examenele în doi ani, în 1920 devine licențiat în drept și în același an se căsătorește cu Lilly, dar ceremonia este foarte restrânsă, din pricina doliului familiei după decesul prematur lui Puiu, fiul mai mic al scriitorului. Un an mai târziu, pe 3 februarie 1921, s-au născut cei doi fii gemeni ai cuplului, Ștefan și Osvald- Cezar, alintați în familie Afane și Gogo.

Ionel Teodoreanu a debutat în revista “Însemnări literare” în 1919 cu poemele în proză „Jucării pentru Lily” și în 1923 a publicat volumul de nuvele „Ulița copilăriei”, Demostene Botez fiind cel care i l-a prezentat criticului Garabet Ibrăileanu pe talentatul avocat, iar acesta din urmă, intuind forța și valoarea tânărului, îi va deveni prieten și susținător și îl va integra în colectivul revistei Viața Românească.

Începând cu anul 1924 Ionel Teodoreanu începe să lucreze la trilogia „La Medeleni”, publicând succesiv în revista Viața românească, până în anul 1928, fragmente generoase din cele trei volume ale romanului.

Deși George Călinescu îi ironizează stilul numindu-l “Metaforel”, la doar 30 de ani, Ionel Teodoreanu devine un nume cunoscut al generației interbelice, iar cărțile sale au un succes extraordinar mai ales la publicul tânăr.

Scriitorul nu renunță la cariera sa profesională, rămânând în continuare membru al baroului, dar până în 1947 publică aproape în fiecare an câte o carte. Romanele „Fata din Zlataust” si „Golia”, ambele în câte două volume, apărute între 1930 – 1933, sunt astăzi mai puțin cunoscute, dar un mare succes îl au cărțile„Lorelei”, publicată în 1935, „Arca lui Noe”, tipărită în 1936, “Turnul Milenei” din 1928 și “Bal mascat” din 1929.

La sfârșitul anilor ’30 revista “Viața românească” se muta la București, scriitorul este afectat de moarte bunului său prieten și susținător Garabet Ibrăileanu în 1936, apoi de dispariția tatălui său, Osvald Teodoreanu în 1937, astfel că ia decizia de a veni împreună cu familia în capitală în 1938.

Aici își continua activitatea de avocat înscriindu-se în barou, dar și cea literară, publicând volumele „În casa bunicilor” în 1938, “Prăvale Baba” în 1940, „Masa umbrelor”, în 1941, “Hai-Diridam”, în 1945 și „Întoarcerea în timp”, în 1946. Familia Teodoreanu se stabilește într-o casă frumoasă de pe Strada Polonă, dar după venirea comuniștilor la putere este evacuată și obligată să se mute într-o locuință insalubră din zona Hala Traian.

În dimineața zilei de 3 februarie, în timpul marelui viscol din 1954, scriitorul își anunță soția că trebuie să meargă la tribunal, unde avea de susținut un proces, dar imediat ce iese pe stradă realizează că circulația în oraș e blocată din cauza nămeților și decide să se întoarcă acasă, nu înainte de a intra în magazinul alimentar de la colțul Străzii Căuzași să cumpere câte ceva de mâncare. După câteva minute Ionel Teodoreanu s-a prăbușit fără viață pe podea și în scurt timp i-a fost declarat decesul. Nu este cunoscut motivul morții sale subite, pentru că în acele condiții meteorologice nu a mai fost transportat la spital pentru a i se face autopsie, dar cel mai probabil a fost vorba despre un infarct.

Poetul Vlaicu Bârna rememorează ziua înmormântării lui Ionel Teodoreanu în volumul său, “Între Capșa și Corso”, publicat în anul 2005 de Editura Albatros: “Mi s-a telefonat că eram delegat să depun din partea Uniunii Scriitorilor o coroană de flori la catafalcul dispărutului. Am intrat într-o o casă veche, afumată, dărăpănată, unde nu mă invitase niciodată, iar acum înțelegeam de ce. În mohorâtul interior am găsit-o pe Ștefana Velisar între cei doi fii, străjuind împietrită, mută, trupul inert al celui care fusese soțul ei. Pe figura ei, nicio lacrimă. Sărăcia își arăta din plin fața în acea odaie unde pe jos era întinsă făptura fără viață a scriitorului, în costumul sport pe care i-l cunoșteam (o haină pepită cu pantalon gri). Ceea ce m-a frapat îndeosebi era încălțămintea, veche și ea, dar talpa de crep înnegrită de uzură își avea vârfurile și călcâiele albe gălbui strălucitoare, că fuseseră pesemne refăcute prin vulcanizare. Coșciugul nu fusese adus, dar preotul începuse slujba”.

Sicriul scriitorului a fost transportat la Cimitirul Bellu legat cu sfori pe o sanie împrumutată din vecini, după cum va povesti criticul literar Geo Șerban, pentru că nu erau bani pentru a închiria o mașina de la serviciul de pompe funebre. Soția sa, delicata scriitoare Ștefana Velisar Teodorescu, i-a supraviețuit 41 de ani, încetând din viață pe 30 mai 1995, la vârsta de 97 de ani, și fiind înhumată alături de soțul său și de fratele acestuia, Păstorel Teodoreanu, decedat în 1964, în cavoul familiei Delavrancea de la Cimitirul Bellu.


Personalitatea MEA, personalitatea Ziaja

 Cred că de la vârste fragede am fost un copil "cu personalitate". O fi fost zodia? O fi fost temperamentul, un temperament mai ap...