***

 

.

    „EMIL CIORAN, n 8 aprilie 1911 zicea, mai în glumă - mai în serios: “...ca să treci de la limba română la limba franceză e ca și cum ai trece de la o rugăciune la un contract.” De ce e limba română așa o limbă unică? 

Așadar, să auzim 11 motive, care saltă limba de baștină a lui BRÂNCUȘI pe podiumul “pietrelor” rare ale omenirii.

1. ROMÂNA este singura, din grupul de limbi romanice, care a supraviețuit în părțile acestea ale EUROPEI. Rămâne un mister: cum de s-a întâmplat așa, în condițiile în care pe-aici au trecut valuri peste valuri de barbari, cu ale lor limbi slavice (din estul Eurasiei) sau uralice (din nordul Eurasiei).

2. ROMÂNA-I veche de 1700 de ani. Și că-i veche n-ar fi cine știe ce motiv de lauri, dar e veche în acel fel în care, de-am călători în timp în ȚARA ROMÂNEASCĂ acum 600 de ani, nu ne-ar fi chiar atât de deosebit de greu să înțelegem ce le spunea unul ca MIRCEA cel BĂTRÂN ostașilor săi.

Poate vă pare de la sine înțeles, dar adevărul e că foarte puține limbi din lume și-au păstrat “trunchiul” întreg. Limba lui Shakespeare sau cea a lui NAPOLEON nu se pot lăuda cu așa o stare de conservare.

3. Dintre limbile latine, doar ROMÂNA are articolul hotărât “enclitic”, adică atașat la sfârșitul substantivului. Spunem “fata”, “băiatul”, “tabloul”, și nu “la fille”, “le garçon”, “le tableau”, cum ar fi în franceză.

Chestia asta ne conferă o melodicitate intrinsecă-n grai, plus o concizie-n exprimare. Practic, ne e de-ajuns un singur cuvânt, ca să ne facem înțeleși atunci, când ne referim la un obiect sau la o ființă anume. Ei, majoritatea popoarelor au nevoie de două cuvinte pentru asta.

4. “Se scrie cum se aude.” Se scrie cum se aude, dar vine la pachet cu sute de particularități de pronunție pe care noi, români fiind, le punem în aplicare ușor, natural, fără să le pritocim.

N-avem nevoie de manualul de fonetică la capul patului, pentru ca organul din cavitatea bucală să se miște într-un fel când rostim “ceapă”, și în alt fel când rostim “ea”. Chiar dacă grupul de vocale e același. Pentru vorbitorii de arabă, de pildă, regula asta se învață cu creionul sub limbă – sunt dintre cei cărora le vine greu.

5. Lingviștii spun că, cel mai și cel mai bine, româna s-ar asemăna cu dalmata, din care istoria păstrează doar câteva sute de cuvinte și propoziții. Problema cu dalmata e că nu mai circulă. Sunt 0 vorbitori de dalmată pe Terra în acest moment, și probabil c-așa vor rămâne până la finalul veacurilor.

Dalmata a fost declarată limbă moartă pe 10 iunie 1898. Este data decesului ultimului ei vorbitor, croatul Tuone Udaina, care o stăpânea parțial. Înainte să moară, Udaina a mărturisit, că limba îi e familiară încă din mica copilărie, că și-i amintește “ca prin vis” pe părinții lui conversând, uneori, în această limbă.

6. ROMÂNA e limba cu al treilea cel mai lung cuvânt din EUROPA. “PNEUMONOULTRAMICROSCOPICSILICOVOLCANICONIOZĂ”, 44 de litere. Definește o boală de plămâni care se face prin inhalarea prafului de siliciu vulcanic. Interesant e, că boala nu prea se face, deci nici cuvântul nu se folosește.

7. Limba ROMÂNĂ e intrată în patrimoniul UNESCO, aidoma BARIEREI de CORALI din AUSTRALIA, MARELUI ZID CHINEZESC ori STATUII LIBERTĂȚII. ROMÂNA a intrat în patrimoniul imaterial al lumii prin două cuvinte. E vorba de “dor” și “doină”, două cuvinte intraductibile, concluzionează UNESCO.

“Dor” și “doină” se comportă mai degrabă ca niște diamante roz, decât ca niște alăturări de sunete – exprimă emoții, într-atât de specifice culturii noastre, încât traducerea lor în alte “glasuri” ar fi o contrafacere. Nu mai e nevoie să precizăm, că tot ele trec drept cele mai bogate în sens substantive din română.

8. Alt aspect unic în lume, româna “dirijează” cuvintele latine după regulile balcanice. Vocabularul e, vorba vine, “italienesc”, dar rânduielile gramaticale sunt de tip slav. Apar și coabitări între cele două registre, latin și slav.

Concret, cazurile dativ și genitiv au aceeași formă (ca-n latină), timpul viitor și perfect se formează după o regulă hibrid între latină și slavă, dar infinitivul se evită (ca-n limbile slave).

9. Nicio altă limbă nu folosește atâtea zicători și expresii. ROMÂNA e printre puținele limbi în care “câinii latră și ursul merge”. E limba cu cele mai absurde imagini proverbiale, dar și limba în care proverbele, deși tot un fel de metafore, sunt considerate limbaj accesibil, limbaj “pe înțelesul tuturor”.

Proverbele astea, spun specialiștii, exprimă cea mai intimă preocupare a poporului român – sensul să fie bogat, dar fraza să fie scurtă. Să spui mult în foarte puține cuvinte (la asta se referea și Alecsandri în celebra “românul s-a născut poet”). Cu titlu de curiozitate, cele mai numeroase zicători autohtone au ca subiect înțelepciunea – aproximativ 25% din totalul frazelor-proverb.

10. La fel de luxuriantă se dovedește româna și-n ceea ce privește numărul de cuvinte. Președintele Academiei Române, IOAN-AUREL POP, ne dă de înțeles că româna-i între primele 8 limbi ale lumii. Ultima ediție a “Marelui Dicționar al Limbii Române” adună 170.000 de cuvinte. Asta-n condițiile în care autorii au lăsat de-o parte diminutivele, și alea vreo 30.000.

11. La cât de veche e pe teritoriul european, româna ar trebui să aibă dialecte in interior, teritorial – adică limba locuitorilor din Banat, de pildă, să fie mult-diferită de cea a locuitorilor din Maramureș (vezi triada spaniolă-bască-catalană din Spania).

Și totuși, nu-i cazul limbii române, în “curtea” căreia există graiuri și regionalisme, însă nu dialecte. Filologi ca Alexandru Philippide și Alf Lombard susțin că, iarăși, din punctul ăsta de vedere, româna e un fenomen fără precedent în lume…“

***

 VĂRSĂTORUL DIN INIMA ȘI VIAȚA TA " EU""🖤

"Rebeli, dar responsabili, curajoși, dar blânzi, sinceri, dar introvertiți – prezența unui Vărsător întotdeauna se face remarcată, indiferent cât de discreți și simpli se arată la o primă vedere nativii acestei zodii. Înconjurați de un mister aparte, cu o cultură greu de egalat și un caracter sensibil și blând, nativii Vărsător cresc vibrația Universului și ne pot determina să vedem viața într-o oglindă foarte curată.

Vărsătorul este ca un artist cu puteri magice: el aduce bucuria până și în cele mai umbrite tablouri ale vieții

Lângă Vărsător învățăm bucuria de a trăi. Ca pasărea Phoenix, Vărsătorul mereu găsește puterea de a renaște după suferințe și întâmplări nefaste.

Mânați de o putere interioară ce arde ca un foc sacru, nativii Vărsător reușesc să găsească mereu partea bună și optimistă a lucrurilor, focusându-se în special pe partea plină a paharului. Depășesc greutăți, chiar dacă se tem de obstacole și merg înainte fără a face compromisuri importante.

Astfel, de la Vărsători învățăm arta de a gestiona o criză, de a ieși din situații grele, de a învinge suferința și de a ne vindeca, de a lupta pentru o lume mai bună. Înzestrați cu o creativitate aparte, Vărsătorii reușesc să descurce nodurile vieții, găsind soluții în situațiile dificile.

Lângă un Vărsător parcă mereu trăieșți cu sufletul la gură și totuși te simți în siguranță

Vărsătorii adesea ne uimesc prin două situații: puterea lor de a tolera suferința și de a învinge obstacolele și imprevizibilul din viața lor. În lumea Vărsătorului, rar lucrurile se întâmplă într-un mod firesc. Cariera lor, stilul de viață, drumul privind viața intimă pare mai mereu ieșit din comun.

Lângă un Vărsător nu știm la ce să ne așteptăm, nici el nu știe. Cert este ca în viață lui totul are un curs aparte, diferit, ciudat chiar. Însă este o persoană responsabilă, mânată de un puternic simț etic, sinceră, justă și loială, în care putem avea cu adevărat încredere.

Oricât de dificile sunt provocările lui - avem încredere că Vărsătorul va reuși, că va alege mereu calea cea mai dreaptă, că nu se va lăsa influențat în scopurile sale, că intuiția lui este puternică. Tocmai de aceea, în ciuda imprevizibilului care caracterizează relația cu un Vărsător, totuși ne simțim în siguranță, avem încredere că totul va fi bine.

Dacă ai cu adevărat nevoie de o părere sinceră, întreabă un Vărsător

Atunci când simți nevoia să afli o părere sinceră despre orice și te temi că cei din jur îți ascund adevărata lor părere din dorința de a nu te răni, întreabă un Vărsător. Acesta nu știe să mintă, astfel că va căuta cea mai diplomată cale de a-ți spune adevărata sa părere, chiar cu riscul de a te supăra puțin.

Când ai nevoie de putere și inspirație, petrece mai mult timp cu Vărsătorul din viața ta

Firi creative, înzestrate cu o inteligență aparte, Varsatorii pot veni adesea cu răspunsuri neasptate, ieșite din tipare, dar care sunt potrivite tocmai atunci când nimic din ce este obișnuit nu te ajută în rezolvarea problemelor tale.

Sunt buni ascultători și discreți, astfel că vor păstra secretele tale. Când ai nevoie de ajutor, discută cu un Vărsător. Poate nu reușește întotdeauna să te ajute, dar măcar te va determina să te simți mai bine.

Vărsătorul îți rămâne prieten toată viața și îl poți căuta oricând

Prietenia cu un Vărsător este adesea pe viață. Aceștia iartă ușor (dar au memorie bună!), astfel că nu pun la suflet tot ceea ce îi deranjează.Sunt acei prieteni pe care îi poți suna oricând, chiar și noaptea sau după ani de când n-ai mai dat niciun semn. Îți vor răspunde, te vor asculta, te vor ajuta dacă este nevoie."

***

 

📖"❤Avea mama o grijă de PAȘTI să-i fie casa proaspăt văruită. Amesteca bine lutul cu bălegar, paie și apă și cu mâinile ei crăpate acoperea pereții acolo unde varul sărise sau se crăpase.

                 După ce termină de " lichit", stingea var într-o găleată ce păstra urma multor varuri, amestecă cu sâneală luată de la cooperativă , până capătă culoarea cerului senin de primăvară.

      Se cățăra săraca pe un taburet si cu bidineaua de la stânga la dreapta până făcea pereții de curgea apă de pe ea ."înmoaie țucă badanaua în găleată, scuturo oleacă șî dănio la mână "îmi spunea fără a mai cobori de pe scaun .

În colțuri dădea cu o pensulă făcută din penele gâștelor din  ogradă .

Spăla dușumeaua din odaia bună cu petroxin , în restul camerelor avea lut pe jos .

       După ce termina de lichit  lut pe jos astepta sa se usuce bine , punea pe pereți carpete cusute de ea , așeza perdele pe sârma draperiei de lemn și termina cu întinsul țoalelor de coade si cadrelelor pe jos .

      Totdeauna ieșea cu spatele din camera pe care o termina , se oprea în prag , scruta cu privirea în jur și spunea usor oftînd:"BOGDAPROSTE C-AM TERMINAT"

     Taina copilăriei mele stă în raiul pe care femeile din familia mea l-au făcut cu mâinile și sudorile frunților lor .

Au iubit dintotdeauna ce-au făcut , nu le auzeam văicărindu-se , cuminți și blânde așteptau să vadă bucuria și mulțumirea din ochii noștri.Le era de ajuns și erau împăcate.

MAMELE și BUNICILE ne fac PAȘTELE și CRĂCIUNUL sărbători dăltuite în suflet pentru vecie .

Asemăn aceste sărbători cu feminitatea iconografică , nimic n-ar fi fără ele .

Fără lupta lor, fără jertfă și dăruire , fără permanentă grijă maternă care te însoțește în viață , n-ar fi ....sărbătoare .

      Mi le amintesc pe bunicile mele în preajma PAȘTELUI cum se trezeau cu noaptea-n cap și frământau kile de cozonac și pască.

Încingeau cuptorul de lut primind în pântecele lui încins tăvi cu cozonaci țanțoși si păști mândre .

Le binecuvânta cu câte o cruce făcută cu toată mâna dreaptă și le lăsa în voia căldurii din cuptor .

      Cu fiecare primăvară ce vine , viața mi se pare o binecuvântată poveste .

Trăiesc intr o permanentă mirare -cât de Bun e DUMNEZEU , totdeauna și în fiecare zi .

În fiecare an vine aceeași primăvară, dar cu altceva nou și nemaitrăit.

Lanțul trofic își face cursul , natura ne desfată cu frumusețea mereu ofertantă și misterioasă .

Fără a cere nimic în schimb ni se dăruie intr-un soi de salvare a sufletului .                           ***

Asta am simțit ieri când m-am dus la mama și intrând pe poartă văd că mi se întinde la picioare o ogradă plină de iarbă verde proaspăt încolțită , cu copaci străduindu se timid să înmugurească .

Atunci am înțeles de unde ia mama atâta putere ; din grădina raiului pe care fiecare și o face din ce are , pentru că înțelept a fost cel ce-a zis : " FĂ RAI DIN CE AI "

MAMA  înțelese , de asta și a înfipt și mai tare rădăcinile în locul care îi salvează sufletul ."❤

&Huțanu Romeo&

***

 

În trecerea grăbită prin lume către veci,

Fă-ți timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!

Fă-ți timp să vezi durerea și lacrima arzând

Fă-ți timp sa poți, cu mila, să le alini oricând!

Fă-ți timp pentru-adevăruri și adâncimi de vis,

Fă-ți timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!

Fă-ți timp sa vezi pădurea, s-asculți lângă izvor,

Fă-ți timp s-asculți ce spune o floare, un cocor!

Fă-ți timp, pe-un munte seara, stând singur să te rogi,

Fă-ți timp, frumoase amintiri, de unul să invoci!

Fă-ți timp să stai cu mama, cu tatăl tău – bătrâni….

Fă-ți timp de-o vorba bună, de-o coajă pentru câini….

În trecerea grăbită prin lume către veci,

Fă-ți timp măcar o clipă să vezi pe unde treci!

***

 

Charlie Chaplin a spus odată o glumă în fața publicului

Toţi au râs

Și i-a numărat a doua oară așa că doar câțiva au râs.

Când i-a numărat a treia oară, nimeni nu a râs.

Apoi a rostit cuvinte frumoase

Dacă nu poți să râzi și să râzi la aceeași glumă, de ce plângi și plângi de aceeași durere și nenorocire?.

Așa că bucură-te de fiecare moment al vieții tale - Charlie Chaplin a lăsat o moștenire grozavă fără să spună un cuvânt sau să rănească sentimentele cuiva. Să ne amintim de aceste fraze care ating inima.

1- Nimic în viața asta nu este permanent, nici măcar necazurile noastre

2- Îmi place să mă plimb prin ploaie, ca nimeni să nu-mi vadă lacrimile

3- Ziua pe care o irosești cel mai mult în viață este ziua în care nu râzi 

***

 

Te rog, nu mă omorî !

Bună, eu sunt gândacul focului numit în mod obișnuit jandarm ... 

 Nu sunt toxic pentru oameni sau animale.

 Nu mănânc frunze sau alte plante și legume, mănânc doar flori rămase sau insecte moarte. 

  De aceea mă găsești adesea în colțuri, unde praful și restul florilot sunt aruncate de vânt.

  Nu-mi plac alte insecte și,  am un oarecare miros   Omul îl poate simți doar dacă este lângă mine la 2 cm distanță.  Pisicile și câinii nu mă mănâncă.

  Dacă îți plac grătarele fără țânțari, lasă-mă să trăiesc lângă tine.  Unde sunt eu, nu există țânțari 

  Recunosc că aduc întotdeauna o mulțime de prieteni și familia......;  Dar dacă nu vă deranjează, nu facem nimic.

  Vrei să mă îndepărtezi de apartamentul tău sau de casa ta de vacanță, pune-mă în altă parte, dacă există o grămadă de lemn în apropiere.  aici ma simt bine ... dar te rog, nu mă omorî !...

-preluat

***

 Istoria umanității (pe scurt):

1. Femeia nu mai acceptă să locuiască în copac. Și plânge. Bărbatul descoperă peștera. 

2. În peșteră e frig. Femeia plânge. Bărbatul descoperă focul.

3. Copiii țipă de foame. Femeia plânge. Bărbatul descoperă toporul, arcul și bâta și pleacă la vânătoare.

4. De la atâta carne, copilul se îmbolnăvește de scorbut. Femeia plânge. Bărbatul descoperă agricultura.

5. Deoarece mamutul se lasă cu greu ucis, bărbatul lipsește prea mult de acasă. Femeia plânge. Bărbatul începe să crească animale domestice: vacă, oaie, porc, găină etc.

6. Femeia s-a săturat de friptura făcută la țepușă cu garnitură de boabe verzi fierte, mâncată de pe o frunză. Și plânge. Bărbatul descoperă olăritul.

7. În peșteră e curent și umezeală și din cauza asta copiii răcesc, fac pneumonie și mor. Femeia plânge. Bărbatul construiește mai întâi un bordei apoi o casa din lemn și piatră.

8. A venit iarna și e frig. Femeia plânge. Bărbatul descoperă că pielea și blana animalelor moarte se poate prelucra și confecționează haine.

9. Hainele din piele precum și alea din blană put. Femeia plânge. Barbatul descoperă, pe rând, hainele din lână (care sunt aspre și zgârie - Femeia plânge), hainele din in (care tot aspre sunt - Femeia suspină) și, într-un final, hainele de mătase (care par a fi mulțumitoare. Femeia zâmbește). Mai târziu, bărbatul rezolvă și problema mirosurilor emanate de pieile și blănurile menționate mai sus.

10. Diverse treburi lipsite de importanță, cum ar fi protecția turmelor de animale și stârpirea potențialilor prădători, țin bărbatul departe de casă. Femeia plânge. Bărbatul domesticește câinele și pisica.

11. Femeia observă că seamănă prea mult cu semenele ei. Și începe să plângă. Bărbatul inventează fardurile și bijuteriile.

12. Femeia se plictisește de atâta stat în casă și vrea să-și lărgească orizontul. Normal, începe să plângă. Bărbatul inventează roata, domesticește calul și descoperă barca pentru că femeia e fragilă și obosește repede. În plus de asta, nimeni n-ar vrea să o audă iar plângând.

Peste ani...

Femeia simte nevoia de a "evada" din cotidian. Nu are timp, bani sau dispoziția pentru excursii în străinătate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de văzut, afară e vreme urâtă. Colac peste pupăză, ca de obicei, bărbatul nu e acasă și oricum nici el n-ar înțelege mare lucru. Femeia ar avea așa, un fel de chef de a scrie ceva care să-i aducă complimentele unor necunoscuți și să fie o chestie care să păstreze anonimatul și absolut totul trebuie să fie sub control. Și, pentru a nu știu câta oara în istorie, femeia începe să plângă. Bărbatul inventează blogul.

Morala: Când femeile plâng, umanitatea evoluează.

Altă morală: Fără femei am fi trăit și acum în copac... 

Text preluat.