$$$

 

În Vâlcea trăieşte, PRROBABIL, cel mai în vârstă om din Europa si cel mai in varstă veteran de război din România – are 112 ani. Locotenentul în retragere Ilie T. Ciocan locuieşte în satul vâlcean Bratia din Vale din comuna Galicea - care se laudă cu longevitatea localnicilor săi, dintre care mulţi ajung „să bată“ suta de ani. Astăzi, veteranul de război Ilie Ciocan nu se mai poate deplasa, nu a mai coborât singur din pat de cinci-şase ani, după cum mărturisesc nepoţii care au grijă de dumnealui. Nu mai vede bine, abia mai distinge umbre, dar a citit Biblia şi ziarele fără să aibă nevoie de ochelari până la vârsta de 103 ani. Şi-a pierdut auzul şi vederea în trei ani, motiv pentru care vorbeşte strictul necesar, dar uneori şi pentru apropiaţi este greu să-l înţeleagă. Potrivit propriilor relatări, a luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial atât pe Frontul de Est, cât şi pe Frontul de Vest. „Am stat patru ani pe front, ca servant la tun, dar niciodată n-am omorât pe nimeni. Îmi amintesc cum am doborât un avion inamic trăgând toţi cu mitraliera. M-am gândit că dacă o fi să mor, mor oricum. Am fost la Odessa, la Cotul Donului, apoi în Ungaria şi am ajuns până în Cehoslovacia“, a menţionat bătrânul. 

În toate discuţiile sale avea să pomenească nu despre camarazii de arme, ci despre fiinţa pe care a considerat-o îngerul său păzitor: „Am luptat pe cele două fronturi, dar gloanţele şi obuzele m-au ocolit... Calul m-a scăpat de la moarte de multe ori. Era credincios, de fiecare dată când plecam după muniţie necheza şi scutura din cap. Parcă făcea semnul crucii... de trei ori. Părea că se închină, că se roagă să nu se întâmple ceva rău cu noi. Se târa şi-n genunchi, ca să ieşim teferi din nămol, din lupte“, avea să istorisească bătrânul veteran pe vremea când încă mai reuşea să-şi împărtăşească amintirile de pe front.  Şi tot despre cel care i-a fost camarad în război avea să spună: „Când rămâneam fără muniţie, eu plecam la aprovizionare. Mergeam călare şi câte o zi jumătate, până la depozitul de muniţie... Nu-mi era frică de inamic... Calul m-a scăpat de fiecare dată“. Sotia, Maria Ciocan îşi amintea: „Din ce am înţeles, a fost înrolat la Infanterie, căra mâncarea, alimentele, nu doar muniţia. Ştiu că era mai mult pe drumuri, cu căruţele, şi-l tot întrebam dacă avea şi puşcă le el: «Păi nu puteai fără ea, tată, o ţineam tot timpul lângă mine. Dar n-am tras vreodată înspre nici un om». Ţin minte că mă impresiona când povestea că bea apă din copita calului când nu găseau, din bălţi. Şi mai ştiu că pe el l-au lăsat la vatră pentru că avea mulţi copii“.  Dacă din război a scăpat întreg, fără nicio zgârietură, doar cu nişte probleme la plămâni, întors acasă, de-a lungul anilor, şi-a rupt mâinile şi picioarele de mai multe ori, povesteşte familia. De cele mai multe ori s-a accidentat la lemne, în pădure. Ultima dată şi-a rupt piciorul pe la 93 de ani. A alunecat pe zăpadă şi a căzut în curte. A stat vreo jumătate de oră în frig până să fie găsit, a recunoscut nepotul său.

(sursa: "Adevarul"). (Foto: Veteranul Ilie Ciocan la 111 ani).