joi, 16 octombrie 2025

$$$

 ETNOGENEZA ROMÂNEASCĂ


Dimitrie Onciul (1856–1923), unul dintre cei mai mari istorici români preocupați de tema „Originea și etnogeneza poporului român”, în studiul intitulat "Dare de seamă, critică, despre «Teoria lui Rösler», studii asupra stăruinței Românilor în Dacia Traiană de A. D. Xenopol", aduce o mărturie surprinzătoare, paradoxală în sprijinul „teoriei continuității”. Este vorba despre un pasaj din Cartea a II-a a Miracolelor Sfântului Dumitru, a doua parte a colecției Miracula Sancti Demetrii.


Teoria continuității, pe scurt

Românii sunt considerați urmașii direcți ai populației daco-romane, formate prin romanizarea dacilor după cucerirea Daciei de către romani (106 d.Hr.). Aceștia ar fi continuat să locuiască neîntrerupt în spațiul carpato-danubiano-pontic până în Evul Mediu și până azi.


Această teorie se opune teoriei migraționiste. Teoria lui Rösler (Eduard Robert Rösler, istoric austriac, originar din Sudeți), publicată în lucrarea Romänische Studien (1871), susține că poporul român s-ar fi format la sud de Dunăre, iar mai apoi o parte din populație ar fi migrat la nord.


Numai că Onciul confirmă, prin analiza acestui izvor, că etnogeneza românească ar fi avut loc în Panonia, în jurul capitalei avare Sirmium (astăzi Sremska Mitrovica, Serbia), pe teritoriile unde se află azi ungurii, sârbii și croații, idee despre care eu am mai scris anterior.


Fragment din Cartea a II-a a Miracolelor Sfântului Dumitru (redactată la începutul secolului al IX-lea) citat de Onciul:


„Slovenii şi Avarii devastând aproape tot Iliricul şi Tracia, până la zidurile Bizanţului, duseră toată populațiunea de aici dincolo de Dunăre, în partea spre Panonia ce avea de capitală Syrmium. Aici haganul Avarilor aşeză tot poporul captiv ca şi supus, care amestecându-se cu Bulgarii şi Avarii şi cu ceilalți păgâni şi înmulţindu-se prin copii, crescu în popor foarte estins şi mare. Iar fiii păstrară de la părinți firea neamului lor şi datinele romane, precum şi credinţa ortodoxă şi sfântul botez. După ce trecură 60 şi mai bine de ani (anii 660 d.Cr. n.m.), devenind naţiune de sine stătătoare, haganul Avarilor le dete un principe numit Cubăr. Acesta, desfăcându-se de hagan, porni cu poporul său spre ţara străbunilor lor şi, deşi haganul încercă să-i oprească, îl învinseră în mai multe bătălii şi, trecând Dunărea, merseră de se aşezară pe câmpul Ceramisului, în Macedonia.”


Dimitrie Onciul observă că:


„Această admigrare din dreapta Dunării nu alterează caracterul de continuitate al elementului roman în Dacia Traiană, așa că se păstrează tradițiunea despre originea daco-românilor din timpul dominațiunii romane asupra acestei țări.”


Miracula Sancti Demetrii este o colecție de texte hagiografice grecești redactate la Tesalonic, care descriu minunile atribuite sfântului protector al orașului, Dimitrie. Există două colecții principale:


• Cartea I (Miracula I) – redactată între anii 610–620, în timpul invaziilor slave și avare în Balcani.


• Cartea II (Miracula II) – redactată la începutul secolului al IX-lea (probabil în jurul anilor 830), când memoria acelor invazii era încă vie. Conține povestiri cu valoare istorică despre slavi, avari, bulgari și relațiile acestora cu populațiile romanice și grecești din Balcani.


Pasajul citat are o mare valoare pentru istoria timpurie a slavilor și a populațiilor romanice, pentru că păstrează tradiții referitoare la:


• mutarea unor comunități romanice și romanizate peste Dunăre de către avari,


• amestecul lor cu alte neamuri (slavi, avari, bulgari),


• păstrarea credinței creștine și a „datinelor romane”,


• răspândirea lor, după câteva decenii, la sud de Dunăre, sub conducerea unui anume Cubăr (Kuber), fapt atestat și de alte izvoare bizantine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

$$$

 MEMORIE CULTURALĂ - ȘTEFANA VELISAR TEODOREANU Pe 17 octombrie 1897 s-a născut în Elveția, la Saint Moritz, Maria Ștefana Lupașcu, viito...