Să începem cu începutul aventurii mele în mediul online. Repet... La început aveam nevoie disperată de documentare profesională. La un moment dat îmi trebuia ceva mult. Și rapid. Și ieftin, dacă nu chiar gratis. Și în acel moment doar internetul mă putea salva. Și m-a salvat.
Mărturisesc că în acel moment nu știam mai nimic despre ceea ce însemna computer și internet. Și nu credeam să pot învăța vreodată. Curând mi-am dat seama că greșeala mea fusese că pornisem pe calea unei teorii mult prea savante. Așa că în momentul în care mi s-a pus în față calculatorul pur și simplu mi-era frică să ating tastatura. După 2-3 zile eram conectată și la internet. Cum aveam tot ceea ce aveam nevoie pe moment ca să mă apuc de treabă, a trebuit să încep de undeva. Rapid am început să pricep câte ceva și în scurt timp, de ordinul a 1-2 săptămâni, rezolvasem pe moment problema stringentă a documentării profesionale presante în acea vreme. Pe moment nu mai aveam ce face în mod presant, așa că am început să mă gândesc cum aș putea să folosesc internetul la ceva util.
Primul impuls a fost să-mi caut colegii de școală. Cum nu aveam nici o posibilitate de contact cu ei în acel moment, mi-a venit ideea potențialelor rețele sociale. Așa am intrat pe câteva portaluri cu pretenție de rețele sociale, dar care funcționau destul de bine la nivelul acela. Colegii de școală nu i-am găsit, cel puțin în acel moment, dar cel puțin am reușit să intru în legătură cu destul de mulți dintre cei care se aflau și pe acolo. În plus am nimerit și pe un alt portal care putea fi considerat, în accepțiunea de acum, un soi de blog colectiv de nișă, axat pe creații literare proprii, ca un fel de cenaclu sau „cafenea literară”. Deși cred că acel site nu mai există de mult timp, cu siguranță că ideea aceea genială m-a influențat mult.
Nu a trecut mult și mi-am făcut primul blog pe aceeași platformă pe care activez și acum. Blogul este șters de mult timp, odată cu contul de Google de atunci. Imediat am făcut alt cont Google cu tot ceea ce însemna el: adresă de mail, serviciu de mesagerie... Și desigur și alt pachet de bloguri. Blogul îl deschisesem imitând pe unul dintre amicii mei virtuali care își făcuse propriul său blog, după ce în prealabil citisem și comentasem postările de pe blogul său.
Inițial, postările pe blog au fost stângace. Mult prea stângace. Au avut un singur efect asupra experienței mele de atunci: acela de a mă familiariza cu funcționarea blogului, cu tot ce însemna acest lucru: setări, aspect, modalități de postare. Și stimularea dorinței de a fi citită... ca și blogger.
Cum prinsesem cam mult avânt punând promovarea blogului înaintea dezvoltării lui ca număr de postări și ca și calitate, amicul de la care prinsesem ideea m-a temperat puțin și a început să-mi direcționeze atenția spre câteva aspecte legate de blog...
- Printre primele sugestii ale sale a fost să citesc, la rândul meu, multe alte bloguri. Să văd cum se scrie, să compar stilurile, să văd noi idei de subiecte și domenii de informații. Așa am citit multe bloguri, am intrat în contact cu cei din spatele paginilor scrise, am preluat idei și sugestii.
- Mi-a temperat încetul cu încetul entuziasmul și aproape agresivitatea de promovare a blogului, sugerându-mi faptul că blogul se promovează singur la un moment dat dacă este scris bine.
- Postările de pe blog trebuie să fie interesante pentru cel care le citește. Concise și la obiect, din domenii interesante, atât pentru cel care le scrie, căci altfel nu ar reuși să conceapă ceva coerent, cât și pentru potențialii cititori, care nu ar intra pe blog dacă subiectul nu ar fi interesant pentru ei
- Trebuie cântărite posibilitățile de a dezvolta un blog generalist, care aduce mulți cititori, nu neapărat fideli 100%, sau un blog „de nișă”, centrat pe un domeniu de activitate sau mai multe domenii aflate în strânsă legătură între ele, cu puțini cititori dar care intră cu atât mai des pe blog cu cât postările reușesc să apară într-un ritm alert și constant.
- În momentul în care recomand un produs sau serviciu cititorilor mei trebuie să mă gândesc dacă modul de prezentare a „mărfii” m-ar convinge în primul rând pe mine, ca și client ce nu a auzit prea multe despre produsul în cauză, să îl achiziționez pentru mine. Succesul și satisfacția ar fi cu atât mai mare cu cât aș convinge un potențial client să ia ceva pentru el chiar dacă până atunci nu ar fi fost tentat să folosească așa ceva. In atare condiții ar trebui să pot convinge pe (aproape) oricine de necesitatea și utilitatea produsului respectiv în așa fel încât să-l achiziționeze pentru sine și să-mi mai și mulțumească pentru asta.
