$$$

 O cioară trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața sa.

Însă intr-o zi a văzut o lebădă… “Această lebădă este atât de alba”, s-a gândit cioara. “Și eu sunt atat de neagră. Această lebădă trebuie să fie cea mai fericită pasăre din lume.”

Cioara i-a comunicat lebedei ceea ce gândea.

“De fapt”, i-a raspuns lebada. “Simțeam că sunt cea mai fericită pasăre din împrejurimi până când am văzut un papagal care avea două culori. Acum cred ca papagalul este cea mai fericită pasăre care a fost creată! ”. Apoi cioara l-a abordat pe papagal. Papagalul i-a explicat: “Am trăit o viață foarte fericită până când am văzut un păun. Eu am doar două culori, însă păunul are o multitudine de culori.”

Mai târziu, cioara a vizitat un paun de la gradina zoologica si a vazut ca sute de oameni s-au adunat ca sa il vada. Dupa ce oamenii au plecat, cioara s-a apropiat de paun.

“Draga paun”, a spus cioara. “Esti atat de frumos, in fiecare zi mii de oameni vin sa te vada. Cand oamenii ma vad pe mine, imediat ma gonesc. Cred ca esti cea mai fericita pasare de pe planeta.”

Paunul a raspuns: “Am crezut dintotdeauna ca sunt cea mai frumoasa si fericita pasare de pe planeta. Insa din cauza frumusetii mele, sunt inchis in aceasta gradina zoologica.

Am cercetat cu atenție grădina zoologică și am realizat ca cioara este singura pasare care nu este inchisa intr-o cusca. Asa ca zilele trecute m-am gândit că dacă aș fi o cioară, aș putea să hoinaresc fericit pretutindeni.”

Morala: Aceasta este și problema noastră. Ne comparăm în mod zadarnic cu alții și ne întristăm.

 Nu prețuim ceea ce Dumnezeu ne-a dat ceea ce duce la ciclul vicios al nefericirii !.

Învață să fii fericit cu ceea ce ai in loc să te agăți de ceea ce nu ai!!

Întotdeauna va exista cineva care va avea mai mult sau mai puțin decât ai tu!

Persoana care este mulțumită cu ceea ce are este cea mai fericită persoană din lume!!!

$$$

 Mi s-a parut superb scrisa..merita citit...

Preşedintele Statelor Unite ale Americii, ABRAHAM LINCOLN (1809-1865), a făcut oferta, în anul 1854, ca statul să cumpere o mare parte din teritoriul indian, iar poporului indian i-a fost promisă o rezervaţie. La această ofertă a primit un răspuns din partea căpeteniei SEATTLE.

Această scrisoare se numără printre cele mai frumoase şi mai profunde gânduri care au fost rostite vreodată despre mediul înconjurător al omului. Scrisoarea este trimisă tuturor ţărilor lumii, cu prilejul Zilei mondiale a Mediului, 5 iunie, de către UNEP, iar oraşul SEATTLE şi-a primit numele după această căpetenie.

 

     "Când marele şef Alb din Washington îşi trimite glasul că doreşte să cumpere pământul nostru - ne cere prea mult.

      Cum se poate vinde ceva sau cumpăra cerul şi căldura pământului? Aşa ceva ne este cu totul străin.

      Noi nu suntem proprietarii prospeţimii aerului şi limpezimii apei.

      Fiecare părticică a acestui pământ e sfânt pentru poporul meu.

      Fiecare ac strălucitor de pin, fiecare bob de nisip din vadul râului, fiecare mică negură din întunecimea pădurii, sunt sfinte în gândurile şi viaţa poporului meu, suntem parte a pământului şi el e parte din noi.

      Ierburile mirositoare ne sunt surori.

      Cerbul, armăsarul, vulturul cel mare - ne sunt fraţi. Culmile stâncoase, păşunile suculente, trupul învelit în căldură al poney-ului şi omul, toate aparţin aceleiaşi familii. Această apă strălucitoare ce curge prin torente şi râuri, nu este numai apă, ci şi sângele strămoşilor noştri. Dacă vă vindem pământul, trebuie să ştiţi că e sfânt. Că fiecare reflectare din lacul limpede vorbeşte despre întâmplări şi amintiri din viaţa poporului meu. Murmurul apei - e glasul tatălui-tatălui meu. Râurile ne sunt fraţi, ne sting setea. Râurile poartă canoele noastre. Ne hrănesc copiii.

 

     Dacă vă vindem pământul, trebuie să vă amintiţi şi să învăţaţi copiii voştri că râurile sunt fraţii noştri şi ai voştri. De aceea va trebui să oferiţi râului bunătatea pe care nu aţi oferit-o fratelui. Ştim că omul alb nu ne înţelege. Pentru el un pământ e la fel ca şi oricare altul. Faţă de pământul-mamă şi fratele-cer se poartă ca faţă de lucruri care se pot cumpăra, prăda, vinde ca vitele sau podoabă strălucitoare. Lăcomia lui va distruge pământul şi va lăsa în urmă pustiu. Nu ştiu.

 

    Modul nostru de viaţă se deosebeşte de al vostru. Numai privind la oraşele voastre, pe omul roşu îl dor ochii. În oraşele omului alb nu există un colţişor de linişte. Nu există loc în care să se audă deschiderea frunzelor primăvara sau tremuratul aripii musculiţei. Cea mai mare comoară a omului roşu este aerul.Omul alb parcă nici nu observă aerul pe care îl respiră. Ca unul care e de multă vreme muribund - e imun la duhoare.

 

    Dacă vă vindem pământul trebuie să vă amintiţi că aerul ne este preţios. Că aerul îşi împarte spiritul cu întreaga viaţă pe care o întreţine. Vîntul care i-a dat bunicului meu primul suflu va primi şi ultima lui răsuflare.

    Dacă vă vindem pământul trebuie să-l păziţi ca pe ceva sfânt. Ca pe un loc în care şi omul alb va putea să inspire aerul îndulcit cu mireasma florilor. Vom examina oferta voastră de a ne cumpăra pământul.

    Dacă vom decide să fim de acord, vă vom pretinde să îndepliniţi următoarea condiţie: Omul alb va trebui să se poarte faţă de animalele acestui pământ, ca faţă de fraţii săi. 

  

   Ce este omul, fără animale ? Dacă animalele ar dispărea omul ar muri de marea însingurare a spiritului. Tot ceea ce li se întâmplă animalelor, curând i se va întâmpla şi omului. În lume totul se leagă. Va trebui să vă învăţaţi copiii că sub tălpile lor este cenuşa strămoşilor noştri. Pentru ca să respectaţi pământul, le veţi spune că pământul lor este bogat prin viaţa străbunilor noştri. Va trebui să vă învăţaţi copiii, aşa cum îi învăţăm noi pe ai noştri, că pământul ne e mamă. Ce păţeşte pământul, păţesc şi copiii lui.

   Dacă omul scuipă pe pământ, se scuipă pe sine însuşi.

   Pământul nu aparţine omului.

   Omul aparţine pământului."

Web

$#$

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

    DOMNIȘOARA POGANY....UNA DINTRE CELE MAI APRECIATE SCULPTURI ALE SEC.AL XX-LEA.....

     Puțini cunosc,însă faptul că în spatele celebrei sculpturi se ascunde o femeie care i-a fost muza și iubită lui CONSTANTIN BRÂNCUȘI....

    "Domnișoara POGANY, cunoscută și sub numele de Mademoiselle POGANY, este o statuie realizată în 1913 de marele artist CONSTANTIN BRÂNCUȘI. 

      -BRÂNCUȘI este cunoscut în întreaga lume, iar operele sale sunt admirate peste tot, însă puțini sunt cei care știu cine a fost una dintre cele mai mari iubiri ale sale.... Socotită a fi fost „IUBIREA SIMPLĂ ȘI NEMURITOARE A LUI BRÂNCUȘI ”, MARGIT POGANY a intrat în viața acestuia prin anul 1910....în vârstă de 31 de ani, era o pictoriță unguroaică, descrisă ca o persoană modernă, o frumusețe stranie de madonă, senzuală și tulburător de feminină, cu un aer lasciv. Nouăsprezece sculpturi dintre cele create de Brâncuși îi poartă numele: „DOMNIŞOARA POGANY ”.

     MARGIT, însă, a susținut că nu ea era la originea acelor sculpturi, o lucrare asemenea ei existând deja la data în care ea a intrat prima dată în atelierul din RUE DE MONTPARNASSE. Pictorița, căreia maestrul, după spusa ei, „îi nutrea o tandră și discretă prietenie”, și o prietenă închiriaseră un atelier lângă cel al sculptorului, iar BRÂNCUȘI o vizita destul de des, la fel ca și ea de altfel.

     Prietenia cu domnișoara POGANY i-a înseninat viața marelui BRÂNCUȘI, care părea destul de dificilă la acea vreme. Cu toate acestea, MARGIT nu a rămas mult timp la PARIS și a plecat la LAUSANNE. Cei doi au trăit o frumoasă poveste de dragoste, scurtă, dar intensă, care s-a încheiat cu realizarea unei opere de artă care a rămas în istorie...Pictorița a dorit ca maestrul să-i facă portretul, iar el a acceptat.

     MARGIT POGANY a călătorit la LONDRA și la NEW YORK, după care a hotărât să trăiască în AUSTRALIA și a păstrat o vreme legătura cu BRĂNCUȘI prin scrisori.

       CAROLA GIEDION-WELCKER, istoric și critic de artă de anvergură internațională, considerată a fi fost o „mare doamnă” a criticii mondiale, l-a cunoscut și l-a promovat cu mult entuziasm și talent pe CONSTANTIN BRÂNCUȘI.

„Dintr-un portret s-a plăsmuit lent un univers sculptural liber, închis în sine”

„Busturile domnișoarei Pogany permit urmărirea directă, pe etape, a marelui proces de simplificare și epurare. Gura și mai ales ochii, clar accentuați și expresivi la început (1913), devin mai impreciși, pentru a nu știrbi calmul și unitatea ovalului neted. Articulația obrazului se reduce la cea mai strictă arhitectură; arcul sever al sprâncenelor, având ca punct de sprijin nasul, se amplifică asemenea unei calote peste bolta capului. În ultima variantă (1931), brațele și mâinile fuzionează într-o unică masă ascendentă. Ca un acord final, părul coboară în trepte, reînălțându-se într-o volută plină de pregnanță. Dintr-un portret s-a plăsmuit lent un univers sculptural liber, închis în sine”

 scria CAROLA GIEDION-WELCKER 

      În 1957, anul în care BRÂNCUȘI s-a stins din viață, MARGIT POGANY locuia încă în MELBOURNE, AUSTRALIA, iar cei care au văzut-o au spus că încă semăna cu primele variante ale lucrării, chiar dacă trecuseră 35-40 de ani de la facerea lor. 

        „DOMNIȘOARA POGANY ”, care îi poartă numele, este considerată drept una dintre cele mai îndrăznețe sculpturi din istorie, fiind, totodată, una dintre cele mai cunoscute și apreciate statui ale lui CONSTANTIN BRÂNCUȘI"

Sursa: click.ro

$$$

 ❤️ IRINA PETRESCU.....

    ...... ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

„Fiecare clipă are semnificaţia ei. Nu mă tem de bătrâneţe, nu mă complexează ridurile sau părul cărunt. Experienţa care se dobândeşte nu poate fi contrazisă prin niciun artificiu de visare”

     -S-a născut pe 19 iunie 1941 la Bucuresti....

A fost descoperită încă din timpul studenției, datorită regizorului SAVEL STIOPUL, care o văzuse cu parinții ei la un restaurant...

„Am tot timpul emoţii, dar nu sunt devastatoare. Sunt ca pentru domni­şoarele aflate la primul bal. Teatrul te ajută să trăieşti şi dacă nu mai ai nimic altceva. Îi înţeleg pe tinerii care îşi doresc să devină actori.

 ....Toată studenţia mi-am dorit să joc CEHOV şi IBSEN. Abia târziu, încoace, am jucat, la Televiziune, un rol în "STÂLPII SOCIETĂŢII". 

     -Cu o distribuţie minunată: GINA PATRICHI, SILVIA POPOVICI, VICTOR REBENGIUC, TRAIAN STĂNESCU … Şi am jucat, în "UNCHIUL VANEA", rolul MARIEI VASILIEVNA, mama unchiului VANEA.    

   Împreună cu MARIANA MIHUŢ, l-am invitat pe VICTOR ANAGNOSTE, soţul GINEI PATRICHI, la premieră. Este un mare iubitor de teatru şi un excelent critic, la modul colocvial, desigur. Şi, şugubăţ, ne-a întrebat care o joacă pe aia frumoasă şi care pe aia urâtă. Râzând, i-am spus că îl lăsăm să descopere singur. Şi a aflat că cea urâtă era interpretată de minunata ANDREEA BIBIRI, iar cea frumoasă de talentata IOANA MACARIA. Iar noi… eram două babe: o doică şi o mamă! În facultate, mi-am dorit să joc SONIA. Şi mi-am mai dorit să joc, într-o piesă la mare modă pe-atunci, „TRAGEDIA OPTIMISTĂ ”, în care aş fi vrut să interpretez rolul Femeii-comisar. 

        Pentru că aveam şi o teorie asupra faptului că ea trebuia să conducă nu prin masivitate şi glas tunător, ci prin fragilitate, care supune agresivitatea animalului revoluţionar, prin raţionament… Nu sunt, totuşi, actriţa prin definiţie. În teatru, joc orice mi s-ar oferi cu mare plăcere (spre deosebire de film). 

În teatru, n-aş fi bănuit că pot juca LENA.

Nici VIOLA, din A XII-a noapte, pe care am început-o cu AURELIA MANEA. Am avut această enormă şansă de a-l cu­noaşte pe RICĂ MANEA …

În Institut, cât am fost studentă, am făcut foarte mult film. Şi atunci, studiul meu la clasă era văduvit de timp. Aşa că am jucat un singur rol. În anul I, se făceau exerciţii şi monologuri, în anul al II-lea, dramatizări, şi în anul al III-lea şi al IV-lea, se făceau acte întregi şi, la final, un spectacol. Am început cu un mo­nolog din Ifigenia în Aulida de Euripide, am continuat cu un act din Ifigenia şi am absolvit tot cu Ifigenia, plângînd, vreme de patru ani, la pieptul lui AGAMEMNON. 

     -Maestrul ŞAHIGHIAN, pentru a-mi oferi, totuşi, posibilitatea de a prezenta şi un alt registru, mi-a dat un intermezzo comic, care avea loc în pauza spectacolului Cei trei gemeni veneţieni (cea de-a doua producţie de final a clasei noastre). Era un fragment de commedia dell’arte, cu o Colombină şi un soi de Arlechin, jucat de bunul meu coleg, SICĂ BAROSANU, care nu se mai află printre noi. Trebuia să facem nişte personaje complet idioate. 

Eram ajutaţi şi de machiaj, şi de costume şi am avut mare succes”

IRINA PETRESCU s-a stins din viață pe 19 martie 2013 la Spitalul ELIAS din BUCUREȘTI.....😢

„Cel mai demn om pe care l-am cunoscut!” - EMILIA POPESCU 

    CONSIDERAȚIE ȘI RESPECT!

$$$

 ❤️ VENETIA.....

      -VENEȚIA stă pe 10 milioane de piloni de lemn înfipți în lagună acum 1.000 de ani - lemnul s-a petrificat în apa sărată și susține încă palate de milioane de euro fără să putrezească.

      -VENEȚIA, unul dintre cele mai romantice și spectaculoase orașe din lume, nu este construit pe pământ ferm, ci pe o rețea impresionantă de aproximativ 10 milioane de piloni de lemn, înfipți direct în laguna mlăștinoasă a Mării ADRIATICE.   

      -Această soluție inginerească, pusă în aplicare acum aproape 1.000 de ani, pare de necrezut: un oraș întreg, cu zeci de biserici, palate și clădiri monumentale, stă încă în picioare, deasupra apei, fără să se scufunde, fără ca lemnul să fi putrezit.

Ceea ce părea la început un paradox, astăzi este o capodoperă de adaptare umană la un mediu ostil, un exemplu de viziune și inovație medievală care a sfidat limitele epocii sale. 

       -VENEȚIA nu a fost ridicată pe stâncă, ci pe insulițe noroioase, înconjurate de ape, acolo unde solul era mlăștinos, instabil și aparent imposibil de locuit.

       -Pentru a construi orașul, venețienii au înfipt în fundul lagunei milioane de piloni din lemn de stejar, larice și arin, aduși din pădurile de pe continent, uneori de la sute de kilometri depărtare. Acești piloni au fost așezați vertical, foarte dens, unul lângă altul, pentru a crea o bază solidă, peste care s-a turnat un strat de piatră, mortar hidraulic și apoi fundațiile clădirilor.

Secretul longevității acestor piloni nu este doar în ingeniozitatea montării, ci în natura mediului acvatic:

   - În lipsa oxigenului (sub apă), bacteriile și ciupercile care provoacă putrezirea lemnului nu pot supraviețui.

    - În plus, apa sărată a lagunei a mineralizat în timp lemnul, întărindu-l treptat, aproape ca într-un proces de petrificare naturală.

    - Astfel, acești piloni, care par fragili în teorie, au devenit coloane de rezistență pe care stau și azi construcții impunătoare, precum Bazilica SAN MARCO, Palatul DOGILOR sau podurile venețiene celebre.

        -Orașul nu este doar construit pe piloni, ci pe un sistem complex de drenaj, poduri, canale și ziduri de protecție care lucrează împreună pentru a menține echilibrul delicat dintre apă și arhitectură. În mod paradoxal, VENEȚIA nu plutește, ci „stă în apă” – iar acest echilibru este atât de precis și fragil, încât orice modificare a nivelului mării sau a umidității solului poate afecta întreaga structură.

  - Palate de milioane susținute de lemn antic

     -Clădiri impunătoare, cu marmură grea și decorațiuni baroce, sunt sprijinite încă pe aceiași piloni medievali care nu s-au prăbușit în fața secolelor. Unele dintre aceste construcții valorează zeci de milioane de euro, iar fiecare etaj pare să sfideze logica gravitației.

     -Este incredibil că baza acestor monumente este formată nu din beton modern sau oțel, ci din lemn tăcut, înfipt în nămol acum un mileniu, într-un amestec de curaj, intuiție inginerească și disperare de a construi acolo unde nimeni n-ar fi îndrăznit.

     -Deși fundațiile încă rezistă, VENEȚIA se confruntă astăzi cu un alt pericol: creșterea nivelului mării și afundarea treptată a solului (fenomenul numit „subsidență”). Autoritățile au lansat proiecte uriașe, precum MOSE, un sistem de bariere mobile care să protejeze orașul de inundații, dar lupta cu natura continuă să fie una zilnică.

      -VENEȚIA nu este doar o destinație romantică – este un simbol viu al creativității și ingeniozității umane, o dovadă că omul poate construi frumusețe chiar și în cele mai imposibile locuri. Sub apele care o înconjoară nu se ascund doar canale și gondole, ci o pădure invizibilă de lemn, o rețea de piloni care au ținut piept secolelor, cutremurelor, războaielor și timpului.

     -Este, poate, singurul oraș din lume unde lemnul a devenit piatră, iar pietrele – istorie vie. Iar în fiecare reflexie a apelor lagunei se oglindește nu doar frumusețea Veneției, ci și înțelepciunea celor care au avut curajul să o construiască.

sursa:Oltul Green

$$$

 „În nouăzeci și nouă de cazuri, femeile se poartă ca niște nebune, dar în al suta – sunt mai viclene decât orice bărbat.”

– AGATHA CHRISTIE 

     Înainte de a deveni scriitoarea legendară pe care o cunoaște întreaga lume, AGATHA CHRISTIE a lucrat ani buni ca farmacistă într-o farmacie. În timpul Primului Război Mondial, s-a oferit voluntar ca soră medicală și a îngrijit răniți, muribunzi, infirmi în spitale militare. De altfel, chiar ea a numit această perioadă drept cea mai nobilă și semnificativă din întreaga sa viață.

      -Pe parcursul celui de-Al Doilea Război Mondial, și-a reluat munca în spitale, sprijinind soldații răniți. Iar atunci când a devenit scriitoare, nu și-a uitat trecutul printre flacoane și rețete, lucru ce a influențat profund tematica romanelor sale.

     -Cea mai mare parte a crimelor din cărțile ei – nu mai puțin de 83 – sunt comise prin otrăvire. Așadar, în viața reală, AGATHA CHRISTIE era o femeie empatică, o infirmieră devotată, grijulie, care pleda pentru bunătate și compasiune. Dar în universul ei ficțional, devenea o maestră a otrăvurilor, o criminală desăvârșită. Două laturi complet opuse ale aceleiași persoane – coexistând fără a se contamina una pe cealaltă. Și ambele AGATHE erau adevărate.....

     -În lumea reală, salva vieți. În cea literară – le curma. Și reușea în ambele cu aceeași măiestrie. Nu ar fi fost o surpriză dacă ar fi ajuns liderul unei organizații criminale în locul unui cenaclu literar. Soțul ei a avut, fără îndoială, un noroc uriaș.

     -Aflând într-o zi că soțul său, bravul colonel, vânător de tigri și seducător de domnișoare – sir ARCHIBALD – are o amantă tânără, cu care își petrece timpul într-un club de golf, cheltuind sume considerabile pe capriciile acesteia, AGATHA a fost cu adevărat șocată de o asemenea grosolănie. Iar atunci când acest „domn” i-a comunicat sec că intenționează să divorțeze și să se căsătorească cu tânăra, AGATHA a decis să se răzbune...😉

     -În 1926, MAREA BRITANIE și întreaga lume au fost zguduite de știrea că pe marginea unui drum fusese descoperit un automobil abandonat, în care se afla doar o haină de damă. În scurt timp s-a aflat că mașina aparținea AGATHEI CHRISTIE – iar ea dispăruse fără urmă.

     -SCOTLAND YARD a fost pus în alertă maximă, interogând lumea interlopă, lansând anchete în toate direcțiile. Nimic. În mod straniu, toată lumea știa că ARCHIBALD intenționa să divorțeze, deci ar fi putut... să o ucidă. Mai ales că, în noaptea dispariției, se afla cu amanta în vila lor de vacanță.

    -Poliția bănuia că era vorba de o tentativă de construire a unui alibi. Presa, opinia publică, toți cereau cu furie arestarea infamului soț. ARCHIBALD a fost linșat moral, abandonat de societate, iar amanta – rușinată, a fugit în grabă. Nunta mult visată devenise imposibilă.

    -În disperare, ancheta l-a implicat și pe Sir ARTHUR CONAN DOYLE, care trebuia – prin metodele lui SHERLOCK HOLMES – să o găsească pe AGATHA. Potrivit legendei, l-ar fi ajutat un medium. Dar versiunea mai prozaică susține că cineva a sunat la poliție și a dezvăluit că AGATHA se află la hotelul de lux „SWAN HYDROPATHIC HOTEL ”.😉

     -Acolo, scriitoarea se distra, dansa, participa la tratamente spa și consuma vinuri scumpe – cu un zâmbet larg pe buze. Trăia sub numele de „THERESA HILL ”..... Ulterior, a afirmat că suferise o criză de amnezie din cauza durerii. Nu-și mai amintea cum ajunsese acolo și nici ce se întâmplase.

     -Psihologii, însă, au declarat că totul a fost o farsă bine pusă la punct. O persoană cu pierderi de memorie nu participă la baluri, nu interpretează la pian și nu savurează cabernet scump în halate de mătase. A fost o răzbunare perfect regizată, o înfrângere absolută a trădătorului și prăbușirea definitivă a unei posibile căsătorii viitoare. Iar amanta, precum șobolanii de pe corăbii, a fost prima care a părăsit vasul în scufundare.

     -AGATHA a ales calea subtilă. A cruțat, de fapt, viața lui ARCHIBALD. Putea să-l otrăvească cu ușurință...

   A divorțat și s-a recăsătorit cu un bărbat cu 15 ani mai tânăr decât ea, pasionat de arheologie. Iar când a fost întrebată despre diferența de vârstă, AGATHA CHRISTIE a răspuns cu umorul ei celebru:

„E minunat să ai un soț arheolog – cu cât îmbătrânești, cu atât devii mai valoroasă pentru el.”

Marcus de Seară

$#3

 L-am întrebat pe un prieten, trecut deja de șaptezeci de ani și îndreptându-se spre optzeci, ce schimbări simte în el însuși. Iar el mi-a trimis următorul răspuns:

1. Am înțeles că nu sunt un „Atlas”. Lumea nu stă pe umerii mei.

2. Am învățat să trăiesc fiecare zi ca și cum ar fi ultima. Pentru că, într-adevăr, ar putea fi.

3. Mi-am iubit părinții, frații și surorile, soția, copiii și prietenii — iar acum am început să mă iubesc și pe mine.

4. Am învățat să nu-i corectez pe oameni, chiar și atunci când știu că greșesc. Povara de a face lumea desăvârșită nu e a mea. Pacea e mai prețioasă decât perfecțiunea.

5. Învăț să nu-mi mai reprim emoțiile. Emoțiile mele sunt ceea ce mă face om.

6. Las bacșișuri generoase chelnerilor. Poate că banii aceia vor aduce un zâmbet pe chipul lor. Ei trudesc mult mai greu decât mine pentru a-și câștiga traiul.

7. Mă îndepărtez de cei care nu mă prețuiesc. Poate că nu-mi cunosc valoarea — dar eu o cunosc.

8. Am încetat să le spun bătrânilor că mi-au mai povestit acea întâmplare. Povestea îi poartă pe cărările amintirii și îi lasă să retrăiască trecutul.

9. Fac complimente cu inima deschisă și din belșug. Ele ridică moralul nu doar celui ce le primește, ci și mie.

10. Nu mă mai tocmesc cu vânzătorii de legume și fructe. Câteva monede nu schimbă nimic pentru mine, dar pentru alții pot însemna taxe de școlarizare pentru copii.

11. Am învățat să nu mai dau importanță unei cute sau unei pete pe cămașă. Personalitatea strălucește mai tare decât aparențele.

12. Nu-mi pierd cumpătul când cineva joacă murdar pentru a mă întrece în cursa șobolanilor. Eu nu sunt un șobolan și nici nu mă întrec cu nimeni.

13. Am înțeles că e mai bine să las ego-ul deoparte decât să distrug o relație. Ego-ul mă ține departe, relațiile mă țin aproape.

14. Fac ceea ce îmi aduce bucurie.

Fericirea mea e responsabilitatea mea.

Sir Philip Anthony Hopkins

$$$

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️SHARON STONE, DESPRE ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL SUFERIT....😢 "Trei ani nu mi-am putut scrie nici numele, mâna mea nu asculta comenzile creierului"....😢

   -SHARON STONE tinut secret ani de zile faptul că a suferit un accident vascular cerebral in 2001, in urma caruia a stat la terapie intensiva noua zile si a avut nevoie de doi ani ca sa reinvete sa vorbeasca si sa mearga.....😢

     -SHARON STONE a acordat un interviu amplu publicatiei online star2.com, in care a vorbit despre aceasta renastere: initial, medicii i-au spus ca are 5% sanse sa supravietuiasca.

“Am ajuns la spital, in 2001, iar doctorul s-a asezat pe patul meu. L-am intrebat daca o sa mor si mi-a zis ca am hemoragie cerebrala.... I-am spus ca as vrea s-o sun pe mama, iar el a zis ca e o idee buna, pentru ca e posibil ca foarte curand sa nu mai pot vorbi”... 😢

Diagnosticata cu anevrism, actrita si-a reamintit: “Hemoragia era atat de mare, incat creierul mi-a fost impins catre frunte”. Doctorii au suturat artera cu 22 de puncte de platina....

“A fost nevoie de doi ani pentru ca sangele sa fie absorbit in totalitate. Intregul ADN mi s-a schimbat. Creierul meu nu mai este in aceeasi pozitie in care era, corpul mi s-a schimbat, nu mai am nici aceleasi alergii”, si-a continuat SHARON STONE povestea.

“Am avut insa de castigat un coeficient mai mare de inteligenta emotionala. A trebuit sa invat sa-mi folosesc alte zone ale creierului. Sunt incomparabil mai puternica acum si mult mai directa in exprimare.... Asta, de obicei, sperie lumea, dar nu cred ca-I problema mea”, a spus actrita.

“Cand am ajuns acasa, de la spital, abia ma miscam, mergeam mai degraba in varful picioarelor. Imi pierdursem privirea periferica la ochiul stang... nu auzeam cu urechea stanga....😢 Artera s-a rupt cu forta, iar jetul de sange a lovit nervii din zona ochilor si a urechii”, a povestit SHARON STONE.

`’A fost nevoie de ani de zile sa-mi simt din nou piciorul stang. Soldul stang e nesigur si acum. Trei ani de zile nu mi-am putut scrie nici numele, mana mea nu asculta comenzile creierului....Asa ca a trebuit sa reinvat sa scriu si sa vorbesc.. Ma balbaiam si nimeni nu intelegea de ce....

   Dar apoi doctorul meu, Dr. HART COHEN, a constatat că aveam mici convulsii, și de aceea am putut prezenta un OSCAR cu JOHN TRAVOLTA, pentru că a găsit un medicament care a oprit convulsiile si astfel am incetat sa ma balbai. Suntem in 2018 si incă mai iau medicamentele în fiecare seară”, dezvaluie actrita.

Intrebata ce stie acum si nu stia la 40 de ani, SHARON STONE a raspuns: “Nu stiam ca nu poti repara o casatorie care deja e pe butuci. Nu stiam ca, oricat ai fi de devotata si priceputa ca sotie, exista totusi riscul ca mariajul sa se destrame....

Nu stiam ca poti avea un anverism si o hemoragie de noua zile care imi va schimba complet viata.... Nu credeam vreodata ca o sa fiu recunoscatoare ca o sa apuc sa-mi sarbatoresc 60 de ani de viata”.....

sursa:3DOTS News &Stories 

CONSIDERAȚIE ȘI RESPECT!

$$$

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️TINA TURNER ...

O FEMEIE...O RĂZBOINICĂ....O LEGENDĂ...

    .. A plecat într-o stea....La data de 23 mai 2023.......

   - Când a decis să-și părăsească soțul, nu a luat nimic cu ea... doar 36 de cenți în buzunar, un card de combustibil și un gând în minte:

„Singura cale de ieșire este ușa.”

        -A fugit în noapte, traversând autostrada, lăsând în urmă ani de violență și abuz.Când a cerut divorțul, nu și-a dorit nici bani, nici casă, nici drepturi asupra melodiilor.

Ea a cerut un singur lucru: să păstreze numele TINA TURNER....

  - A venit dintr-un mediu sărac și a trecut peste o căsnicie abuzivă, devenind una dintre cele mai populare vedete din toate timpurile.....

     -Tina, pe numele adevărat ANNA MAE BULLOCK, s-a născut la data de 26 noiembrie 1939, într-o familie de agricultori săraci de lângă NUTBUSH, TENNESSEE, o comunitate rurală la nord de MEMPHIS. Și-a petrecut primii ani cu bunica ei, după ce părinții ei s-au despărțit. „Nu trăiam în sărăcie. Aveam mâncare pe masă. Pur și simplu nu aveam obiecte de lux, cum ar fi biciclete”, a spus TURNER într-un interviu din 2005 cu OPRAH WINFREY. După moartea bunicii lor în anii 1950, TURNER și sora ei RUBY s-au mutat în ST. LOUIS, MISSOURI, pentru a locui cu mama lor. 

    - Acolo a început să viziteze unele dintre cluburile locale și l-a întâlnit pe muzicianul IKE TURNER, a cărui trupă, KINGS of RHYTHM, era populară în zonă. El a recrutat-o la 17 ani pentru a se alătura trupei sale. „IKE a trebuit să vină în casă să o întrebe pe mama dacă pot să cânt cu el. El știa că am potențialul de a fi o vedetă. Eram apropiați, ca un frate și o soră”, a povestit TURNER. „În serile lui libere, mergeam cu mașina prin oraș și îmi povestea despre viața lui, despre visele lui. Mi-a spus că, atunci când era tânăr, oamenii îl găseau neatrăgător. Asta chiar l-a durut. M-am simțit tristă pentru el. M-am gândit: „Nu te voi răni niciodată, IKE.” Vorbeam serios. A fost atât de drăguț cu mine atunci, dar i-am văzut cealaltă parte”, a spus ea.  

      -A început să cânte sub numele TINA TURNER și, în 1960, au format IKE & TINA TURNER REVUE. Relația lor a evoluat și fiul lor RONNIE s-a născut în același an. S-au căsătorit în 1962 și au crescut patru copii, inclusiv doi copii din relațiile anterioare ale lui IKE și fiul TINEI, CRAIG, tot dintr-o relație anterioară. 

     -O căsătorie abuzivă , după cum a declarat TURNER în autobiografia ei și în mai multe interviuri, abuzul fizic din partea lui IKE a început la puțin timp după căsătorie. IKE TURNER avea accese de furie la cea mai mică provocare și o lovea cu orice găsea – umerașe, telefoane, pumni. Adesea o bătea chiar înainte să urce pe scenă. „Încerca să-mi învinețească ochii. Voia ca abuzul lui să fie văzut...😢 Asta a fost partea rușinoasă”, a spus TURNER.... În ciuda succesului pe care îl aveau pe scenă, căsnicia lor a rămas tumultuoasă, alimentată parțial de dependența de cocaină a lui Ike Turner. „Într-o seară ne-am certat în cabina de machiaj și când am urcat pe scenă aveam fața umflată....😢Cred că mi-a spart nasul pentru că îmi curgea sânge în gură când cântam.... Înainte, mă puteam ascunde sub machiaj. Dar nu poți ascunde umflăturile”, a adăugat TURNER.... A rămas cu IKE TURNER mai bine de un deceniu, deși era îngrozită de temperamentul lui. Era hotărâtă să nu-l abandoneze așa cum au făcut-o alții. 

     -Dar lucrurile au ajuns la final în iulie 1976, când au mers la DALLAS pentru un spectacol. TURNER a scris în cartea sa că, după zborul cu avionul, soțul ei a început să o lovească în mașină, în drum spre hotel. În timp ce el dormea, ea s-a strecurat afară din camera lor, având doar un card de credit Mobil și 36 de cenți....

     A fugit pe o autostradă aglomerată către un motel, unde un funcționar înțelegător i-a văzut fața însângerată și i-a dat o cameră. Apoi a sunat un avocat pe care îl cunoștea, care a aranjat ca un prieten să o ia și să o urce într-un avion înapoi la LOS ANGELES... Era hotărâtă să nu se mai întoarcă niciodată la soțul ei abuziv.....

     -S-a întors pe scenă, iar succesul a început să vină după ce l-a angajat pe managerul australian ROGER DAVIES în 1979. ROD STEWART a invitat-o să cânte cu el la „SATURDAY NIGHT LIVE ” doi ani mai târziu, iar în 1983, cover-ul ei pentru „LET'S STAY TOGETHER ” al lui AL GREEN a devenit un hit în ANGLIA.

      - Apoi a scos albumul „PRIVATE DANCER ”, care a generat trei hituri din Top 10, a câștigat trei premii GRAMMY și, în cele din urmă, s-a vândut în mai mult de 10 milioane de exemplare. Deși nu i-a plăcut melodia la început și a trebuit să fie convinsă să o înregistreze, „WHAT’S ’S LOVE GOT TO DO WITH IT ” a făcut-o, la 44 de ani, cea mai în vârstă artistă care a înregistrat un hit nr. 1.

     - În 1985, la apogeul carierei sale, a cântat cu MICK JAGGER la concertele istorice LIVE AID și a jucat în filmul post-apocaliptic al lui MEL GIBSON „MAD MAX. BEYOND THUNDERDOME ”, lansând un alt hit, „WE DON’T NEED ANOTHER HERO ”.

    - În anul următor, TURNER a povestit despre cariera și căsătoria ei abuzivă într-un best-seller de memorii, „I, TINA ”, care a fost adaptat într-un film de succes din 1993, „WHAT’S LOVE GOT TO DO WITH IT ”, cu ANGELA BASSETT în rol principal.

       - În vara anului 1981, TINA a susţinut trei show-uri la Hotel RITZ, unde a fost remarcată de ROD STEWART, care a invitat-o să cânte alături de el piesa ''HOT LEGS''. Astfel, TINA TURNER nu mai era doar un star al anilor '60, ci şi unul al anilor 1980. 

     -Ar fi putut să dispară, să trăiască în umbră sau să renunțe.

În schimb, a devenit cea mai mare vedetă rock a anilor 1980.

La 42 de ani – vârsta la care mulți se pensionează – umplea stadioane alături de ROLLING STONES.

O femeie... o războinică ...o legendă.....

    -S-a reconstruit cu curaj, talent și credință.

A fost devotată budismului Soka Gakkai, care i-a dat puterea de a supraviețui.

Și ea și-a spus povestea, dând voce milioanelor de femei.

    -În 2016, grav bolnavă, a luat în considerare sinuciderea asistată.

Dar soțul ei, Erwin Bach – cu 16 ani mai tânăr – i-a spus:

„Nu vreau o altă femeie, nici o altă viață.”

Și i-a donat un rinichi, salvând-o.

De la violență la renaștere.

De la singurătate la iubire adevărată.

De la Anna Mae Bullock la Tina Turner:

regina stâncii, icoana puterii, voce de neuitat.

CONSIDERAȚIE ȘI RESPECT!

    Sursa :Dorina Bobutanu

Editat.E.B.Pichiu

$##

 Chivotul Legământului este un cufăr auriu construit din lemn despre care se spune în Vechiul Testament că ar găzdui cele două tablete de piatră cu Cele 10 porunci.

   De-a lungul istoriei, mulți cercetători au căutat pierdutul "Chivotul Legământului": un cufăr din lemn de salcâm acoperit cu aur care, conform Vechiului Testament, a fost construit de Moise sub îndrumarea lui Dumnezeu.

    Se credea că acest artefact deținea puterea atotputernicului...

    „Chivotul era o unealtă tehnologică construită după un model tehnic precis furnizat direct de către Iahve lui Moise; era folosită ca mijloc de comunicare și ca armă. 

    Nu putea fi atinsă și manipulată decât de persoane experte, instruite corespunzător, deoarece era periculos.

    Oricine a atins-o fără măsurile de precauție corespunzătoare a fost electrocutat instantaneu.

     Nu era o simplă „carcasă de lemn” pentru Tabelele Legilor, așa cum cred teologii, ci un adevărat instrument extrem de sofisticat care vizează utilizări precise și concrete” (Mauro Biglino).

    Pe baza numeroaselor puteri ale Arcei, unii teoreticieni ai teoriei antice a astronautilor au sugerat că ar putea fi un condensator electric, un instrument folosit pentru stocarea si transmiterea energiei.

    Unele povești despre Chivotul Legământului spun, că de fapt, din ea au izbucnit scântei și flăcări și că oricine a atins-o a murit pe loc.

    În Cartea a II-a a Regelui se poate citi că din cauza Chivotului au avut loc mai multe incidente. De exemplu, un preot care a atins-o a căzut la pământ ca și cum ar fi fost lovit de un curent electric, iar alții au murit o săptămână sau două mai târziu, cu arsuri pe piele și păr căzut, semne de otrăvire prin radiații.

    Unii teoreticieni ai teoriei astronauților antici sugerează, din acest motiv, că puterile nedumerite ale Arcei ar putea fi dovada că aceasta conținea tehnologie foarte avansată, care ar putea fi chiar de o origine extraterestră.

 O putere care ar fi fost prea mare pentru omenire, la acea vreme...

אלנה רפאלה

$$$

 CÂNEPA,PLANTA PĂMÂNTULUI....

Ca să poată convinge pe toată lumea că este un drog, au numit-o în latina canabis, iar în mexicana marijuana. Apoi au inventat că această plantă numită cânepă este drog cu efecte halocinogene.

Toți au pus botul pentru că este greu să te informezi înainte să spui cretinisme și să contrazici pe ăl de știe mai multe.

Cânepa sau canabisul sau marijuana , este singura planta a pământului care conține absolut tot ce este necesar corpului uman ca să se regenereze.

Varianta indica, adica cea sălbatică , este cea mai eficientă dintre cele doua soiuri, de aceea au bătut apa în piuă cu efectele ei halucinogene inexistente.

Nici un raport medical și nici o statistică a lumii nu a menționat vreodată că aceasta plantă a avut efecte nocive asupra corpului uman și nu s-a înregistrat nici o moarte din cauza ei nicaieri în lume.

Canabisul era în antichitate planta zeilor, elixirul care ii făcea să traiasca mult și sănătoși.

Nu siropurile de plante sau vinul erau elixirul secret al zeilor, ci canabisul. Este atât de bun încât l-au interzis ca să poată face cât mai mulți bolnavi.

Studiile italienilor făcute acum 15 ani, au arătat că în corpul uman există atât cbd cât și thc. Când valorile lor scad, corpul se îmbolnăvește ireversibil, deci, este necesară consumarea canabisului.

Planta aceasta este desenata pe toate construcțiile antice în mâna zeilor care nu se despărțeau de ea. 

Le avem pe toate sub nas, dar ne place să contrazicem și să susținem teoriile elitei care ne menține în stadiul de cobai și de sclavi .

Ne spune Gabriela Dobrescu

.....CE ESTE CÂNEPA..

👉1. Un hectar de cânepă produce la fel de mult oxigen cât 25 de hectare de pădure.

👉2. Repet, un hectar de cânepă poate produce cât 4 hectare de lemn.

👉3. În timp ce cânepa poate fi transformată în hârtie de 8 ori, lemnul poate fi transformat în hârtie de 3 ori.

👉4. Canepa crește în 4 luni, copacul crește în 20-50 de ani.

👉5. Floarea de cânepă este o adevărată capcană de radiații.

👉6 Canepa poate fi cultivata oriunde in lume si necesita foarte putina apa. Mai mult, pentru că se poate apăra împotriva insectelor, nu are nevoie de pesticide.

👉7. Dacă țesăturile de canabis se răspândesc, industria pesticidelor ar putea dispărea complet.

👉8 Primii fermieri au fost făcuți din cânepă; chiar și cuvântul „KANVAS” este numele produselor din cânepă.

Canepa este, de asemenea, o plantă ideală pentru confecționarea frânghiilor, șireturilor, genților, pantofilor

👉9. Reducerea efectelor chimioterapiei și radiațiilor în tratamentul canabisului, SIDA și cancerului; A fost utilizat în cel puțin 250 de boli precum reumatism, inimă, epilepsie, astm, stomac, insomnie, psihologie și boli ale coloanei vertebrale.

👉10 Valoarea proteică a semințelor de cânepă este foarte ridicată iar cei doi acizi grași conținuți în ea nu pot fi găsiți nicăieri altundeva

👉11. Canepa este chiar mai ieftină de produs decât soia.

👉12. Animalele hrănite cu canabis nu au nevoie de înlocuiri hormonale.

👉13 Toate produsele din plastic pot fi fabricate din cânepă iar plasticul de cânepă este foarte ușor de redat în natură.

👉14. Dacă caroseria unei mașini este făcută din cânepă, aceasta va fi de 10 ori mai puternică decât oțelul.

👉15. Poate fi folosit și pentru izolarea clădirilor; durabil, accesibil și flexibil.

👉16 Săpunurile și cosmeticele pe bază de cânepă nu contaminează apa, deci este complet organică.

Producția era obligatorie în America secolului 18 și fermierii care nu produc erau închiși. Acum, însă, s-au întors tabelele. DE UNDE?

👎-W. R. Până în 1900, Hearst deținea ziare, reviste și mass-media în America. Aveau păduri și produceau hârtie. Dacă hârtia era făcută din cânepă, putea pierde milioane.

👎- Rockefeller a fost cel mai bogat om din lume. Avea o companie petrolieră. Biocombustibilii, uleiul de canabis, desigur, erau cel mai mare dușman al ei.

👎-Mellon era acționar majoritar la Compania Dupont și avea un brevet pentru producția de materiale plastice din produse petroliere. Și industria canabisului și-a amenințat piața.

👎- Apoi, președintele Mellon Hoover a devenit secretar al Trezoreriei. Numele mari despre care am vorbit au decis în ședințele lor că canabisul este inamicul.

Și atunci a fost desființată!

Pădurile sunt tăiate pentru producția de hârtie.

Numărul otrăvurilor și tumorilor cu pesticide este în creștere.

Apoi ne-am umplut lumea cu deșeuri de plastic, deșeuri dăunătoare..." 

Sursa Învățături Atlantida 

           -via Floarea Vieții

#$$

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️ MARIA NAGY....

      Victimă a cenzurii comuniste, MARIA NAGY își relansează cariera muzicală la 64 de ani....

      În anii ’80 MARIA NAGY era cea mai cunoscută cântăreață de origine maghiară din ROMÂNIA. Formată de copilă ca interpretă de muzică folk, născută în REMETEA, județul HARGHITA, a participat, ca adolescenta la spectacole de gen, câștigând și câteva concursuri, folk-ul fiind la acea vreme un gen extrem de popular și iubit. A fost remarcată la un moment dat, de ADRIAN PĂUNESCU, organizatorul Cenaclului „FLACĂRA ”, care se afla într-un turneu continuu, cu două-trei spectacole pe săptămână. A intrat în marea echipă a cenaclului, concertând și susținând recitaluri în mai toate orașele țării.

      MARIA NAGY vine, din când în când, în ROMÂNIA, în ultima vreme însă tot mai des. Solista, născută în 1957, este într-o formă de zile mari, și, după ce a stat ceva vreme într-un con de umbră autoimpus, este hotărâtă să-și relanseze cariera muzicală. Are aceeași voce ca în anii ei de glorie, ceva mai matură, însă, și mai conturată acum.     

    Înconjurată de apropiați, de cei care, cu diferite ocazii au mai auzit-o cântând în spectacole, au determinat-o să se organizeze pentru noi proiecte.  

      Cu un timbru aparte, distinct, unic în peisajul muzical autohton, MARIA s-a rupt de folk orientându-se spre zona rock-ului, genul care i se potrivea de minune. S-a axat pe preluarea de mari hituri internaționale, interpretându-le pe versuri în limba maghiară, dar și în română, pentru că regimul comunist impunea o cenzură strictă și în acest domeniu, textele pieselor conținând, în general, referiri la aspect frumoase, luminoase, pozitive ale vieții.

     „Pe vremea comuniștilor, mă zbăteam pe scenă că o pasăre fără aripi”

”Mai puțină lume mă compară cu SUZI QUATRO, dar cu BONNIE TYLER sunt comparată tot mai des. Deși eu nu voiam să fiu nici una, nici alta! Voiam să fiu eu însămi:MARIA NAGY! 

. Ceea ce avem în comun, eu, BONNIE TYLER și SUZI QUATRO, cred eu, sunt energia și sinceritatea cu care transmiteam tot ce aveam de spus in muzică! La TVR, evident, eram limitată in mișcare și în interpretare. Nu aveam voie să facem mișcări ample, specific genului muzical. Nu puteam face ceea ce făceau pe scenă soliștii din Vest. Mă zbăteam ca o pasăre fără aripi. Și eu nu voiam să mimez, doar, pur și simplu voiam să fiu EU! Numai ritm, energie și muzică simțeam în vene.” 

”Eu, pe scenă, nu aveam timp să mă gândesc, cine vreau sa fiu. Abia așteptam turneele, eram de neoprit. Scena era singurul loc, pentru mine, unde energia, suferința, dorința de a cânta liber explodau precum un vulcan în momentul erupției! Aici nu pot sa fiu modesta, în spectacole făceam mai rar bis-uri, mai degrabă „tris-uri”. Și Maria spun cu o încântare fățișă. Cine intra după mine, avea de muncit ceva, ca să mai capteze atenția! Vă dați seama, când cântam cu IRIS sau cu ROȘU și NEGRU piese din repertoriul lui SUZI QUATRO și BONNIE TYLER!? Era un delir total la concerte!”

    Din păcate regimul politic în ROMÂNIA se înăsprise, viața se înrăutățise, astfel încât posibilitățile de exprimare ale artiștilor, în spirit liber și apropiat de stilul Occidentului, au fost aproape brusc înăbușite. MARIA a fost nevoită, astfel, să părăsească țara.... Zorii plecării au apărut în 1983. În acel an, VASILE SIRLI, directorul de atunci de la ELECTRECORD, singura Casă discografică din țară, i-a propus să scoată un dublu LP, cu 12 piese în limba maghiară și română. Proiectul nu s-a mai materializat, pentru că MARIA nu a putut rezista, după cum ne-a spus ea însăși, invitației Teatrului „CONSTANTIN TĂNASE ” de a pleca într-un turneu de două luni în CAIRO. Aici a fost remarcată de un impresar, care anul următor, în 1984, i-a propus să cânte în EGIPT.

      MARIA a cântat în cele două țări arabe până la sfârșitul anilor ’90.

     Cu tot confortul pe care i l-au dat viața așezată, gospodăria și familia, MARIA NAGY nu a putut niciodată să-și înăbușe spiritul. A trăit de mică prin muzică, pentru muzică, a cântat cu toată energia, spiritul ei fiind făcut pentru și dedicat muzicii. Iată că nu poate sta de-o parte. Muzica o cheamă în forță, și MARIA se alătură atâtor și atâtor vedete care, după ce și-au întrerupt activitatea muzicală, concertistică, din diferite motive, și-au reluat pasiunea care le-a animat o viață sau au continuat-o la vârste la care mulți se rezumă să trăiască doar din amintiri.Web

CONSIDERAȚIE ȘI RESPECT STIMATĂ DOAMNA!❤️

$#$

 💕EDITH PIAF ȘI THEO SARAPO.....

      Dragostea a pătruns în viața ei cu un an înainte de moarte, într-un moment în care pierduse orice speranță.....

    -În existența ei zbuciumată a apărut un tânăr emigrant grec, frizer de meserie, care i-a întins mâna într-un ceas de restriște și i-a oferit inima sa.

    -S-au cunoscut într-un spital – loc ce devenise pentru ea, în ultimii ani, a doua casă. O succesiune de accidente, traume severe, dureri persistente, morfină, o depresie adâncă – aceasta era starea în care trăia acum mereu.

    -El i-a intrat în salon cu o păpușă și i-a spus că îi va purta noroc, pentru că nu era o jucărie oarecare, ci una de pe meleagurile lui natale, din GRECIA. ÉDITH a zâmbit, dar a doua zi el s-a întors cu flori, iar în scurt timp i-a cerut mâna.

    -ÉDITH s-a împotrivit, vorbind despre viața ei grea, despre diferența de vârstă. El a ascultat-o cu răbdare și i-a răspuns:

— Pentru mine, tu te-ai născut în ziua în care te-am văzut întâia oară.

    După doar două luni, THÉOPHANIS, cu un entuziasm copilăresc, i-a întrebat pe părinții lui ce ar zice dacă le-ar face cunoștință cu ÉDITH PIAF. Părinții și sora lui, CHRISTIE LOM, au rămas fără cuvinte. Ezitând, au spus „da”. THEO a zâmbit: „Ne așteaptă în mașină.”

     -După o săptămână, PIAF a fost invitată la ceai în casa familiei lui. Deși rudele băiatului erau îngrijorate, temerile lor s-au risipit: PIAF era în viața de zi cu zi o femeie modestă, sfioasă. La început, părinții și sora lui THEO nici nu puteau bănui că între el și ÉDITH era ceva mai mult decât o simplă prietenie.

   -Când au aflat de relația lor, tatăl lui THEO s-a înfuriat, amintindu-i fiului trecutul lui PIAF și distanța dintre ei în ani. Să o iubești pe ÉDITH ca artistă era una, să accepți o căsătorie cu ea – cu totul altceva. PIAF însă a înțeles neliniștea familiei și a început să le caute bunăvoința, promițând că îl va transforma pe THEO într-o vedetă.

     -I-a ales și un pseudonim: de acum înainte era THEO SARAPO – de la grecescul „S’agapo”, adică „Te iubesc”, rostit cu acel „r” franțuzesc prelung. Era singura expresie grecească pe care Piaf o cunoștea.

   -Sora lui THEO a scris mai târziu o carte despre această poveste. Nimeni nu știa mai bine decât ea de ce fratele său a iubit-o pe ÉDITH. Alături de fetele de vârsta lui, THEO nu simțea că este bărbat cu adevărat. Piaf era altfel – profundă, înțelegătoare. Cu puțin timp înainte de a o cunoaște, THEO fusese pe front, în ALGERIA. Văzuse moartea cu ochii și învățase să trăiască clipa. PIAF, marcată de atâtea suferințe, era asemenea lui.

    Au urcat împreună pentru prima oară pe scena sălii pariziene „OLYMPIA ”. Cântau despre dragoste și păreau fericiți.

„Oamenii care nu se gândesc la iubire sunt incompleți. Cei care au încetat să creadă în ea doar pentru că au suferit, nu vor iubi niciodată cu adevărat.” – Édith Piaf

   Nunta a avut loc pe 9 octombrie 1962. Deși mai fusese căsătorită, PIAF a primit permisiunea de a se cununa cu THEO în biserica ortodoxă greacă de pe strada GEORGES BIZET – pentru asta, a trecut la ortodoxie. Curioșii au fost mai mulți decât rudele, dar, indiferent de câte bârfe s-au spus, mirii erau fericiți.

    -Cadoul de nuntă al lui ÉDITH pentru THEO a fost o jucărie – o cale ferată miniaturală. Nu una oarecare. Trenul electric traversa orașul tinereții lui: La FRETTE-SUR-SEINE. Căsuțele pictate pe placaj reproduceau fidel străduțele din micul oraș de lângă PARIS. THEO le-a recunoscut imediat – chiar și frizeria tatălui său era acolo.

    💕 Prin iubirea lor, THEO și ÉDITH au reușit să convingă și cei mai sceptici: nu era un mezalianț, ci o poveste adevărată de dragoste. Mai ales că, în preajma căsătoriei, PIAF rămăsese fără avere – tot ce avusese risipise, copleșită de datorii. Ipoteza publicului că THEO era un profitor s-a destrămat fără vreo dovadă.

    -La finalul vieții, PIAF a primit ceea ce considera „nemeritat”: o grijă nesfârșită din partea lui THEO, care o admira nespus. Tânărul de 27 de ani își petrecea toate zilele și nopțile alături de soția sa, hrănind-o cu lingurița...😢 Îi aducea daruri, îi citea, îi alina clipele grele. Se uita cu drag la femeia lui iubită, deși era chinuită, plină de cicatrici, cu mâini umflate și neputința de a se îngriji singură.....😢 Dar el o iubea, pur și simplu.❤️

     -O îngrijea cu tandrețe, îi citea cu voce caldă, îi oferea comedii să zâmbească. Până la ultima ei suflare, i-a arătat că este dorită și iubită. A rămas alături de micul „vrăbiuț” francez, doborât de dureri și suferință, chiar și atunci când ea nu-l mai recunoștea....

    -ÉDITH PIAF s-a stins în 1963....😢 Întreaga FRANȚĂ a plâns pierderea ei. O iubeau pentru vocea unică, imposibil de confundat. Dintre multele ei cântece, cele mai cunoscute rămân „Imnul iubirii”, „Milord”, „Non, je ne regrette rien”. De la cântăreață de cabaret la stea pe cele mai mari scene ale lumii, Piaf și-a cucerit locul pe Olimpul muzicii franceze și internaționale.

    -În urma ei, THEO SARAPO a moștenit nu averi, ci datorii de milioane de franci. Știa de ele încă dinaintea nunții. A vândut apartamentul pentru a le plăti, iar aproape toate onorariile lui mergeau către acoperirea facturilor rămase de la ÉDITH.

Mixdecultura.ro

$$$

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️CAROL DAVILA -PĂRINTELE MEDICINEI ROMÂNEȘTI......🇷🇴

CAROL DAVILA, pe numele de naștere CARLO ANTONIO FRANCESCO d’AVILA (n. 1828, PARMA, Ducatul PARMEI – d. 24 august 1884, BUCUREȘTI, ROMÂNIA) a fost un medic și farmacist român, de origine franceză, născut în ITALIA, cu studii în GERMANIA și FRANȚA. 

A fost ales post-mortem membru al Academiei ROMÂNE (2003). 

-A construit, din aproape în aproape, un sistem medical pe care l-a implementat cu succes în serviciul sanitar militar și civil. În 1855 a înființat o școală de felceri iar în 1856 o școală secundară de chirurgie cu program școlar teoretic-liceal și sanitar-militar. Când adversarii filoruși au făcut demersuri pentru închiderea școlii, DAVILA s-a adresat guvernului francez, care s-a obligat să o mențină pe cheltuiala lui. Abia atunci caimacamul ALEXANDRU DIMITRIE GHICA a dat un opis domnesc pentru menținerea tinerei instituții, pe care DAVILA a transformat-o curând în "ȘCOALA NAȚIONALĂ DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE". -După 10 ani, în 1869, a înființat FACULTATEA de MEDICINĂ. Între timp, DAVILA a întemeiat învățământul farmaceutic și pe cel veterinar, a fondat numeroase societăți și reviste de specialitate (între care Asociația medicilor români, Monitorul medical, Gazeta spitalelor), a organizat conferințe medicale și a ținut prelegeri cu demonstrații experimentale la SFÂNTU SAVA.

- A înființat împreună cu horticultorul austriac ULRICH HOFFMANN, Grădina botanică din BUCUREȘTI și a introdus concursurile medicale și stagiile obligatorii în spitale.

- La 4 iunie 1864, s-a făcut un prim pas în recunoașterea oficială a patriotismului "străinului" față de noua lui țară și, la Camera Deputaților, s-a propus acordarea cetățeniei române. Totuși, faptul s-a împlinit abia după venirea lui CAROL I printr-un decret-lege semnat chiar de el, la 31 mai 1868. 

Datorită lui, serviciul ambulanțelor militare și al trenurilor sanitare a fost pregătit din timp și sute de vieți au fost salvate, iar 13.000 de bolnavi și răniți au primit îngrijiri. A primit decorații și de la români și de la turci. Principele CAROL i-a telegrafiat REGINEI ELISABETA : DAVILA E PRETUTINDENI UNDE AI NEVOIE DE EL....

#BMB #BibliotecaLucianBlaga

CONSIDERAȚIE,RECUNOȘTINȚA ȘI RESPECT!

$$$

 PERSONALITATI ...

  ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️ SERGIU CELIBIDACHE....

IN MEMORIAM......

     S-a născut intr-o zi de 28 iunie 1912, la ROMAN, în județul NEAMȚ. Pe când avea câteva luni, familia acestuia s-a mutat la IAȘI și de fapt, tatăl lui SERGIU, grec la origine, a fost multă vreme prefect al județului.

    Pe când avea 4 ani, SERGIU CELIBIDACHE a început să studieze pianul, însă înstărita sa familie considera această preocupare cel mult o metodă de petrecere a timpului liber. Părinții lui SERGIU CELIBIDACHE își doreau cu orice preț ca fiul lor să devină inginer și mai mult de nevoie, acesta s-a înscris la UNIVERSITATEA POLITEHNICĂ din BUCUREȘTI. A renunțat după numai un an, dar din acel moment, părinții nu i-au mai trimis nici măcar un leu. Nu a fost o problemă pentru tânărul CELIBIDACHE, care și-a asigurat traiul predând lecții de pian.

     Cu un an înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, s-a înscris la Academia de Muzică din BERLIN. În paralel, a făcut și cursuri de psihologie și metafizică, și una peste alta, a fost apreciat de toți profesorii săi. Așa se face că imediat după terminarea Războiului, lui CELIBIDACHE i se dă pe mână Filmarnonică din BERLIN....

     Avea doar 33 de ani când a devenit dirijorul acestei prestigioase orchestre, pe care a și condus-o până în 1952. CELIBIDACHE a trebuit să renunțe după ce vechiul dirijor a fost achitat în procesul în care era acuzat că ar fi colaborat cu autoritățile naziste. Tot răul a fost spre bine, pentru din acel moment, lui CELIBIDACHE i s-a cerut să dirijeze orchestre din ITALIA, ANGLIA, ARGENTINA, MEXIC sau CANADA.

În 1978, la mai bine de 40 de ani de când plecase din ROMÂNIA, CELIBIDACHE a acceptat să dirijeze Filarmonica „GEORGE ENESCU ” din BUCUREȘTI. Într-o înregistrare, care din motive evidente, a fost difuzată abia după Revoluție, se aude cum CELIBIDACHE le spune membrilor orchestrei: ”În ţara asta nu se poate face nimic. Am lăsat (…) o listă cu instrumentele necesare orchestrei. Nu sunt nici instrumentele, nici lista nu se mai găseşte… Dar se vrea, mă rog, să facă orchestra Filarmonicii din BUCUREŞTI turnee în străinătate cu CELIBIDACHE! (…) Voi merge (…) în aceste turnee când veţi avea aceeaşi diurnă ca mine. Nu cu şapte dolari pe zi, fierbător, ibric, salam de SIBIU, caşcaval, ouă fierte de acasă. Eu nu pot sta la un hotel de cinci stele, iar voi, la unul de două sau chiar de una. Nu pentru că sunt eu CELIBIDACHE, (…) ci pentru că sunt român, ca şi voi“.

      SERGIU CELIBIDACHE s-a mai întors în ROMÂNIA abia după 1990, și până la momentul morții sale, a ocupat funcția de director al Filarmonicii din MUNCHEN.

Pe finalul vieții, s-a retras în FRANȚA, în mica localitate NEUVILLE sur ESSONE, unde a și fost îngropat. 

S-a stins din viață în 14 august 1996, la vârsta de 84 de ani.”

Eu mă simt natural român, mai român decât atunci când am plecat, pentru că tot ce am făcut a fost pornind de la o oarecare bogăţie şi complexitate pentru care Iaşul are o mare vină sau un mare merit. Eu mă înclin în faţa Iaşului, în faţa dărniciei atotştiutoare a oraşului ăsta care şi-a călăuzit copiii şi înzestrat aşa încât nu a fost un moment de îndoială în mine în privinţa drumului pe care trebuia să merg. Asta se datoreşte Iaşului. Dacă azi mi-a rămas o mare doză de poezie, pe care de multe ori reuşesc să o materializez şi în muzică, asta se datoreşte în întregime Iaşului. Toată copilăria, toată adolescenţa am petrecut-o lângă personalităţi enorme ca: MIHAIL SADOVEANU, fraţii TEODOREANU, MIHAI CODREANU, DEMOSTENE BOTEZ, OCTAV BOTEZ, profesorul meu. Deci din punct de vedere al înzestrării, IAŞUL mi-a dat ceva care la început m-a ajutat să devin om, şi, după aceea, într-adevăr, să pot ieşi cu uşurinţă din labirintul îndoielilor. Şi când a fost vorba să iau hotărâri mari, le-am luat ca ieşean, adică cu înţelepciune moldovenească. Deci am fost cât se poate de marcat din copilărie şi adolescenţă, de IAŞUL care, a fost oxigenul tuturor.”

https://www.librariilealexandria.ro/

CONSIDERAȚIE ȘI RESPECT!

$$$

 CĂLĂTORIA ESTE SCURTĂ...

O bătrână s-a urcat într-un autobuz și s-a așezat. La următoarea oprire, o tânără plină de ea și arogantă s-a urcat și s-a așezat lângă bătrână, lovind-o cu numeroasele ei genți.

Văzând că femeia tace, un tânăr a întrebat-o pe bătrână de ce nu s-a plâns și nu a ripostat când a fost lovită cu gențile.

Bătrâna a răspuns zâmbind:

- „Nu este necesar să fii nepoliticos sau să te cerți despre ceva atât de nesemnificativ, întrucât călătoria mea cu această fată este atât de scurtă, pentru că voi coborî la următoarea oprire”.

Acest răspuns merită să fie scris cu litere de aur:

„Nu este necesar să ne certăm despre ceva atât de nesemnificativ, deoarece călătoria noastră împreună este foarte scurtă”.

Fiecare dintre noi trebuie să înțeleagă că timpul nostru în această lume este atât de scurt, încât să-l umpli cu lupte, argumente inutile, gelozie, să nu iertăm pe alții, nemulțumire și o atitudine de judecată constantă este o pierdere ridicolă de timp și energie.

Ti-a rupt cineva inima? Calmează-te și ignoră.

Călătoria este foarte scurtă.

Te-a trădat, intimidat, trișat sau umilit cineva? Calmează-te și ignoră. 

Călătoria este foarte scurtă.

Cineva te-a insultat fără motiv? Calmează-te și ignoră . 

Călătoria este foarte scurtă.

A făcut un vecin un comentariu care nu ți-a plăcut? Calmează-te și ignoră.  

Călătoria este foarte scurtă.

Orice probleme ne aduce cineva, să ne amintim că drumul noastru împreună este foarte scurt.

Nimeni nu știe durata acestei călătorii. Nimeni nu știe când va sosi sfârșitul. Călătoria noastră împreună este foarte scurtă.

Să fim respectuoși, amabili, să mergem plini de recunoștință și bucurie, până la urmă, călătoria noastră împreună este foarte scurtă.

Ai grijă dragă om și nu te lăsa prins în critică ,judecată și luptă. Caută să faci bine oriunde și oricând și binecuvântează neîncetat pe toți oamenii pe care îi întălnești, căci fiecare poartă o povară nespusă în sufletul lui.

Web

&&&

 GEMENELE-CARE AVEAU AMINTIRI DINTR-O VIAȚĂ ANTERIOARĂ...

    -Reîncarnarea sau metempsihoza este o credinţă de natură religioasă, mai ales în cultele din INDIA, sau un concept filosofic în care se presupune că viața unei ființe ar continua și după moarte prin transferul părţii spirituale într-un nou trup sau formă de existenţă. 

    -Unul din cele mai cunoscute cazuri, pe care susținătorii acestor idei îl aduc drept probă s-a petrecut în MAREA BRITANIE, în anii '60 ai secolului trecut.

     -Pe 5 mai 1957 în localitatea HEXHAM, din ANGLIA, JOHN și FLORENCE POLLOCK, o familie de mici antreprenori, care deţinea o băcănie şi o firmă de distribuţie a laptelui, și-a pierdut cele două fiice într-un tragic accident....😢

      -JOANNA POLLOCK avea 11 ani, iar sora sa JAQUELINE doar şase....În drum către biserica la care urmau să participe la slujba de duminică, cele două fete au luat-o la fugă și, grăbite, nu au observat o maşină, care a tăiat curba şi le-a izbit în plin....

      -Copilele au murit pe loc în urma impactului, iar un alt copil aflat cu ele a fost rănit grav şi a murit în drum spre spital...😢

      -Familia POLLOCK a fost efectiv devastată, iar pentru a face faţă dramei prin care trecea FLORENCE POLLOCK a strâns toate jucăriile şi lucrurile fetiţelor şi le-a depozitat în podul casei.

       -După o perioadă, soţii s-au mutat  în alt oraş, iar la scurt timp după moartea fetiţelor, FLORENCE a rămas gravidă cu speranţa că va umple golul lăsat în sufletele lor de dispariția lui Joan4na şi JAQUELLINE.... După nouă luni, s-au născut două fetiţe gemene, JENNIFER şi GILLIAN.

        -Odată cu naşterea gemenelor, soţii POLLOCK au început să constate existența unei serii de coincidenţe bizare. Un semn din naştere al lui JENNIFER era identic cu cel al surorii sale decedate, JAQUELINE.

         -În plus, deși erau diferite fizic faţă de surorile ucise în accidentul rutier, cele două gemene erau identice ca şi comportament cu acestea. GILLIAN se asemăna cu JOANNA, iar JENNIFER cu JAQUELLINE.

          -Când gemenele au împlinit patru ani, cei doi soţi au suferit un adevărat şoc atunci când GILLIAN şi JENNIFER au început să le ceară, cu insistenţă, jucării care au aparţinut surorilor decedate, jucării pe care nu le văzuseră niciodată şi despre care nimeni nu le povestise nimic....

         -JOHN POLLOCK a adus cutia în care adunaseră jucările ce le aparţinuseră fiicelor sale moarte şi a rămas uimit atunci când gemenele le-au dat același nume păpușilor, tratându-le cu mare afecţiune, ca şi cum le-ar fi fost dor de ele....

     Mai mult decât atât, gemenele spuneau că păpuşile, preferatele surorilor decedate, erau primite ”de la Moş Crăciun”, ceea ce era adevărat.

     -Dar, cel mai şocant lucru pentru părinţi s-a petrecut la întoarcerea la casa din HEXHAM. Odată ajunse în oraş, gemenele au cerut cu insistenţă să meargă la parcul de distracţii din oraş, preferatul surorilor moarte în accident. Şi asta, din nou, fără ca nimeni să fi pomenit de acel parc, fără să-l fi văzut....

      -După aceea, ajunse la casa familiei din HEXHAM, casă pe care o vedeau pentru prima dată, gemenele au recunoscut fiecare locşor. De asemenea, recunoşteau în mod bizar locuri din oraş, inclusiv şcoala la care învăţaseră JOANNA şi JAQUELINE.

       -Gemenele începeau să semene, comportamental, tot mai mult cu surorile ucise, inclusiv mersul, gesturile şi chiar preferinţele erau identice.

        -Într-una din zile, FLORENCE POLLOCK şi-a surprins fetele discutând despre accidentul în care muriseră JOANNA şi JAQUELINE.  De altfel, gemenele se temeau cumplit să traverse strada. Familia POLLOCK era deja ferm convinsă că gemenele erau reîncarnarea surorilor moarte. 

         -După ce gemenele POLLOCK au împlinit cinci ani, totul s-a schimbat. Amintirile legate de viaţa surorilor lor au început să dispară, totul revenind la normal.

        -GILLIAN şi JENNIFER au dezvoltat propriul comportament, fără nicio legătură cu JOANNA şi JAQUELINE şi le-a dispărut inclusiv teama de maşini sau amintirile legate de accident.

      -Cazul gemenelor POLLOCK a devenit cunoscut şi a atras atenţia unui renumit psihiatru de la începutul anilor '60. Este vorba despre Ian STEVENSON, profesor de psihiatrie la Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii din  VIRGINIA.

       -El a studiat cazul familiei POLLOCK şi a inclus rezultatele cercetărilor sale în lucrarea ”Children who remember previous lives: A question of reincarnation”, apărută în 1987 și care conține informații despre alte cazuri asemănătoare.

3DOTS News&Stories

$$$

 ROMANȚA PLOILOR DE VARĂ...

                             ✍️Ion Minulescu 

Ce voluptoase-s ploile de vară!...

Sunt veșnic calde și catifelate

Ca brațele femeilor ce ne-nfioară

Cu-aceleași biblice senzații repetate

La infinit - 

Ca ploile fără sfârșit - 

Din clipa primului păcat

De Eva și Adam sanctificat!...

Ce voluptoase-s picăturile de ploaie

Când le lăsăm să intre în odaie,

Să ne topească buzele timide

În buzele lor calde și umide!...

Ce voluptoase-s picăturile de ploaie

Când ne repetă-n fiecare seară

Romanța ploilor de vară - 

Pe care noi

Doi câte doi - 

N-o mai cântăm nici pe ghitară

De câte ori

Nerăbdători

Ne-nchidem tainic în odaie...

Ce voluptoase-s ploile de vară

Când ne-ntregesc cu stropii calzi de ploaie

Și ne sărută - seară după seară - 

Cu-aceleași buze pline de văpaie

Eternizând acel „Da capo-al fine”

Pe care noi îl repetăm fără rușine

Pe-aceeași sofa din odaie

Armonizându-l cu-ale ploii șoapte

Până se schimbă seara-n miez de noapte...

Ce voluptoase-s ploile de vară

Când ne sărută până de omoară...

$$$

 MANSA MUSA ....

        CEL MAI BOGAT OM DIN ISTORIE.....

       Una dintre cele mai mari caravane care au traversat vreodată SAHARA a fost condusă de MANSA MUA, legendarul conducător al vastului imperiu vest african din MALI.

       În 1324, MUSA s-a îmbarcat într-un hajj, un pelerinaj religios la MECCA, călătorind cu un anturaj care includea 8.000 de curteni, 12.000 de slujitori și 100 de încărcături de cămile de aur pur.

„În fiecare noapte, când s-au oprit, era ca și cum un oraș întreg își făcea tabăra în deșert”, a spus GUS CASELY-HAYFORD, directorul Muzeului Național de Artă Africană al Instituției Smithsonian, care a vorbit la deschiderea Caravans of Gold în ianuarie. „Au luat cu ei tot ce aveau nevoie în deșert, inclusiv o moschee mobilă pe care ar fi construit-o pentru ca împăratul să se poată ruga.”

     Istoricul arab din secolul al XIV-lea SHIHAB AL‘UMARI a scris că MANSA MUSA „a inundat CAIROUL cu binefacerile sale. Nu a lăsat nici un emir de curte și nici un deținător al unei funcții regale fără cadou o încărcătură de aur. … Au cheltuit aurul până când i-au scăzut valoarea în EGIPT și au făcut ca prețul lui să scadă.”

      Se crede că MUSA a fost cea mai bogată persoană din istorie, chiar și după standardele actuale. Regatul său expansiv a inclus toate sau părți din MAURITANIA, SENEGAL, GAMBIA, GUINEEA, BURKINA FASO, MALI, NIGER, NIGERIA și CIAD.

Dar „MUSA nu a vrut doar bogăție și putere”, a spus CASELY-HAYFORD. „A căutat ceva mai mult. El a căutat cunoașterea.”

    Când împăratul s-a întors de la MECCA la TIMBUKTU, el a adus înapoi savanți și un arhitect andaluz din CAIRO pentru a construi o mare moschee - DJINGUEREBER - o capodopera arhitecturală și una dintre cele mai emblematice clădiri din Africa.

Fiind sediul imperiului lui MUSA, TIMBUKTU a atras savanți din întreaga lume islamică pentru a studia în bibliotecile și universitățile sale. La apogeul său, orașul putea găzdui 25.000 de studenți, iar arhivele sale dețineau peste 800.000 de manuscrise, potrivit CASELY-HAYFORD...

@History Link..

$$$

 „Cui mă lași?”, țipătul lui DAN SPĂTARU la nunta POMPILIEI STOIAN...... Artista îi dedică „PRIETEN DRAG....”

POMPILIA STOIAN a împlinit de curând 82 de ani și trăiește, de multă vreme, în GERMANIA. Este interpreta unuia dintre cele mai frumoase șlagăre românești „PRIETEN DRAG ”. Nu a dezlegat nicioată până la capăt misterul relației cu DAN SPĂTARU. A fost sau nu iubire....

     POMPILIA STOIAN a plecat din ROMÂNIA în anii 70. De o frumusețe aparte, o prezență scenică ce întorcea priviri, POMPILIA STOIAN avea să fie interpreta unuia din cele mai frumoase șlagăre „PRIETEN DRAG ”. S-a speculat faptul că versurile i-ar fi dedicate colegului de scenă, DAN SPĂTARU, alături de care ar fi trăit o poveste de iubire. 

    Artista a confirmat doar indirect relația referindu-se la o iubire platonică și la faptul că DAN SPĂTARU a fost devastat în momentul în care ea s-a căsătorit....

    POMPILIA s-a născut la BUCUREŞTI, la 20 martie 1943. La 4 ani studia baletul, pianul şi limba germană şi tot de muncă a cântat în Corul de Copii al Radiodifuziunii Române. A absolvit Liceul „D. CANTEMIR ” şi Facultatea de Limbi şi Literaturi Germanice din cadrul Universităţii BUCUREŞTI.

    În 1962, pe când cânta – la SINAIA - melodii din repertoriul lnternațional a fost remarcată de pianistul HORIA BĂDĂU, care a introdus-o în echipa Casei de Cultură a Studenţilor „GRIGORE PREOTEASA ” din Capitală. Aici îl cunoaşte pe DAN SPĂTARU, alături de care va cânta timp de mai mulţi ani, duetul lor bucurându-se de mare succes.

    În 1965, înregistrează primul disc, urmat – până în 1968 - de alte 6 materiale solo şi 14 compilaţii. În 1966, a fost prezentă la Festivalul de la MAMAIA unde a luat trei premii: „PRIETEN DRAG ” – Marele Premiu al Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, „PRIMA CHEMARE ” – Menţiune, „VISUL MEU, VIAŢA MEA ” – Premiul Juriului;

    Deși este declarată „Cea mai populară cântăreaţă română de muzică uşoară în anul 1966” se angajează profesoară de engleză la Liceul „D. Bolintineanu” din Bucureşti. În paralel, este ghid de turism la ONT Litoral. Așa l-a cunoscut, în 1967, pe primul soţ, un cetăţean german, cu care se va căsători în următorul an, împreună plecând în GERMANIA.

    Cântăreață a recunoscut pentru cancan cât de mult l-a iubit pe colegul ei de scenă și și-a amintit un lucru cutremurător. „Am auzit de la o bună prietena că, în ziua în care m-am căsătorit, DAN a fost la biserică. Era răvășit și vorbea cu voce tare: „Pe mine cui mă lași?”. Eu nu am știut nici măcar că a fost acolo”, mărturisește ea.

    POMPILIA STOIAN a trăit o viață întreagă departe de casă, însă DAN SPATARU a rămas în gândul și amintirile ei. „Ne-am iubit platonic, însă ne-am iubit! Și acum păstrez ursulețul alb pe care mi l-a dăruit atunci”, mărturisește ea.

   Căsătorită în 1968, artista va divorța trei ani mai târziu. „M-am gândit pentru un moment să mă întorc în țară, dar nu aș fi putut să apar cu coada între picioare. Așa că am rămas”, a spus artista.

    Între 1968 – 1975, acolo va înregistra mai multe discuri single sau EP, va merge în turnee internaţionale alături de formaţia muzicianului Ambros Seelos. S-a recăsătorit cu un medic stomatolog, împreună având o fiică. 

     -POMPILIA STOIAN vorbește într-un interviu despre prietenul drag DAN SPĂTARU și recunoaște că i-a dedicat piesa „PRIETEN DRAG ”.

„Atunci consideram că totul e normal, nu intuiam că un mare noroc mi-a ieşit în cale, că o stea strălucitoare îmi însoţeşte paşii (cu referire la duetul de mare succes cu DAN SPĂTARU n.red.). Când am primit piesa „PRIETEN DRAG ” de la regretatul compozitor RADU ŞERBAN, pe versurile poetului CONSTANTIN CÂRJAN, nu mi-am închipuit că va fi cel mai mare cadou muzical ce mi se oferă. 

    La Festivalul de la Mamaia din 1966 piesa a primit Marele Premiu iar eu, o timidă studentă la engleză, abia cunoscută, am primit, printre altele, şi Premiul de Interpretare, cu toate că la Festival participau numele cele mai mari ale muzicii uşoare româneşti. Spun elevilor mei că celebritatea nu vine peste noapte. Ea este rezultatul unei munci asidue pentru atingerea unei calităţi pe care orice cântăreţ o datoreză publicului şi pe care trebuie să o scoată la iveală în momentul în care apare pe scenă. Eu rămân mereu recunoscătoare exigentei instanţe care se numeşte Măria-Sa-publicul. El a ales „PRIETEN DRAG ” ca melodie a secolului în anul 2001, potrivit ultima-ora.ro

„De câte ori vin la Bucureşti şi restrăbat ce-a mai rămas, revăd imaginile copilăriei, jocurile cu prietenii de pe stradă, de-a hoţii şi gardiştii, de-a v-aţi ascunselea…, reaud strigătele noastre ascuţite şi pe mama care, grijulie, ieşea ades din casă ca să mă avertizeze că-mi voi pierde vocea dacă continui să ţip.

Îmi aduc aminte că avertismentul trebuia repetat la intervale regulate, pentru că vârtejul jocului era mai important decât pierderea vocii. În capul străzii se afla un dud mare în care ne urcam ciripind ca un stol de vrăbii, ca să-i culegem roadele, de un dulce fără pereche, cu care ne răsplăteam după joacă, cu toate că proprietarii dudului nu erau încântaţi de asalt. Pe aceeaşi stradă locuia profesoara mea de istorie de la şcoala „Tunari”, Doamna ABĂLUŢĂ, mama poetului DINU ABĂLUŢĂ.

Puţin mai departe, la colţul cu strada „BADEA CÂRŢAN ” locuia distinsul profesor de franceză ALEXANDRU BELIŞ pe care l-am avut la liceul „DIMITRIE CANTEMIR ”, cel care mi-a insuflat constanta pasiune pentru limba şi cultura franceză”, spunea artista.

sursa:Daniel Georgescu 

CONSIDERAȚIE ȘI RESPECT!