$$$

 ALEXANDRU DAVILA

Alexandru Davila (12 februarie 1862 – 19 octombrie 1929) a fost un dramaturg, diplomat, administrator public și memorialist român 

Fiul lui Carol Davila , un distins medic militar de origine franceză , și al Anei Racoviță, descendentă a boierilor Racoviță și Golescu , a studiat în Goleștiul său natal și la colegiul V.A. Urechia din București , obținându-și licența la Paris .

La începutul anilor 1880, Davila a fost atașat la legațiile române din Italia și, în 1884, din Belgia . Mai târziu, în același an, la moartea tatălui său, s-a întors în țara sa pentru a ocupa funcția de inspector de poliție și apoi de șef al administrației într-o provincie din Dobrogea de Nord .

A început să scrie și să se ocupe de regie teatrală în ultimii ani ai secolului al XIX-lea. În 1902, și-a terminat opera majoră, o dramă intitulată Vlaicu Vodă (bazată pe viața unui prinț valah din secolul al XIV-lea ), una dintre primele piese importante de acest gen din literatura românească . Între 1905 și 1908, a fost directorul Teatrului Național București .

În 1915, o tentativă misterioasă de a-l ucide a dus la paralizie — Davila a fost imobilizat la pat tot restul vieții, ca pacient al unui sanatoriu . A murit în 1929 la Spitalul Militar Central din București. Prieten intim al familiei regale sub Carol I , a lăsat în urmă Din torsul zilelor , un memoriu despre viața de la începutul secolului. Alături de portretul lui Carol, cartea este amintită pentru cele ale unor personalități precum Take Ionescu , Alexandru Dimitrie Xenopol și Vasile Morțun .