$$$

 MAMA LUI IISUS ARE PESTE O MIE DE NUME

Guadalupe, Lourdes, Fatima, Pilar, Dolores, Candelaria sau Coromoto.

Ce au în comun toate aceste nume populare printre catolici? Toate se referă la aceeași persoană: Maria, mama lui Isus.

Cele de mai sus implică faptul că nu există mai multe fecioare, ci că toate aceste nume se referă la aceeași tânără evreică născută în Nazaret acum mai bine de 2.000 de ani și care, conform doctrinei creștine, a rămas însărcinată prin Duhul Sfânt când avea aproximativ 15 ani; adică, fără să fi avut relații sexuale cu vreun bărbat.

În teologia catolică, această varietate de denumiri se numește advocații, termen care provine din latinescul advocare , care înseamnă „a chema” sau „a invoca”.

Dar de ce tradiția catolică nu îi dă pur și simplu acestei femei titlul de Sfânta Maria și de ce există atât de multe reprezentări ale ei în întreaga lume? Cu ajutorul experților, Edison Veiga de la BBC Brasil răspunde la această întrebare.

„Numele date Fecioarei Maria depind mult de modul în care a apărut. În general, li se atribuie numele locului unde a apărut sau circumstanțele apariției”, a explicat părintele Arnaldo Rodrigues, consilier al Arhidiecezei de Rio de Janeiro (Brazilia).

La rândul său, cercetătoarea religioasă Wilma Steagall De Tommaso, coordonatoare a grupului de cercetare Artă Sacră Contemporană, Religie și Istorie de la Universitatea Pontificală Catolică din São Paulo (PUC-SP), a afirmat că aceste nomenclaturi ajung să varieze „pentru fiecare popor, fiecare regiune, fiecare cultură”, datorită „titlurilor care corespund unor evenimente care apar din nenumărate situații”.

Membrul Consiliului Academiei Mariane din Aparecida a mai afirmat că multe dintre aceste titluri sunt ceea ce se numește dogmatice, referindu-se la dogmele Bisericii Catolice despre Fecioara Maria, care, conform tradiției religioase, sunt adevăruri de credință în care credincioșii trebuie să creadă.

De aici provine, de exemplu, numele Neprihănitei Zămisliri, care își are originea într-o bulă semnată de Papa Pius al IX-lea, care „o declară pe Maria imună de pata păcatului originar”, a explicat cercetătorul.

Precum și ideea de a o numi Fecioara Maria, întrucât „Conciliul Lateran, în 649, proclamă ca adevăr virginitatea perpetuă” a mamei lui Hristos.

„Există și nume derivate din locuri unde a avut loc o manifestare care a dat naștere unei devoțiuni locale, adesea extinsă și în alte orașe și locuri, precum Aparecida, Guadalupe, Lourdes, Fatima, Loreto, Montserrat etc.”, a adăugat el.

„Fecioara Maria primește nume diferite deoarece acestea sunt legate de locul în care a apărut”, a declarat Mirticeli Medeiros, expertă în Vatican și cercetătoare a istoriei catolicismului la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma, Italia.

„Nu există nimic care să dicteze că trebuie neapărat «botezată» cu numele teritoriului unde a avut loc viziunea, dar având în vedere că aparițiile sunt inițial o manifestare a religiozității populare, chiar înainte de a trece prin toate analizele canonice obișnuite, oamenii sunt cei care ajung să răspândească aceste titluri în primul rând”, a explicat Medeiros.

Toate titlurile au o rațiune de a fi, a adăugat cercetătorul José Luis Lira, fondatorul Academiei Braziliene de Hagiologie și profesor la Universitatea de Stat Vale do Aracaú din Ceará.

„Ea este Fecioara Maria de la Fatima, pentru că a apărut acolo. Este Fecioara Maria a Bunei Nașteri pentru că asistă spiritual femeile la naștere. Este Fecioara Maria a Bunului Sfat pentru că are întotdeauna îndrumare de oferit copiilor ei”, a spus Lira.

„Și toate aceste titluri aparțin unei singure mame, pentru că ea este mama întregii omeniri și, în fiecare loc, oamenii o invocă și o reprezintă conform obiceiurilor și tradițiilor lor. Desigur, pentru venerația publică, este necesară aprobarea Bisericii”, a afirmat el.

Devoțiunea față de Fecioara Maria datează de la începuturile creștinismului și se bazează pe ideea fundamentală că ea acționează ca un canal direct către Hristos, pornind de la premisa că nimeni nu respinge cererea unei mame.

Un pasaj important din Evanghelie întărește însăși această idee. Este vorba despre relatarea minunii de la nunta din Cana, care apare exclusiv în Evanghelia după Ioan, în care Isus săvârșește ceea ce este considerat primul său miracol.

La banchetul de nuntă, la care a participat împreună cu mama sa, gazdele au observat că băuturile se terminaseră. Maria l-a luat pe Isus deoparte și i-a explicat ce se întâmplase. Apoi, El a transformat apa în vin, permițând sărbătorii să continue.

„Ar fi un scandal pentru cuplu dacă băuturile s-ar termina înainte de terminarea petrecerii. Când Maria îl roagă pe Isus să intervină, rolul ei de mijlocitor devine important”, a explicat părintele Arnaldo Rodrigues.

Devoțiunea mariană se bazează și pe un alt pasaj din textele biblice.

Conform evangheliilor, în timp ce Isus murea pe cruce, i-a încredințat apostolului Ioan grija pentru mama sa și invers.

„În această acțiune, Ioan reprezintă întreaga umanitate. Maria a devenit mama noastră. Noua Evă, o Evă liberă de păcat, așa cum ne învață Biserica. Astfel, Preasfânta Fecioară Maria are grijă de omenire ca o mamă, și ca o mamă geloasă”, a subliniat Lira.

Conform studiilor părintelui Valdivino Guimarães, mariolog și fost rector al Bisericii Sanctuarului Național Aparecida din Brazilia, cele mai vechi înregistrări ale acestei credințe în puterea Maicii lui Hristos datează din secolul al II-lea.

„Dovezile arheologice demonstrează venerația primilor creștini. În Catacombele Priscilei pot fi văzute picturi mariane din secolul al II-lea, într-un loc unde se adunau primii creștini”, a afirmat el.

„În catacombe am găsit fresca considerată, până acum, cea mai veche imagine a Fecioarei Maria cu Pruncul Iisus”, a comentat De Tommaso.

Totuși, prima dintre apariții datează din anul 40 și ar fi de fapt un episod de bilocație, întrucât Maria era încă în viață la acea vreme.

Conform tradiției creștine, Fecioara Maria i-a apărut Apostolului Iacob în ceea ce este acum orașul Zaragoza, Spania, unde acesta predica. De fapt, există înregistrări ale unei mici capele construite acolo, care datează din primele zile ale creștinismului.

„Titlul adoptat (pentru această apariție) a fost Fecioara Maria de la Pilier, deoarece, conform relatării, Maria i-a arătat apostolului o coloană, cerându-i să construiască un sanctuar în acel loc”, a explicat Medeiros.

O altă poveste citată frecvent de cercetători este cea a Maicii Domnului din Zăpezi, o apariție care a avut loc în august anul 352 la Roma. Ca urmare a acestui eveniment a fost construită Bazilica Sfânta Maria Mare.

Maria a fost venerată încă din zorii creștinismului. În numeroase scrieri și chiar în iconografia timpurie, ea ocupă un loc proeminent.

Cea mai veche antifonă mariană cunoscută datează din secolul al II-lea și este intitulată, în latină, Sub tuum praesidium (Sub ocrotirea ta).

Conciliul de la Efes, din anul 431, a analizat și aprobat teza teologică conform căreia Maria era și mama lui Dumnezeu, printre alte atribuții ulterioare, a subliniat Medeiros.

Totuși, de-a lungul secolelor, aceste povești au devenit banale. Potrivit lui Rodrigues, se estimează că există aproximativ 1.100 de nume sub care sfântul este cunoscut astăzi.

„Din punct de vedere istoric, aparițiile au loc în perioade foarte specifice”, a spus Medeiros.

„Nu ne revine nouă, ca istorici, să judecăm dacă sunt adevărate sau nu, dar adevărul este că multe apar într-un context politic și social specific.”

„Acesta este cazul Fatimei, al cărei mesaj este foarte interesant și în concordanță cu poziția pe care Biserica o va adopta față de comunism ani mai târziu”, a explicat cercetătorul.

„Avem cazul Aparecida, de exemplu, a cărui imagine a fost găsită în mijlocul dezbaterii privind abolirea sclaviei. Avem cazul Guadalupei, unde Fecioara Maria, cu trăsături indigene, este un simbol al luptei împotriva inegalității. Și așa mai departe”, a adăugat el.

Însă Biserica nu aprobă întotdeauna aceste demonstrații.

„Nu toate aparițiile care au loc astăzi au fost recunoscute oficial de catolicism. Există un protocol care trebuie respectat. Ca să nu mai vorbim de faptul că unele sunt pe deplin recunoscute, iar altele, încă în curs de analiză, au obținut doar libertatea de cult”, a remarcat el.

„Ceea ce spune presupusa Fecioară Maria, în acest caz, trebuie să fie total în concordanță cu principiile Bisericii Catolice, iar adecvarea morală și psihologică a vizionarilor este chiar analizată”, a explicat el.

De-a lungul secolelor, devoțiunea față de Fecioara Maria a căpătat un rol exagerat, uneori eclipsând Sfânta Treime (Dumnezeu Tatăl și Sfântul Duh). Și din acest motiv, Vaticanul a luat recent măsuri.

La începutul lunii noiembrie, Dicasterul pentru Doctrina Credinței a emis un document, semnat de Papa Leon, care definește rolul mamei lui Isus în cadrul credinței catolice.

Textul respinge utilizarea titlului de „co-răscumpărătoare” pentru Maria, considerând-o un abuz; și pledează pentru prudență în a se referi la ea ca „mediatoare”.

Conform documentului, aceste corecții sunt necesare pentru a evita „pericolul de a vedea harul divin ca și cum Maria ar deveni o distribuitoare de bunuri sau energii spirituale deconectate de relația noastră personală cu Iisus Hristos”.

Experții susțin că rezoluția Vaticanului urmărește să clarifice faptul că Maria nu este la același nivel cu Hristos.

„Aceasta înseamnă că Maria nu împarte haruri fără știrea lui Isus. Teologia exprimată în rugăciunea Ave Maria afirmă că Maria poate mijloci pentru noi, dar nu ne poate mântui”, a explicat antropologul Lidice Meyer, autoarea cărții „Creștinismul la feminin”, pentru BBC Brazilia.