$$$

 Există un oraș unde iarna devine o altă formă de existență. În Yakutsk, clădirile sunt ridicate pe piloni pentru ca pământul să rămână înghețat, iar viața funcționează în mod normal chiar și la temperaturi care pot coborî mult sub –40°C. Capitala Republicii Saha (Iacuția) este considerată cel mai rece oraș major din lume, având o populație de peste 300.000 de locuitori care s-au adaptat perfect la un mediu ce pare ostil supraviețuirii biologice umane.

Solul de sub oraș este înghețat permanent, un fenomen geologic numit permafrost. Această particularitate a dictat o arhitectură unică: blocurile de locuințe și clădirile administrative nu au fundații clasice săpate în pământ, ci sunt suspendate la câțiva metri deasupra solului pe piloni de beton armat. Spațiul gol de sub clădire permite aerului rece să circule liber, împiedicând căldura radiată de imobil să topească gheața de dedesubt, ceea ce ar duce la destabilizarea și prăbușirea structurii.

Infrastructura utilitară urmează aceeași logică a adaptării la frig. Conductele de gaz, apă și canalizare nu pot fi îngropate, deoarece solul dur ca granitul face săpăturile extrem de costisitoare, iar riscul de îngheț sau de topire a permafrostului ar fi uriaș. Prin urmare, orașul este brăzdat de rețele complexe de țevi izolate grosier care trec pe deasupra străzilor și trotuarelor, creând un peisaj urban industrial distinct.

Piața de pește în aer liber este un loc emblematic, unde congelatoarele electrice sunt inutile. Peștele, proaspăt scos din râul Lena, îngheață instantaneu și este stivuit vertical, ca niște bușteni de lemn. Vânzătorii stau ore în șir afară, comercializând carne de ren, iepure și pește crud, care rămân perfect conservate de temperatura ambientală, fără a se altera.

Deținerea unui autoturism în Yakutsk presupune provocări logistice și financiare majore. În lunile de iarnă grea, mulți șoferi nu opresc niciodată motoarele mașinilor dacă sunt parcați afară pentru perioade scurte, de teamă că uleiul și bateria vor ceda ireversibil. Cei care nu au garaje încălzite își scot adesea bateriile și le duc în casă peste noapte, iar parbrizele sunt adesea dublate pentru a preveni formarea gheții și a menține vizibilitatea.

Un fenomen atmosferic specific zonei este „ceața de locuire” sau ceața de gheață. La temperaturi extrem de scăzute, vaporii de apă din gazele de eșapament ale mașinilor, din sistemele de încălzire și chiar din respirația oamenilor nu se dispersează, ci îngheață suspendate în aer. Aceasta creează o pâclă densă și lăptoasă care reduce vizibilitatea la câțiva metri, învăluind orașul într-o atmosferă ireală și misterioasă.

Vestimentația locuitorilor este o chestiune de siguranță vitală, nu de modă. Blănurile naturale de ren, vulpe sau nurcă sunt extrem de populare și necesare, deoarece materialele sintetice obișnuite nu oferă o izolație termică suficientă la -50 de grade. Oamenii se îmbracă în straturi multiple și evită să lase orice porțiune de piele expusă, deoarece degerăturile pot apărea în câteva minute.

Sistemul educațional și viața socială continuă chiar și în condiții extreme, existând praguri stricte pentru întreruperea activității. Școlile primare se închid, de obicei, doar când termometrele indică sub -45 de grade Celsius, iar elevii mai mari continuă să meargă la cursuri până la temperaturi și mai scăzute. Este o normalitate locală ca, în timp ce restul lumii ar intra în stare de urgență, copiii din Yakutsk să meargă la școală prin întuneric și ger.

Vara aduce o transformare radicală, temperaturile putând urca până la +30 de grade Celsius sau mai mult. Această amplitudine termică uriașă, de aproape 80-90 de grade între iarnă și vară, supune infrastructura unui stres enorm. Perioada caldă este scurtă, dar intensă, marcată de „nopțile albe” datorită latitudinii nordice și de apariția roiurilor masive de țânțari, care devin o nouă provocare pentru localnici.

Yakutsk rămâne un testament al rezilienței umane și al capacității de a construi o societate modernă în condiții climatice de limită. Orașul dispune de universități, teatre, muzee și centre comerciale, demonstrând că frigul extrem poate fi gestionat prin tehnologie, disciplină și adaptare culturală, transformând Polul Frigului într-un cămin permanent și funcțional.

Sursa: Știați că?