$$$

 MEMORIE CULTURALA - MARINA TVETAEVA

“Ce fac eu în această lume?

- Eu ascult sufletul.”

Marina Țvetaeva

La 8 octombrie 1892 s-a născut Marina Țvetaeva, poet, dramaturg, prozator, critic literar, traducător rus, în familia unui profesor universitar. 

De la vârsta de 6 ani începe să scrie versuri, atât în limba rusă, cât și în poloneză și finlandeză.

Învață la Moscova, apoi în pensioane din Europa, respectiv Elveția și Germania. Primele versuri pe care le publică, atrag atenția criticilor vremii(V. Briusov, M. Voloșin, N. Gumiliov), fiind considerată de către aceștia o poetesă deosebită. 

În 1912 se căsătorește cu Serghei Efron , ofițer în garda albă și, se pare, agent dublu. 

În 1922 – emigrează la Berlin, apoi se mută în Praga. 

În 1925 se stabilește în Franța.

În 1939 se întoarce în Rusia Sovietică. La scurt timp, îi sunt arestați soțul și fiica, soțul fiind împușcat, iar Ariadna închisă în Gulag, unde va supraviețui 16 ani. Țvetaeva aproape că nu mai scrie poezie, se dedică traducerilor. 

La începutul războiului se evacuează la Elabuga. Nu are un loc de muncă, nu are o casă. 

La 31 august 1941 se sinucide, precum Maiakovski și Esenin cu 11 și respectiv 16 ani înainte.

Versurilor mele, scrise atât de devreme

de Marina Țvetaeva

Versurilor mele, scrise atât de devreme,

Încât nici să ştiu că aş fi poet,

Ce erupseră ca stropii din havuz şi steme,

Ca scânteile din rachetele-n foc desuet,

Explodând, ca mici diavoli, fiinţe ciudate,

În sfânt locaş, unde-i vis şi tămâiere,

Versurilor mele despre tinereţe şi moarte,

Versurilor necitite-n orice sfere! 

Aruncate prin praful de magazine, oriunde,

(Chiar dacă nimeni nu le-a luat şi nu le ia!),

Versurilor mele, precum vinurilor scumpe,

Le va veni timpul, numaidecât, da.

(trad. de Leo Butaru)

Un sărut pe frunte

de Marina Țvetaeva

Un sărut pe frunte — șterge mizeria.

Te sărut pe frunte.

Un sărut pe ochi — ridică nesomnul.

Îţi sărut ochii.

Un sărut pe buze - este o gură de apă.

Îţi sărut buzele.

Un sărut pe frunte — șterge memoria.