Dragă mamă,
Într-o zi o să-mi fie dor de tine în feluri pe care nici nu le pot imagina acum.
Așa că vreau să păstrez o parte din tine, în amintiri vii, nu doar în fotografii.
O să te filmez gătind rețeta ta preferată, ca să-mi amintesc nu doar gustul, ci și vocea ta, gesturile tale, felul în care îmi spui „așa făcea și mamaie”.
O să te întreb care a fost clipa care ți-a schimbat viața… și o să te ascult până la capăt.
O să te înregistrez fredonând melodia ta de prin casă, ca să te pot auzi mereu, chiar și atunci când liniștea va fi prea grea.
O să-ți privesc bijuteriile și o să te rog să-mi spui povestea fiecăreia, pentru că în ele se ascunde timpul tău.
O să-ți privesc mâinile când gătesc, când cos, când mă ții strâns, și o să le fotografiez ca pe o comoară.
Și într-o zi, când nu voi mai putea să-ți spun „te iubesc” cu voce tare,
o să dau play la toate aceste clipe,
și o să-ți aud râsul, povestea, și iubirea…toate astea vor fi moștenirea mea…
Pentru că, mamă, tu nu ești doar amintirea mea,
ești acasă, oriunde aș fi. 🤍
Alexandra Pîrvan
#ABCDar
 
 
 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu