Mulțumesc, mama,
pentru că m-ai crescut cu puterea unui războinic și cu inima unei femei nobile.
Pentru că, fără să spui prea multe, m-ai învățat prin exemplul tău ce înseamnă să nu renunți,
să te ridici de o mie de ori, chiar și atunci când viața te lovește tare.
Mi-ai arătat că modestia nu este slăbiciune, ci înțelepciune.
Că munca trebuie să fie demnă, chiar și atunci când nimeni nu o recunoaște.
Că independența nu înseamnă doar să mergi singur,
ci să ai curajul să te agăți de ceea ce ai construit, pas cu pas, lacrimă cu lacrimă.
Te-am văzut obosită, te-am văzut îngrijorată,
te-am văzut zâmbind chiar și atunci când sufletul tău era greu.
Și atunci am înțeles că adevărata putere nu face zgomot, doar continuă.
Că nu se naște o femeie „de toată isprava”;
Ea se formează prin zile grele, prin resemnări și prin visuri care, uneori, trebuie să aștepte.
Astăzi mă uit înapoi și te văd în fiecare parte din mine:
în felul meu de a lupta, de a-mi păsa,
de a rămâne în picioare când totul se clatină.
Mulțumesc, mamă, că m-ai învățat să fiu fermă fără să pierd sensibilitatea,
să fiu curajoasă fără să pierd tandrețea.
Pentru că, dacă sunt o femeie puternică astăzi,
este datorită faptului că am crescut privind cum înfrunți lumea cu sufletul intact.
©️ABCDar
 
 
 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu