$$$

 Munca câmpului a fost întotdeauna grea, dar cu o satisfacție nemărginită.

De la răsăritul soarelui, când pământul încă păstrează răcoarea nopții și până la apus, când razele roșietice se pierd printre rândurile de porumb sau lanurile de grâu, fiecare zi înseamnă efort, răbdare și legătura profundă dintre om și pământ.   

Cei care au crescut la țară știu că această muncă nu este doar o necesitate, ci și o lecție de viață. Fiecare brazdă săpată, fiecare sămânță plantată și fiecare recoltă culeasă sunt rodul unor mâini muncite, care știu ce înseamnă răbdarea și așteptarea..

Nu este ușor să te trezești cu noaptea-n cap, să ieși pe câmp înainte ca soarele să ardă și să lucrezi până simți oboseala în oase.   

Truda aceasta însă aduce cu ea o satisfacție pe care puțini o mai cunosc astăzi.  

Nimic nu se compară cu momentul în care culegi prima roadă cultivată de tine,când vezi cum dintr-o simplă sămânță pusă în pământ, ai reușit să hrănești o familie.    

Gustul unei roșii crescute sub soarele verii, mirosul pâinii coapte din făina grâului măcinat chiar de tine, dulceața unui strugure cules direct din vie ...toate acestea sunt recompense pe care niciun supermarket nu le poate oferi..

Bunicii noștri nu aveau aparate moderne care să le ușureze munca. Se bazau pe coasă, sapă și propriile mâini.    

Fiecare brazdă era muncită cu trudă, fiecare spic de grâu era adunat cu grijă.    

Nu se plângeau de oboseală,pentru că știau că roadele muncii lor sunt hrana familiei, siguranța pentru iarnă și, mai presus de orice, o moștenire pentru generațiile viitoare.    

Era o viață grea, dar avea un farmec aparte,un sens pe care lumea modernă începe să-l uite..

Astăzi, când totul este la îndemână și hrana vine de pe rafturile magazinelor, e ușor să nu mai prețuim pământul și ceea ce ne oferă.    

Dar cei care au simțit vreodată bucuria de a trăi din roadele propriilor mâini știu că nimic nu se compară cu acel sentiment.. 

E mai mult decât mâncare,este mândria unui om care știe că fiecare îmbucătură vine din propria muncă.. Aceasta este adevărata bogăție,una pe care nici banii,nici tehnologia nu o pot înlocui...

Sursa Sebastian Gitu