$$$

 Cum ar fi dacă în parcurile din România am avea pomi fructiferi? Nu doar tei și castani decorativi, ci meri, peri, pruni și cireși – pomi care să ofere nu doar umbră, ci și hrană. Imaginează-ți aleile liniștite ale unui parc de cartier, unde, în locul clasicelor aranjamente florale trecătoare, te întâmpină crengi grele de rod, miros de fruct copt și un copil care întinde mâna după un măr roșu, lucios, direct din pom.

🔷 Trecătorii și-ar putea culege, în drum spre casă, un fruct proaspăt, curat, crescut din pământul lor, fără ambalaje, fără reclame. Un gest simplu, dar plin de semnificație. Pentru unii, poate o gustare neașteptată. Pentru alții, o amintire a copilăriei la țară. Iar pentru cei mici – o lecție vie despre natură, răbdare și anotimpuri.

🔷 Un astfel de parc ar deveni mai mult decât un spațiu verde. Ar deveni o grădină comunitară în miniatură, un loc de întâlnire între oameni și plante, între oraș și agricultură, între trecut și prezent. Fructul cules cu mâna ta nu e doar hrană – e o legătură directă cu pământul și cu locul în care trăiești.

🔷 Pe lângă bucuria gustului, ar apărea respectul față de resurse și ideea de împărțire. Oamenii ar învăța să culeagă cu măsură, să nu risipească, să aștepte sezonul. Copiii ar ști că merele nu cresc în supermarket, iar vârstnicii și-ar aduce aminte de livezile de odinioară. Iar un măr împărțit pe o bancă din parc ar fi poate mai dulce decât orice desert cumpărat.

🔷 Într-un oraș dinamic, grăbit și adesea artificial, un astfel de spațiu ar aduce o doză de firesc. Un măr în loc de un panou publicitar. O pară în loc de o pungă cu snacksuri. O umbră de prun în loc de betoane încinse. Totul în liniște, cu miros de toamnă, cu frunze care foșnesc și cu promisiunea unui gest simplu, dar plin de sens: culegi un fruct, respiri aer curat, zâmbești.

🔷 Poate nu e un vis atât de greu de atins. Doar să plantăm, să îngrijim, și să credem că orașele pot fi mai umane, mai verzi, mai dulci.