Soarta-i grea,
Tristetea-i mare,
Indignarea-i si mai si,
Toti se jura
Ca nu vru'ra
In Tirol vreodat' sa stea.
Nea Nehammer pare-a sti
Si-un europenist sadea,
In suveranist, nepoate,
Sa transforme peste zi.
Zic sa ne pastram speranta,
Trecem noi si peste asta,
Cei din urma, stim, vor fi
Primi-n Schengen, intr-o zi.
La anu' si la multi ani!
Pășim în noul an într-un tablou idilic, cu țara noastră înconjurată de suratele întru Europa care fac un zid de netrecut în jurul nostru, asemenea unei frontiere Schengen, un tablou pictat în ulei rânced de cânepă, sau ce mai fumează ăia prin creștinele țări din spațiul anterior menționat, în care a fost prăjit un șnițel vienez.
Mi-aș dori ca în noul an să uităm de capra vecinului, dar să nu adoptăm jemanfișismul specific marilor puteri față de grijile vecinilor, situația materială să ne permită migrarea de la pret-a-porter la haute-couture, să fim sănătoși și fericiți mai ceva decât popoarele nordice care au parte de strălucirea soarelui într-un an mai puțin de cât avem noi într-o lună de iarnă, "Ja wohl" să nu însemne o poziție de drepți ci o confirmare de înțelegere a unui fapt, iar tarantela să ne fie doar un ritm alert și voios de a ne desfășura activitățile pe care le dorim încheiate cu "Olè".
Iar necazurile să se spargă asemenea farfuriilor fraților noștri întru credință când dansează sirtaki.
*La mulți ani, 2023!*
P.S. Într-o simbolistică aparte pentru noi, mi-l închipui pe Mărgelatu, exilat în stațiunea din țara proaspăt intrată în spațiu, cum se uită la concertul de Anul Nou de la Viena cu ochii revoluționarului de la 1848, bea un rachiu de anason sau îl toarnă în țeava unui Glock (austriac), mănâncă semințe dintr-o pălărie de floarea soarelui, stuchește cojile și rostește replicile lui Arnold Schwarzenegger (tot austriac) din Terminator: _"Hasta la vista baby!"_, _"I'll be back!"_
Urare de N.Stanescu:
“Vă doresc visuri nesfârșite.
Dorința furioasă de a realiza câteva.
Vă doresc să iubiți ceea ce trebuie să iubiți.
Și să uitați ceea ce trebuie uitat.
Vă doresc pasiuni.
Vă doresc tăceri.
Vă doresc să rezistați la căderi, indiferență.
Mai presus de toate, îmi doresc să fiți voi înșivă.
Cu credința, cel mai frumos dar, care se află înăuntru.”
Un an nou plin de sănătate,iubire si fericire alaturi de cei dragi!
La multi ani!🥂🥂
Reteta pentru un an bun :
''Se iau 12 luni si se curata foarte bine de amaraciune, mandrie, ura, invidie, frica, irascibilitate si stres. Se imparte fiecare luna in 28-31 zile, dupa caz, astfel ca proviziile sa ajunga exact 1 an! Fiecare zi se prepara separat: 1 parte munca, 1 parte liniste, 1 parte umor. Se mai adauga 3 linguri optimism, 1 lingurita toleranta, un praf de bun simt si... o picatura de speranta! Peste aluatul astfel obtinut se toarna apoi dragoste din belsug... Preparatul gata facut se aseaza pe farfurie si se impodobeste cu frunzulite de curaj si incredere in sine. Se serveste zilnic, cu bucurie, alaturi de ceasca de cafea din fiecare dimineata! Prezenta reteta, este gratuita si se transmite liber de la om la om, insotita de urarea: Un An Nou darnic si bun, Sanatate Deplina si Fericire Maxima! "
Ne-am oprit o clipă să o veghem cu UN…GÂND, O…RUGĂ pe distinsa noastră colegă, Eugenia Meaută, „Jeni”!
O candelă nestinsă va arde spre neuitare, în memoria sa.
Fie ca memoria sa să fie mereu vie în sufletele tuturor elevilor pe care i-a format și a tuturor celor pe care i-a cunoscut și au prețuit-o!
Sincere condoleanțe familiei!
Colectivul de cadre didactice al Școlii Gimnaziale „Alexandru Ioan Cuza”
Trupul neînsuflețit este depus la Capela Cimitirului Eternitatea din Roman.
Slujba de înmormântare va avea loc, duminică, 4 decembrie, la ora 12:00, la Cimitirul din Horia.
Ca în fiecare an, în această zi se propagă firesc îndemnul la mândria de a fi român.
Am căutat în DEX semnificația cuvântului mândrie și am găsit următoarea definiție: _sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii; orgoliu, trufie, îngâmfare._
Mai mult, din scrierile cele sfinte rezultă că mândria este primul din cele șapte păcate capitale, în timp ce smerenia este cea mai mare virtute, smerenie care, pe de altă parte, conform aceluiași DEX, este o _atitudine umilă, supusă._
Bulversat de toate acestea, ca mai tot românul care caută o altfel de interpretare sau o soluție de compromis pentru a împăca nu doar capra și varza, ci și lupul hămesit, nu-mi rămâne decât să revin la îndemn și să vă ispitesc în plin post al Crăciunului ca măcar pe 1 Decembrie să cădeți în acest păcat și să fiți smeriți doar cu voi înșivă.
*La mulți ani, păcătoși și păcătoase!*
P.S. Datorită, nu din cauza, scumpirilor la materiile prime și energie, smoala din cazane are acum o temperatură mult redusă, motiv pentru care păcatul nostru devine oportunitate.
Când spui autism parcă te trec fiorii. Te gândești la o persoană cu afecțiuni neuropsihice, cu un anumit grad de handicap, pentru care trebuie făcute eforturi pentru integrarea în societate. Până aici nimic greșit. Numai că autismul înseamnă cu mult mai mult.
O persoană cu autism este... altfel decât noi ceilalți. Într-adevăr, este afectată neuropsihic în așa fel încât este oarecum izolată de mediul înconjurător într-o lume a sa proprie. O lume din care este greu să evadeze tocmai pentru că creierul său funcționează puțin mai altfel. Unii pot avea un grad mai scăzut de inteligență, dar mulți autiști au un grad de inteligență mult peste normal, cu o memorie și cu o putere de a face conexiuni între diverse noțiuni și lucruri mult mai mare decât media. Totul este să reușești să pătrunzi în mintea lor și să-i direcționezi formarea în așa fel încât să funcționeze cât de cât ca la un om așa zis normal prin diverse terapii de recuperare.
Uneori apar și oameni cu suflet mare ca cei de la brutăria Arima și centrul de recuperare Arima care, pe lângă eforturile de terapie recuperatorie destinate persoanelor cu autism, îi formează profesional, ca și terapie ocupațională, în meseria de brutat, oferindu-le un loc de muncă. Așa îi ajută să devină independenți, să se integreze fizic și social în societate.
Cu toții trebuie să înțelegem, și să fim ferm convinși, că investiția într-un copil, fie el sănătos sau cu probleme, este o investiție extrem de rentabilă, care se recuperează în timp, iar satisfacțiile apărute odată cu rezultatele obținute sunt greu de exprimat în cuvinte... Acest copil îți va mulțumi nu numai prin priviri și vorbe, ci și prin dorința sa de a fi util lui insuși, celor din jurul său și întregii societăți.
Articol scris pentru proba extra-concurs Arima lansată via SuperBlog
Dragă Moș Crăciun!
Te aștept și anul acesta ca în fiecare an, cu multă nerăbdare. Nu îmi doresc neapărat un cadou scump și sofisticat; ideea este să fie un cadou simbolic, simplu, ceva care să îmi fie de folos. Și să știi că cel mai frumos cadou este magia sărbătorilor pe care ne-o aduci mereu tuturor an de an.
Știu că ai un drum lung de făcut pentru a duce cadouri în toate casele în care există măcar un om cu suflet de copil. Și mai știu că preferi să găsești pe masă măcar câteva prăjiturele și un pahar de lapte, pentru a le consuma ca să îți dea mai multă putere pentru a-ți continua drumul.
Dragă Moș Crăciun,
Știu că nu mai sunt de mult timp copil. Am crescut mare dar sufletul îmi este încă de copil. Încă mai cred în povești frumoase, încă mai visez, călătorind oriunde mă poartă imaginația.
A mai trecut un an și simt că se apropie iarna cu pași repezi și sărbătorile odată cu ea. Încă nu a nins, dar aerul din ce în ce mai rece anunță că zăpada se apropie cu pași repezi.
Când eram copil și ningea afară spuneam adesea că atunci, tu Moșule, ai intrat la frizeria din orașul tău din văzduhuri și îți tunzi pletele și barba, iar firele răzlețe din tunsoare cad pe pământ sub formă de ninsoare. Cele mai multe se așează pe pământ ca un covor pufos de zăpadă moale. Unele se topesc de căldura sufletelor noastre de copii, se preling spre pământ dar nu mai reușesc să ajungă jos, ci rămân agățate de un colț de streașină. înghețate sub formă de țurțuri, ca niște șiroaie lungi de lacrimi încremenite pe un obraz de văzduh rece, mult prea rece pentru ele. Iar cele mai fine dintre ele se așează pe ramurile reci și dezgolite de frunze ale pomilor, glazurându-le cu un strat subțire de promoroacă.
Știi... Încă mai aștept un cadou de la tine și încă mai visez să te întâlnesc cu adevăratelea. Dar ce cadou mi-aș putea dori? Acum este mai ușor să aleg un cadou, având acces la internet, dar cadourile sunt la fel de simple. Mă uit pe un site, la anumite rubrici de tipul: https://answear.ro/s/incaltari-copii... Sper să găsesc ceva, căci cu greu găsesc ceva potrivit picioarelor mele mici.
Caut ceva încălțăminte pentru fete și deja se restrânge căutarea, deci teoretic voi găsi mai ușor ceva potrivit: comod, rezistent, călduros, ușor de purtat în orice condiții.
O idee ar putea fi Reima cizme de iarnă copii, niște cizme ce par moi, pufoase, călduroase, comode. Sper să existe pe stoc un număr care să mi se potrivească. Par a fi de culoare neagră, deci sunt ușor de curățat și de întreținut. Talpa este comodă și faptul că este antiderapantă îmi poate oferi siguranța mersului pe zăpadă și pe alunecuș. Sper să țină și cald.
Aș fi vrut și ceva de îmbrăcat. O geacă poate... Moale, călduroasă...Dar nu știu dacă găsești ceva potrivit într-un timp atât de scurt, ai prea multe cadouri de dus. Poate ai în vedere pe anul viitor. Sper să ne revedem sănătoși. Și poate că anul viitor va fi mai bine pentru noi toți și vom avea cu toții mai multe posibilități de a oferi și primi cadouri. Și asta pentru că, deși a trecut pentru unii dintre noi de mult timp perioada copilăriei, în suflet rămânem mereu copii. Iubim poveștile frumoase, ne place să visăm și ne plac cadourile, fie că le oferim, fie că le primim...
Te las cu bine, Moșule. Știu că nu ai timp să citești scrisori prea lungi. De aceea mă opresc aici. Te las sănătos și suficient de rapid pentru a face rost de cadouri în timp scurt, suficient de puternic să le poți duce pe toate acolo unde trebuie să le duci și unde sunt așteptate de mult timp. Și sper să rămâi la fel și în anii următori pentru că avem nevoie de tine nu doar pentru a ne aduce daruri ci pentru a ne menține mereu copii și de a ne păstra mereu visurile și speranța în existența unei bunătăți întrupate într-un bunic blajin care ne ține duios pe genunchi pe fiecare.
Cu drag, Cristina
Articol scris pentru SuperBlog 2022
Nu trebuie să fii italian ca să mănâncă paste frecvent. Şi în bucătăria noastră românească pastele sunt şi pot fi frecvent folosite.
Unul din gusturile copilăriei ce mi-a rămas în minte și în suflet, sunt pastele fierte în lapte și zahăr, ce căpătau uneori consistență de budincă, pe care le pregăteam adesea la cină. Ușor de preparat, ușor de consumat, cel mai mult atunci pe loc, încă fierbinți, dar care rămâneau și pentru zilele următoare, fie că le mâncam reci sau „muiate” din nou în lapte călduț. Sau orice fel de paste folosite ca adaos la supe și ciorbe... Sau pastele folosite în salate de pește, la fel de ușor de preparat și de consumat. Sau pastele folosite ca garnitură la diverse preparate de bază, presărate cu condimente și stropite cu sos. Sau pastele amestecate cu brânză sau carne, consumate ca fel principal...
Faptul că pastele sunt extrem de folosite în rețete extrem de diverse se datorează faptului că în hrana de bază a omului intră cerealele, preparate sub diverse forme. Acestea oferă sațietate, energia necesară organismului treptat pe parcursul întregii zile. Fabricate din grâu dur sunt extrem de ușor de preparat menținându-și forma chiar după prepararea termică. Se prepară repede și se pretează la prepararea unor rețete variate, în combinații extrem de diverse, fiind extrem de versatile. Hrănitoare și gustoase, se pot consuma la orice masă din timpul zilei. Se pot consuma imediat după preparare și, dacă mai rămâne ceva pentru a doua zi, se pot consuma ulterior așa cum sunt sau cu „ajustări” minime.
Articol scris pentru SuperBlog 2022
Se apropie sărbătorile şi ar cam fi cazul să ne (cam) oferim cadouri. Mai mult sau mai puţin simbolice, dar de brand, promoţionale şi personalizate. Dar, în primul rând, utile fiecăruia. M-am gândit atât la cadouri „clasice”, frecvent oferite, dar de folos mai întotdeauna, dar și la cadouri mai „atipice”, care să vă surprindă cu siguranță în mod plăcut.
Pentru început „ambalajul”. Nu! Nu o simplă cutie de carton legată cu o fundă roșie. Ci o geantă elegantă, diferită pentru domni și pentru doamne, dar oarecum asemănătoare ca design și cromatică. Asta ca să nu fie discuții bazate sau, mai bine spus, venite din frustrări, invidie, gelozie. O geantă care să îmbine frumosul cu utilul. O geantă personalizată pentru fiecare dintre voi chiar dacă, aparent, par toate cam la fel.
Și pentru că vă știu pe (aproape!) fiecare dintre voi capabili să fiți și să rămâneți „cu capu-n traistă” (fără supărare!), cred că nu v-ar strica câte o agendă sau un notes cu un pix atașat, promoționale și personalizate și ele, tocmai pentru a vă ajuta să vă organizați cu mult mai bine programul de lucru și obiectivele pe care le aveți de îndeplinit. Nu de alta, dar cu toții știm că ceea ce scriem, scris rămâne, și chiar dacă mai uităm unele lucruri, ne putem arunca privirile pe agendă pentru a ne (re)împrospăta memoria cu ceea ce trebuie să facem în diferite momente în viitor.Da!!! Sunt dependentă de telefonul mobil. Dar nu vă gândiţi la această dependenţă ca la o boală. Pur şi simplu am nevoie permanentă de el.
Prima dată l-am folosit pur și simplu ca... telefon. Adică ca pe un înlocuitor al telefonului fix pe care însă îl puteam lua cu mine oriunde și oricând. Astfel puteam ține mereu legătura, în caz de urgență, cu oricine avea nevoie de mine sau cu orice persoană de care aveam nevoie la un moment dat.
Timpul a trecut și am început să schimb mereu telefonul cu unul mai complex și mai performant, cu care să mă pot conecta la internet. Bingo! Avantaj eu (ca la tenis)! Puteam folosi internetul pentru a obține înformații diverse, deși uneori simple detalii, sau pentru a mă conecta la o conferință online pe teme de specialitate de oriunde m-aș fi aflat în acel moment.
Nu a durat prea mult timp pentru a-mi da seama de importanța accesoriilor pentru telefonul meu mobil. Din multitudinea accesoriilor am folosit constant destul de puține până acum. Să mă explic...
Alergia, bat-o vina!!! Mai toți ne plângem că suntem alergici la ceva anume: la alimente, la polen, la plante, la praf...
Una dintre cele mai sâcâitoare forme de alergii este cea la praful de casă. Mai precis la diversele componente ale prafului de casă: acarieni, mucegaiuri, bacterii. Și nu putem scăpa prea ușor de ea atâta vreme cât nu scăpăm de praf.
Practic vorbind, este extrem de greu să scapi de praful de casă, oricât de curat ai pretinde că ai fi. Prin metodele obișnuite de înlăturare a prafului (măturat, scuturat, aspirat) se înlătură cea mai mare cantitate de praf, dar tot mai rămâne ceva. Sau, mai mult ca sigur, praful se reface la loc, mai greu sau mai repede; depinde de stilul nostru de viață.
Odată cu apariția materialelor sintetice, am crezut cu toții că l-am apucat pe Dumnezeu de cel puțin un picior. Materialele sintetice se produc mult mai ușor și mai ieftin decât materialele naturale și într-o cantitate mult mai mare. Aparent mult mai economic. Numai că materialele sintetice sunt un mediu propice pentru acumularea prafului la nivelul lor.
În plus, fibrele naturale sunt extrem de confortabile, ceea ce creează o stare de bine organismului, cu îmbunătățirea funcțiilor sale, ceea ce duce la un somn odihnitor și la refacerea forțelor în condiții bune.
Calitatea acestora este dată de:
Părinții îmi povesteau că am învățat relativ repede să citesc. Mi se citea adesea în copilărie și eram mereu cu ochii în cartea respectivă încercând să urmăresc și eu textul citit. Probabil așa am învățat forma literelor, apoi cum să le leg în cuvinte. La început tata a crezut că memorasem pur și simplu textele, dar a mai încercat ceva: mi-a pus sub ochi un text pe care era puțin probabil să-l fi văzut de suficient de multe ori încât să-l fi învățaț și pe acela pe de rost. Văzând că-l citesc și pe acela suficient de bine, și-a zis că, pur și simplu învățasem să citesc.
Nu-mi amintesc aproape deloc cărțile de povești de pe care învățasem să citesc. Poate doar titlurile și autorii, dar nu și aspectul grafic. Prima carte pe care mi-o amintesc suficient de bine a fost o carte mare și groasă, cu litere mari și poze multe, cu basmele lui Petre Ispirescu. Au urmat și altele care mi-au fost la fel de dragi, ca și povești: Pinocchio, de Carlo Collodi, poveștile cu Păcală și Tândală și Din marile legende ale lumii, Aventurile Baronului Munchhausen... și multe, multe altele. La început doar basme, apoi și povestiri, romane... orice îmi făcea imaginația să-mi zburde pe tărâmul uriaș al literaturii. De la cărți pentru copii trecusem aproape pe nesimțite la cărți de ficțiune pentru tineri și adulți.
Îmi amintesc de asemenea că citeam oriunde și oricând aveam ocazia. Acasă, pe bancă în parc, într-un compartiment de tren... Citind o carte, timpul trecea mult mai repede și mai odihnitor.
Întotdeauna adoram cartea tipărită. Îmi plăcea totul: textura hârtiei noi, proaspăt scoasă de sub tipar, cu acel parfum al tușului aproape încă ușor umed, din care parcă ieșeau încă aburii, sau textura hârtiei mai vechi, mai uzate, uneori ușor îngălbenite, cu mirosul ei specific de ceva mai vechi, mai „bătrân”. Îmi plăcea să întorc foile pe rând, simțindu-le foșnetul atât cu degetele cât și cu auzul. Îmi plăcea să recunosc editura nu numai după nume și siglă dar și după aspectul grafic al cărților, diferit uneori în funcție de editură, colecție, serie...
Au trecut anii... Unele edituri au dispărut, făcând loc altora. Una dintre acestea, căreia îi recunosc cu ușurință cărțile, este editura NICULESCU, care editează atât cărți pentru copii cât și cărți de ficțiune, dezvoltare personală, parenting... Sincer vorbind, am avut o perioadă când cumpăram cărți de învățare a limbilor străine de la editura NICULESCU tocmai pentru că erau extrem de diverse, de cuprinzătoare și extrem de ușor de folosit.
Din fericire, nici editurile nu au renunțat la cărțile tipărite pe care le ador și acum. Dar spre bucuria mea au apărut și alte două formate de cărți pe care le accesez cel puțin la fel de mult.
"În India sunt predate patru legi ale spiritualității:
- Prima lege spune: „Cine vine către tine este întotdeauna persoana potrivită."
Nimeni nu vine în viața noastră întâmplător, toți oamenii din jurul nostru, care interacționează cu noi, pe care îi întâlnim, sunt acolo cu un motiv.
- A doua lege spune: „Ceea ce se întâmplă este exact ceea ce ar trebui să se întâmple.”
Nimic, absolut nimic din ceea ce se întâmplă în viața noastră nu s-ar fi putut întâmpla altfel. Nici măcar cel mai nesemnificativ detaliu. Ce s-a întâmplat este exact ceea ce trebuia să se întâmple și așa trebuia să fie pentru a învăța lecțiile necesare.
- A treia lege spune: „Oricând începi, este momentul potrivit.”
Totul începe la momentul potrivit, nu mai devreme, nici mai tărziu. Când suntem pregătiți ca ceva nou să înceapă în viață noastră, începe.
- A patra lege și ultima spune: „Când ceva se termină, se termină."
Dacă ceva s-a terminat în viața noastră, a fost spre binele nostru, așa că mai bine îl lăsăm în urmă și mergem mai departe, deja îmbogățiti cu acea experiență."
O pildă de seară bună
Primele 7 minuni ale lumii
Sofia era o fetiţă de 9 ani care trăia într-un sat.
Fetiţa terminase clasa a IV-a şi aflase cu bucurie că a fost admisă în clasa a V-a la una dintre cele mai bune şcoli din oraşul învecinat.
În prima zi de şcoală, Sofia a mers în grabă spre autobuz, nerăbdătoare să ajungă la şcoală.
Când a ajuns, fetiţa a cerut câteva indicaţii altor elevi pentru a reuşi să ajungă în clasa sa.
Pentru că Sofia era îmbrăcată modest şi ştiind că este dintr-un sat mic, copiii au început să râdă de ea.
În scurt timp, a venit şi profesorul şi le-a cerut tuturor să facă liniște, a prezentat-o elevilor pe Sofia şi le-a spus că ea le va fi colegă de acum înainte.
Ora a început şi profesorul le-a cerut elevilor să fie pregătiți pentru un test de câteva minute.
El le-a cerut atunci copiilor să scrie care sunt cele şapte minuni ale lumii.
Toți au început să scrie repede. Sofia însă scria mult mai încet decât colegii săi , dar extrem de atentă.
După ce copiii au predat foaia, mai puţin Sofia , profesorul a venit lângă fetiţă să vadă dacă s-a întâmplat ceva.
“Nu-ţi face griji, Sofia. Scrie ce ştii, restul elevilor au terminat atât de repede pentru că au învăţat despre ele în urmă cu două zile.”
Atunci, Sofia îi spune profesorului:
“Mă gândeam că sunt atât de multe lucruri minunate şi e greu să aleg doar şapte minuni ale lumii.”
Apoi i-a înmânat foaia profesorului.
Profesorul a început să citească cu voce tare răspunsurile copiilor şi majoritatea erau corecte:
1. Mare Zid Chinezesc,
2. Coloseumul,
3. Stonehedge,
4.Marea Piramidă din Giza,
5.Turnul din Pisa,
6. Tajmahal,
7.Grădinile suspendate din Babylon.
Profesorul era fericit că elevii au ţinut minte tot ce i-a învăţat.
Când a ajuns la răspunsurile Sofiei a început să citească:
Primele şapte minuni sunt :
1.Să poţi să vezi !
2.Să poţi să auzi !
3.Să simţi !
4.Să zambești !
5.Să gândeşti !
6.Să fii bun !
7.Să iubeşti !
Mai urmează încă șapte :
1. Să crezi.
2. Să visezi.
3. Să speri.
4. Să pășești.
5.Să îmbrățișezi.
6.Să cânți.
7. Să te rogi !
Și mai sunt..7 ori 7 ori 77 de minuni ale lumii.
Profesorul a rămas uluit, iar toată clasa a amuţit.
Toți elevii s- au ridicat in picioare și au bătut din palme.
Aplauzele i- au adus lacrimi în ochi Sofiei.
Astăzi, o fetiţă dintr-un mic sat uitat de lume le-a reamintit care sunt cele mai importante daruri sau minuni ale lumii pe care fiecare dintre noi le-a primit şi care sunt adevărate minuni .
În Om și prin educația lui se dumiresc primele 7 minuni ale lumii.
( text primit de la un prieten preot și îmbunătațit )
Seară binecuvantată cu bucurie !
Fii bun !
Fii lumină din Lumina Lină !
Se spune că aș avea nouă vieți. Nu am de unde să știu dacă este adevărat sau nu. Ceea ce pot să-ți spun sunt următoarele:
Erau vremuri când a oferi bijuterii inteligente era un vis aproape de neîndeplinit. Singurul mesaj transmis era legat de simbolistica legată de obiectul oferit. Atât și nimic mai mult... Totul ținea de imaginația celui care îl citea.Mă trezesc dis-de-dimineață. O zi de lucru obișnuită. Merg la baie să fac un duș ca de obicei. E drept că instalația sanitară este destul de veche, dar nu m-am așteptat ca, tocmai în acel moment, tubul metalic plin de depuneri de calcar, să se sfarme în bucăți imposibil de pus la loc. Asta este, mi-am spus, și m-am spălat în continuare cum am putut. Apoi m-am dus în bucătărie să mănânc ceva. Mi-am pus într-un ibric ceva apă la fiert pentru un ceai care să mă învioreze. Dar altă surpriză neplăcută: dintr-o gaură care până atunci trecuse neobservată apa a început să picure. Era clar că ibricul nu mai putea fi folosit fără ca gaura să fie astupată cumva.
Cu toții spunem „tare ca fierul”. Și totuși fierul, ca orice alt metal, are o durată de viață limitată.
E clar, fără metale în viața noastră nu putem trăi. Sunt prezente oriunde: vase de gătit, aparate electrocasnice, electronice, ambalaje, acoperișuri, chiar construcții întregi.
Îmi amintesc de perioada copilăriei când, fiind elevă în școala generală, făceam orele de sport fie afară pe terenul de sport, fie înăuntru, în sala de sport. Dacă afară aveam spațiu suficient pe cele trei terenuri de sport, sala de sport, amenajată într-o sală de clasă obișnuită, era cam mică pentru nevoile noastre. Dar a trebuit să ne acomodăm situației date.
Trăiesc, ca fiecare dintre voi, într-o lume a informațiilor care ne bombardează din toate direcțiile și care se reînnoiesc mai repede și mai mult decât le putem asimila. Prin natura meseriei, am nevoie să fiu la curent cu toate noutățile din domeniu și nu numai, căci pe lângă meserie am ca hobby, care mă deconectează de la stresul de zi cu zi, lectura. Citesc atât cărți cât și reviste, literatură de specialitate și beletristică. Cărțile stau prin camere și pe balcon, pe rafturi, pe mese și dulapuri și chiar pe jos. Încă puțin de cumpărat și nu voi mai avea loc de ele. Mai mult chiar, îmi iau informațiile și de pe internet, parcă mai mult chiar decât din cărțile din biblioteci. Iar din cauza teancurilor de cărți tare mă tem că laptopul, oricât ar fi de micuț și de nepretențios la a ocupa un loc pe un colț de masă, nu se va mai vedea de după cărți. Deja pot să spun că ajung din ce în ce mai greu la el, căci oricât m-aș feri să mă folosesc prea mult de el, tot trebuie să-l deschid măcar la câteva zile o dată sau măcar în weekend și să-l folosesc timp de câteva ore bune.
Mă gândeam, la un moment dat, să îmi fac cândva timp liber și să sortez tot ce am în bibliotecă, să recitesc tot și să reașez „baza de date” de pe suport de hârtie mult mai eficient pe rafturi astfel încât să folosesc mai eficient spațiul destinat bibliotecii și să descongestionez spațiul destinat circulației prin casă. O voi face cândva, trebuie să o fac! Dar nu cred că mă voi apuca de treabă prea curând, iar dacă mă apuc voi avea de lucru zile, săptămână, poate chiar luni întregi. Și nu garantez că nu va trebui să reordonez cărțile din când în când pe măsură ce cumpăr sau primesc cărți noi.
Într-o asemenea situație, o soluție salvatoare, de scurtă durată, ar fi închirierea unui spațiu de depozitare de dimensiuni relativ mici, dar suficient de încăpător, unde să depozitez lucrurile aparent de prisos la un moment dat care ocupă spațiul din casă care poate fi folosit la ceva absolut util pentru traiul zilnic. Asta doar până se găsește utilitatea acelor lucruri și se amenajează cumva un spațiu de depozitare în propria casă.
Sau ar mai apărea o problemă la un moment dat: casa ar trebui renovată. În viitorul apropiat, asa sper... În acest caz mobila ar trebui cumva îndepărtată suficient de mult de pereți pentru a crea „front de lucru” pentru văruirea pereților. Cum se poate face? O variantă mai greoaie și care va necesita ceva mai mult timp ar fi să eliberez câte o încăpere pe rând, îngrămădind mobila în restul încăperilor din casă, atât cât este posibil, iar ce rămâne în camera în care se lucrează să fie acoperită cât de bine posibil pentru a nu se umple de praf și de murdărie. Sau varianta mai simplă și mai elegantă ar fi închirierea unui container de depozitare pentru mobilă, unde mobila din casă poate fi depozitată temporar pe perioada renovării locuinței, fără riscul de a fi umplută de praf și murdărie sau de a fi degradată,
Din fericire există o asemenea soluție prin firma LaDepozit, care oferă spre închiriere boxe pentru depozitare în București. Începutul a fost făcut deja, urmează ca sistemul să fie, poate, extins și în țară.
Articol scris pentru SuperBlog 2022
Poate că suntem sentimentali... Sau cine poate ști ce tip de gândire putem avea. Dar aproape fiecare dintre noi visează să aibă o locuință proprie. Oricât de mică sau de mare ar fi, este acel loc numit „acasă”, acel loc unde ne simțim in propria zonă de confort și de siguranță, de unde plecăm cu greu și în condiții extreme, doar atunci când viața și siguranța ne sunt și le simțim amenințate. Și poate nici atunci.
Poate tocmai de aceea ne construim locuința într-un asemenea mod încât să corespundă cât mai bine necesităților noastre de viață și de activitate în interiorul ei, Și odată cu trecerea timpului ne străduim să facem mereu schimbări în interiorul și în afara ei tocmai pentru a corespunde permanent, atât cât se poate, condițiilor de viață în continuă schimbare.
Ne schimbăm mobila și aparatura electrocasnică la anumite intervale de timp pentru a înlocui o piesă veche, uzată și adesea deteriorată cu una nouă, funcțională, și aproape mereu mai eficientă și mai performantă. Dar acordăm aceeași atenție și uneori chiar mai mult zidurilor clădirii: lucrăm la ele, mai rar, ce-i drept, pentru a le reface structura de rezistență. Dar cu mult mai des lucrăm la straturile mai superficiale, tencuială și var, care se murdăresc și se degradează mult mai ușor și mai des, tocmai pentru a le reda starea de prospețime, de curățenie, luminozitate și prospețime.
Dacă la început cel mai la îndemână pentru a (re)decora pereții era varul, din ce în ce mai sofisticat pentru a satisface tot mai multe cerințe și necesități, ulterior a apărut tapetul mai mult sau mai puțin decorativ.
Avantajele sunt multiple. În primul rând este mai ușor de aplicat, implicit mai ușor de schimbat la nevoie. Și se aplică mult mai curat pe perete, fără a face prea mult deranj prin casă, implicit praf și murdărie care trebuie ulterior înlăturate. Este o soluție extrem de economică și de eficientă din toate punctele de vedere. În plus tapetul decorativ se produce în game extrem de diverse ca modele și culori, fiind extrem de versatil și putând fi folosit în orice locuință, potrivindu-se cu acestea și satisfăcând cele mai diverse și pretențioase gusturi,
Colecția de tapet decorativ de la Axelen are avantajul de a fi mereu actuală și extrem de diversă. În plus, poate crea efecte speciale, cum ar fi senzația de spațiu, ca în cazul tapetelor cu motive geometrice (tapet geometric Rasch colecția Club). Sunt modele diverse, adaptate încăperilor cu diverse destinații (holuri, livinguri, spațiul destinat copiilor). În plus, culorile se pot asorta cu mobilierul și obiectele decorative, sau pot crea un contrast fabulos cu acestea.
Tapetul folosit în (re)decorarea locuințelor va da mereu impresia de intimitate și confort, tocmai acel acasa de care cu toții avem nevoie.
Articol scris pentru SuperBlog 2022
Bună să-ți fie inima, draga mea! Sunt BFF-ul tău în fiecare clipă a vieții tale. Da, sunt pielea ta, cea de care adesea aproape că uiți că exist. Deși... trebuie să recunoaștem amândouă că sunt prima care iau contact cu mediul care te înconjoară, apărându-te în fiecare clipă de tot ceea ce ți-ar putea face rău. Căldura? Frigul? Umiditatea? Microbii? Nu contează pentru tine atâta timp cât eu te pot proteja, cu prețul sănătății și integrității mele. Însă contează pentru mine, pentru că orice atac asupra mea se poate lăsa cu urmări, unele chiar grave.
Știi foarte bine că protejarea pielii în sezonul rece este esențială, pentru că o piele protejată te protejează și ea din plin la rândul ei, Primul pas pentru îngrijirea tenului, în orice moment și pe orice vreme, presupune curățarea acestuia, fie cu o apă micelară Refresh me nicely!, fie cu o cremă de curățare. Se poate folosi fie o cremă intens hidratantă My BFF sau un ser de hidratare Bliss for my face!, fie o cremă antirid Hey, young lady! după o anumită vârstă, atât creme de zi cât și creme de seară dacă avem la îndemână acest lucru. Cu siguranță că gama produselor Allurene cuprinde toate aceste tipuri de creme. Dacă suntem machiați în prealabil putem folosi cu siguranță un lapte demachiant Uncover my beauty! care înlătură profund toate urmele machiajului de peste zi.O idee preconcepută ar fi că o cremă antirid se folosește în principiu cam după 40 de ani. Parțial adevărat, căci atunci ridurile încep să devină tot mai vizibile. Dar procesul producerii lor începe cu mult mai devreme, ca atare protejarea tenului în acest sens trebuie să înceapă treptat cu mult mai devreme, chiar de pe la 20-25 de ani.
Evident că pentru zona din jurul ochilor, cu pielea mult mai subțire și mai sensibilă, nu pot fi folosite cremele destinate restului tenului ci crema de contur pentru ochi ”Open My Eyes!” la fel de delicată ca și tegumentul căruia îi este destinatăEvident trebuie să facem o echipă puternică pentru ca amândoi să trecem cu bine peste vicisitudinile vremii și să ne ajutăm reciproc, unindu-ne forțele și completându-ne reciproc modul de acțiune al fiecăruia dintre noi. Avem tot ajutorul din lume în produsele cosmetice eficiente și de foarte bună calitate care, folosite înteligent, la locul și în momentul potrivit, pot face minuni și chiar pot da înapoi anii biologici pentru a reda tinerețea pielii.
Dacă reușim acest lucru, ne putem declara mulțumiți!
Articol scris pentru SuperBlog 2022
Am auzit de multe ori, în ultimul timp, despre noțiunea de podcast. Termenul ”podcast” este o combinație între iPod, lectorul portabil de muzică portabilă de la Apple Computer, și casting, transmisie. În principiu sunt fișiere audio ce se pot asculta cu ajutorul unor programe specifice.
Conținutul unui podcast poate fi extrem de divers: interviuri, prezentări de documentare de orice tip, ca de pildă într-un podcast tehnologie, și multe altele.
Sincer vorbind, de curând am devenit amatoare de podcasturi. Cel mai recent de podcasturi tehnologie așa cum sunt pe Tehnocultura. Dacă cu vreo două decenii în urmă nu eram amatoare de tehnică, neavând preocupări de acest gen în familie, viața m-a obligat să vin în contact cu tehnologia. Recunosc, pe undeva îmi este mult mai ușor, deși a trebuit să învăț extrem de mult în domeniu. Dacă la început vedeam documentarea citind, în ultimul timp ritmul de viață a devenit atât de alert încât adesea și pe termen destul de lung nu prea am nici timp și nici energie să mai citesc prea mult. Așa că îmi este cu mult mai la îndemână să citească altcineva în locul meu și pentru mine în timp ce eu îmi desfășor activitatea la locul de muncă. Aici un rol important îl au audiobook-urile și podcasturile. Ultimele au un avantaj: interactivitatea prin comunicarea de tip întrebări și răspunsuri.
Nu este neapărat nevoie ca sursa de informație să fie prea ”savantă”. Important este să fie pe înțelesul meu, să mă atragă și să pot aplica informațiile obținute în viața de zi cu zi. Și să fie destul de multe și să le pot asculta iar și iar pe o durată de timp suficientă pentru a mă lămuri în orice problemă ce apare în viața mea.
Articol scris pentru SuperBlog 2022
