Pășim în noul an într-un tablou idilic, cu țara noastră înconjurată de suratele întru Europa care fac un zid de netrecut în jurul nostru, asemenea unei frontiere Schengen, un tablou pictat în ulei rânced de cânepă, sau ce mai fumează ăia prin creștinele țări din spațiul anterior menționat, în care a fost prăjit un șnițel vienez.
Mi-aș dori ca în noul an să uităm de capra vecinului, dar să nu adoptăm jemanfișismul specific marilor puteri față de grijile vecinilor, situația materială să ne permită migrarea de la pret-a-porter la haute-couture, să fim sănătoși și fericiți mai ceva decât popoarele nordice care au parte de strălucirea soarelui într-un an mai puțin de cât avem noi într-o lună de iarnă, "Ja wohl" să nu însemne o poziție de drepți ci o confirmare de înțelegere a unui fapt, iar tarantela să ne fie doar un ritm alert și voios de a ne desfășura activitățile pe care le dorim încheiate cu "Olè".
Iar necazurile să se spargă asemenea farfuriilor fraților noștri întru credință când dansează sirtaki.
*La mulți ani, 2023!*
P.S. Într-o simbolistică aparte pentru noi, mi-l închipui pe Mărgelatu, exilat în stațiunea din țara proaspăt intrată în spațiu, cum se uită la concertul de Anul Nou de la Viena cu ochii revoluționarului de la 1848, bea un rachiu de anason sau îl toarnă în țeava unui Glock (austriac), mănâncă semințe dintr-o pălărie de floarea soarelui, stuchește cojile și rostește replicile lui Arnold Schwarzenegger (tot austriac) din Terminator: _"Hasta la vista baby!"_, _"I'll be back!"_
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu