Uneori îmi aduc aminte cu nostalgie şi umor de întâmplări şi situaţii din copilărie. Şi de visele pe care le aveam. Unele s-au împlinit; se pare că destinul ne face uneori surpriza de a ne îndeplini dorințele de la un moment dat, chiar dacă uneori ne-am fi dorit să nu se îndeplinească. Iar alte dorințe, a căror îndeplinire ne-ar fi prins bine la un moment dat... ei bine, cum nu le poți avea pe toate într-o viață de om, nu devin realitate.
Ei bine, un moment din copilăria mea timpurie de care îmi amintesc cu nostalgie și umor, așa cum spuneam mai devreme, este acela al ... primei mele liste de cumpărături. Impropriu spus... Ideea era că îmi doream să-mi cumpăr trei lucruri când voi fi fost mai mare: bicicletă, pian și mașină. La un moment dat mi s-a îndeplinit unul dintre ele: bicicleta. Căci ce nu face un părinte iubitor pentru copilul său. Din păcate visul s-a spulberat ca fumul de țigară: după primele căzături stângace de pe bicicletă mi-am zis că nu este de mine și nu am mai vrut să mă mai urc pe ea. Așa că frumoasa mea bicicletă a făcut fericit un alt copil.
Celelalte două obiecte nu au mai făcut parte niciodată din viața mea. Pianului i-a luat locul, după decenii, un calculator (inițial un desktop apoi un laptop, pe care îl am și acum... încă), ca atare claviatura pianului a fost înlocuită de o tastatură. Și această „înlocuire” poate că mi-a prins mai bine. Însă mașină, adică automobil, nu am reușit să-mi iau niciodată, cel puțin până acum, deși, recunosc, poate că mi-ar fi prins bine un mijloc de deplasare mai rapid, mai puternic, mai eficient.
Ce bine mi-ar fi prins acum o mașină. Și ce bine mi-ar fi prins și una sau mai multe biciclete. M-aș fi putut deplasa mai ușor în interes de serviciu, chiar dacă cheltuielile de întreținere ale unui automobil nu sunt deloc de neglijat. Plus că ar fi fost mijlocul de transport ideal în concediu, căci cu un mijloc de transport propriu nu ești legat de nimeni și de nimic în afară de infrastructura potrivită. Bicicletele încărcate pe un suport de biciclete cu prindere pe un cârlig, iar cârligul de remorcare atașat la mașină... și ai mijlocul de transport gata pregătit pentru aproape orice situație. Și uite-așa devii liber pentru a călători oricând și oriunde după pofta inimii. Întreținerea acestor mijloace de transport? Cu inteligența potrivită poate fi o nimica toată atunci când libertatea de deplasare îți permite să faci econimii de timp și rapiditate în deplasare.
O plimbare de vis pe două... pe patru... sau pe oricâte roți dorești și ai la dispoziție se poate oricând transforma din vis în realitate atunci când îți dorești suficient de mult pentru a găsi motivația de a lupta pentru îndeplinirea visului.
Articol scris pentru SuperBlog 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu