“Nu măsura viața în numărul de respirații, ci în numărul momentelor care ți-au tăiat rasuflarea.”
In primul rand este vorba de distantele parcurse pana la destinatie. Nu este vorba ca as refuza o destinatie mai indepartata la un moment dat, dar nu stiu daca acum, cand sint atat de prinsa cu munca, as avea puterea sa fac calatorii prea lungi pentru a vedea peisajele si obiectivele pe care mi le doresc. Mai tarziu, poate, s-ar schimba datele problemei, dar acum prefer sa incerc sa imi cunosc cat mai bine propria tara.
Da! Aici ma simt intotdeauna ACASA. Aici sunt familiarizata, daca nu cu locurile,cel putin cu mediul si oamenii. Aici in Romania, oriunde as merge, m-as simti ca acasa, m-as simti alaturi de oameni ca si aproape de propria familie. Aici as vrea sa cunosc fiecare traseu, fiecare particica a tarii, pe care as vrea sa o citesc ca pe o carte mereu deschisa.
As vrea sa aflu mereu de ce strainii sunt atrasi de tara noastra pe care noi, aproape cu totii, de multe ori o respingem si o renegam. Sau cel putin nu stim sa ii valorificam potentialul turistic. Nu trebuie multe investitii si amenajari peste tot, ci amenajari facute "cu cap" si cu inteligenta, fara a modifica ireversibil si de prost gust natura si mediul, ci creand facilitati pentru oricine ar vrea sa strabata mai usor distantele si de a face accesibil fiecare coltisor de natura pura, virgina, aparent neatinsa de interventia omului.
As vrea sa imi cunosc tara, natura ei, pentru ca din natura sa imi reincarc trupul cu energia si forta necesara pentru a-mi trai viata mai departe. As vrea sa imi cunosc tara cu trecut si prezent, cu istorie, geografie si biologie... Cu tot ce inseamna mediu pur romanesc. Cu tot ceea ce te face sa respiri sanatos, chiar daca privelistile iti taie respiratia de uimire.
Articol scris pentru SuperBlog 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu