marți, 30 ianuarie 2024

***

 

Peștii sunt cei mai sufletiști nativi din întregul Zodiac – Au o putere imensa de acceptare


Zodie a misterului, care simbolizează încheierea unui nou ciclu și așteptarea unui nou început, Peștii sunt nu doar o zodie a misterului, ci și cei mai sufletiști nativi din tot zodiacul.

Au o putere imensă de acceptare

Printre cele mai importante trăsături ale acestora se numără imensa putere de acceptare, deși sunt de cele mai multe ori foarte greu de înțeles. Dar tot Peștii sunt acele persoane sensibile, sentimentale și uneori foarte emotive, cu o imaginație fără limite, de parcă nu ar aparține acestei lumi, 

Atenție însă că Peștii sunt extrem de ușor influențabili și îi afectează absolut tot ce se întâmplă în jurul lor. Pe de altă parte, dacă aveți nevoie de un prieten adevărat, Pestele este cel mai potrivit, pentru că nu vă vor lăsa niciodată la greu,

Din păcate însă, grație generozității prea mari, sunt dezamăgiți și au în viață multe necazuri. Chiar dacă sunt cei mai sufletiști din tot zodiacul, Peștii au momentele lor în care sunt distanți, chiar reci și vor sa fie lăsați să stea singuri.

Nu este deloc ușor să prinzi un Pește, pentru că e nehotărât și indecis dar dacă a luat o hotărâre, puteți fi siguri că va merge până-n pânzele albe. Peștii sunt foarte loiali, puternici și foarte inteligenți. Dacă nu te plac, vei ști.

Au o abilitate extraordinara de a-i încuraja pe ceilalți, însă sunt foarte duri cu ei înșiși. Peștii vor fi întotdeauna mult mai atenți la fapte decât la vorbe pentru că știu că vorbele nu înseamnă nimic. Peștii nu suportă să nu fie în temă cu ceea ce se întâmplă. Prin urmare, comunicarea este esențială pentru ei.

Peștii au cea mai puternică intuiție din tot zodiacul. Peștii au abilitatea de a citi oamenii foarte bine, analizând fiecare cuvânt, gest sau chiar privire. Cel mai bun lucru pe care-l poți face pentru un nativ Pești este să îi oferi siguranță și încredere.

Sursa internet

luni, 29 ianuarie 2024

Ni se spune "Bătrânii"...

 

“Ni se spune "Bătrânii"....

Ne-am născut în anii 50-60-70

Am crescut în anii '60 70' 80'

Am studiat în anii 60-70-80.

Ne-am întâlnit împreună în anii 70-80-90.

Ne-am căsătorit și am descoperit lumea în anii 70-80-90.

Ne-am aventurat în anii 80-90.

Ne stabilizăm în anii 2000.

Am devenit mai înțelepți în 2010.

Și trecem ferm dincolo de 2020.

Se pare că am trăit opt decenii diferite...

DOUĂ secole diferite...

DOUĂ mileniali diferență...

Am vorbit la telefon cu un operator..

.. pentru apeluri interurbane...

.. la apelul video...

.. Oriunde în lume.

Am trecut de la diapozitive la YouTube,

din discuri de vinil

la muzica online,

din scrisori scrise de mână

la e-mail și WhatsApp.

De la meciurile de radio live,

La televizor alb-negru,

pentru a colora TV apoi TV 3D HD.

Am fost la magazinul video...

.. și acum ne uităm la Netflix.

Ne-am întâlnit cu primele computere,

carduri perforate,

dischetă...

.. și acum avem gigabytes..

.. și megabytes pe telefoanele noastre inteligente.

Am purtat pantaloni scurți toată copilăria

și apoi pantaloni, Oxford, rachete, scoici complete și blugi.

Am evitat paralizia copilăriei,

Meningită,

poliomielită,

tuberculoză

vacă nebună,

gripă suina..

.. și acum COVID-19.

Mergeam pe patine cu rotile,

triciclete, biciclete,

motociclete,

Mașină pe benzină sau motorină...

.. si acum conducem hibrizi sau electricitate.

Da, am trecut prin multe dar ce viață frumoasă am avut!

Ne-ar putea descrie ca fiind "exemple săptămânale",

oameni născuți în acea lume în anii '50,

care a avut o copilărie analogă..

.. și o maturitate digitală.

Noi le-am văzut pe toate!

Generația noastră a trăit literalmente..

.. și asistat mai mult decât oricare altul în orice dimensiune a vieții.

Generația noastră s-a adaptat literalmente la : "SCHIMBARE. "

Aplauze mari pentru toți membrii unei generații foarte speciale..

.. care este și va rămâne UNICĂ!!!”


Blanca Medellin

duminică, 28 ianuarie 2024

***

 

Ei ne numesc :  "Bătrânii", "Seniorii", "Bunicii".....


Ne-am născut în anii 40-50-60.

Am crescut în anii 50-60-70.

Am studiat în anii 60-70-80.

Eram împreună în anii 70-80-90.

Ne-am căsătorit și am descoperit lumea în anii 70-80-90.

Ne aventurăm în anii 80-90.

Ne stabilizăm în anii 2000.

Am devenit mai înțelepți în anii 2010.

Și trecem ferm prin și dincolo de 2020.

Se pare că am trăit OPT decenii diferite...

DOUĂ secole diferite...

DOUĂ milenii diferite...

Am trecut de la telefon cu un operator pentru apeluri interurbane la apeluri video oriunde în lume.

Am trecut de la diapozitive la YouTube, de la discuri de vinil la muzică online, de la scrisori scrise de mână la e-mail și Whats App.

De la meciuri live la radio, la televizor alb-negru, televizor color și apoi la TV 3D HD.

Am fost la magazinul video și acum ne uităm la Netflix.

Am cunoscut primele computere, carduri perforate, dischete și acum avem gigabytes și megabytes pe smartphone-uri.

Am purtat pantaloni scurți de-a lungul copilăriei și apoi pantaloni lungi, Oxford, rachete de semnalizare, costume de scoică și blugi albaștri.

Am evitat paralizia infantila, meningita, poliomielita, tuberculoza, gripa (oricum s-ar numi, ea)......

Ne-am plimbat cu patine, triciclete, biciclete, mopede, masini pe benzina sau diesel si acum conducem hibrizi sau electrice.

Da, am trecut prin multe,  dar ce viață minunată am avut!

Generația noastră a trăit  și a asistat la mai mult decât oricare alta, în fiecare dimensiune a vieții.

Generația noastră s-a adaptat si a supravietuit, schimbarilor .

Aplauze mari pentru toți membrii unei generații foarte speciale, care va ramane,  UNICĂ!

My Lady in White

 

My lady in White 


Când am crezut că toate s-au sfârșit 

şi viața curge fără niciun rost, 

că ziua are numai asfințit, 

iar noaptea trece ca o zi de post, 


din eden, din tărâmul interzis, 

un înger de lumin-a coborât. 

O fată minunată, ca un vis, 

cum pe pământ nu s-a născut, oricât 


de multă vreme a trecut de când 

planeta noastră este-n univers. 

M-a alintat cu-aripa nopți la rând, 

m-a inspirat la fiecare vers,


mi-a dat puteri să mă ridic în zbor, 

să fiu la înălțime lângă ea, 

să o iubesc, să râd, să-mi fie dor, 

să nu-mi doresc nicicând pe-altcineva. 


Un înger de lumină, ca o stea, 

cu rochie de-un alb imaculat, 

ești și rămâi mereu, iubirea mea, 

în galaxie alta n-am aflat, 


nu s-a născut și nici în viitor

nu va mai exista una la fel... 

Mi-ai coborât din vise, pot să mor 

că am iubit cel mai frumos model.


versuri: Ioan Grigoraș

sâmbătă, 27 ianuarie 2024

***

 

Tatălui meu 


De la mine pân'la tine - doar un gând, 

Între inimă și suflet - un cuvânt, 

Între razele de soare - doar un cer, 

Între noi și fericire - un mister... 


Vii pe aripi de lumină ca o briză 

Și prin sunete de cântec - o surpriză, 

Mă alini și-nviorezi în orice ceas,

Tată, știu că între noi nu-i bun rămas... 


Și îmi ești atât de-aici și de aproape, 

Tu rugându-te la Cer ca să mă scape 

De-orice rău și vicleșug ieșit pe cale, 

Eu - în adăpostul aripilor tale... 


Mulțumescu-ți, Tată, pentru grija ta 

Și iubirea-ți blândă din inima mea... 


©Liuba Liubastra V. Botezatu


P.S.: Astăzi s-au făcut trei ani de la plecarea  tăticului meu în lumea celor drepți, 

trei ani de când m-am îmbogățit cu un 

Înger Păzitor în Ceruri... 

Dumnezeu să te odihnească în pace, Tăticu! <3

***

 

📖...Venea agale, într-o seară,

Purtându-și pașii prin noroi,

Un biet bătrân, pe-un drum de țară,

Și-n urma lui, un car cu boi!


În car, era un braț de paie,

Ce-l adunase din grădină,

Rămas de la ultima claie,

Să-l pună boilor la cină!


Pornise să plouă mărunt,

O ploaie mocănească, deasă,

Iar bietul om cu păr cărunt,

Se îndrepta încet spre casă!


Pe-același drum, în multe rânduri,

Trecuse tot așa, tăcut,

Sărman și încărcat de gânduri,

Dar azi...era mai abătut!


De tânăr și-a pierdut nevasta

Și alta nu și-a mai dorit...

I-a fost destul pe lumea asta,

Atâta cât a suferit!


N-a fost deloc ușor...și-apoi,

Cu doi copii mici l-a lăsat,

Crescându-i singur pe-amândoi,

Cum Dumnezeu l-a învățat!


I-a îngrijit, le-a dat povață,

Ținându-i cu lapte și miere,

Crezând c-o să-l ajute-n viață,

Când nu o mai avea putere!


Dar când îți iei soarta în mâini

Și pleci în lume de acasă,

Îți lași părinții tăi bătrâni,

Ce te-au crescut...și nu-ți mai pasă!


Prin minte, gânduri, fel de fel,

Au început ca să îi treacă,

Cu-atâtea câte-s peste el,

Privirea în pământ și-apleacă!


Din când în când își îndemna,

Cu o nuia, boii, să meargă

Și-n suflet doruri aduna,

Greu mai putând ca să le șteargă!


,,Haide, Joian! La ce te miri?

Și tu, Mândrel...hai, mai la pas"...

Și se hrănea cu amintiri,

Fiindcă atât i-au mai rămas!

              

Se mai uita din când în când,

Scrutând pământu-n depărtare,

C-o mână, parcă, salutând

Copiii duși peste hotare!

.....................................................

În gând, i-a venit, primul, Nicu,

Ce-l aștepta tot timpu'-n prag,

Strigând voios: ,,Vine tăticuuu"...

De el îi era cel mai drag!


În urmă cu vreo patru ani,

El a plecat, mai înainte,

Și i-a trimis o dată bani...

Atât...din câte ține minte!


Pe-acasă nu a mai venit,

Prea multe despre el nu știe,

Dar după cum a auzit,

E pe la o măcelărie!


Petrică, a fost zilier,

A dus-o greu o vreme bună,

Acuma, e pe-un șantier...

Așa i-a spus, acum o lună!

.....................................................

Cu vocea stinsă de necaz,

Își îndemna săracul boii,

Și lacrimile pe obraz,

Se-amestecau cu stropii ploii!


Cu grijile care-l apasă,

Ducându-l până-n pragul morții,

Bătrânul, a ajuns acasă,

Dar...s-a oprit în fața porții!


În casă, a văzut lumină,

Apoi...se deschisese poarta,

Și Nicu, ridicând o mână,

Striga voios: ,,A venit tata!"


Petrică...vai...l-a ajutat,

De a băgat carul cu boi...

O, Doamne, cât de minunat!

Erau acasă...amândoi!


Însă...sărmanul, obosit,

Puțin, de car, s-a rezemat,

O clipă doar a ațipit

Și-n acea clipă...i-a visat!


Dorel Mărgan ✍

***

 

❤️‍🩹 Platon a spus odată: "Dragostea este o boală mintală gravă". 

Ba mai mult, mai nou sunt voci care consideră iubirea ca fiind o boală contagioasă și incurabilă. Păi dacă era așa atunci de mult pe această planetă trebuia să se declare dezastrul pandemiei sufletelor iubărețe. Pentru că unii au continuat neîncetat să creadă și au dăruit iubire cu încăpățânare. Chiar și atunci când tot ce li s-a dăruit a fost minciună, falsitate și urât. Pare să fie singura boală pe care ți-o cam dorești nesilit de nimeni ci mai degrabă ești oricând dornic și mândru nevoie mare că o ai. Dar mai ales și să o dăruiești din plin altora. Pare că te străduiești să te contaminezi la sigur de parcă o cauți cu lumânarea!

Specialiștii în ale psihologiei amorului contemporan zic că "dragostea este considerată o boală deoarece, atunci când apare, poate provoca simptome precum înroșirea feței, bătăi rapide ale inimii și uneori chiar tinitus, amețeli și dificultăți de respirație". (Love Pshychology)

Sunt voci care susțin cum că iubirea poate fi cel mai dulce moment al vieții noastre, dar care din nefericire poate să-ți fie și cea mai amară experiență. Mulți oameni spun că doar iubirea singură îți este este un remediu pentru singurătate și confuzie. Dar cum poate să fie iubirea remediu pentru singurătate și confuzie atunci când ai neșansa să te îndrăgosteșți de o persoană care te obligă să le experimentezi pe ambele? 

Și ca o continuare aparent 'logică' a unor teorii de avertizare medicală prin contaminarea iubirii, pare că cei inapți și incapabili de iubire sunt singurii 'sănătoși' ai planetei. Imuni la acest flagel! În rest, pare că toți suntem condamnați să trăim sub spectrul focarului 'infecțios continuu și intratabil al iubirii'.

Oare să fie această planetă spital pentru pacienții iubirii ori ai neiubirii? Nu de alta, dar dacă privim cu ochiul liber se vede clar cam ce fac și una și alta, indiferent de teorii și teoreticieni. 

Eu zic doar că trăim într-o lume extrem de superficială, teribil de plictisită și plină de teorii seci. O lume profund bolnavă care are mania reducerii la absurd a tot ce are mai important, care are nevoie urgent de IUBIRE ADEVĂRATĂ! 

#DoruOctavianDumitru 


*

"... sufletul este forțat să se îmbolnăvească din nou și din nou până când obține ceea ce își dorește".

–– James Hillman

*

"Graalul este sufletul …  Recunoașterea că Graalul este sufletul aduce conștiința înapoi la sine. În paharul rănii se află sufletul. Aceasta înseamnă că psihicul este scopul iubirii noastre sângerânde și că rana este un Graal. Opusul este nu Ierusalimul, ci este chiar aici, în rănile noastre".

–– James Hillman, eseuri 

*

"Cultura are posibilitatea de a se ridica atunci când o mână de oameni se îndrăgostesc de ideile celuilalt".

–– James Hillman (CITY & SOUL Uniform Edition Vol. 2)

*** 

"... the soul is forced to get sick again and again until it gets what it wants."

–– James Hillman 

*

"The Grail is the soul ... recognize that the grail is the soul brings the consciousness back to itself. In the glass of the wound, there is the soul. This means that it is the psyche the purpose of our bleeding love, and that the wound is a grail. Opus is not Jerusalem, it's right here, in our wounds."

–– James Hillman, essays on the puer

*

"Culture has the possibility of rising up when a handful of people fall in love with each other’s ideas." 

–– James Hillman (CITY & SOUL Uniform Edition Vol. 2)

*

LOVE BETWEEN TWO STONES...

"... the increase in temperature [in the Opus, as in the relationship] corresponds to the increase in love, but the source of that love seems to be the augmented reality of stone, almost as if it was a love oozing out of stone. A stone-like love, a totally dehumanized love, as if there was something in me that loves something in you; a love between two stones. Cold, distant, apathetic? What if our planetary bodies were asteroids shared by a mythical affinity? No, in my opinion, this notion of love is not that cold, as little interested in love, focused on lapis more than on love. It is rather a feverish concupiscence, a carnal connection of soul to soul, as the images of alchemy show: naked, sexual, crazy figures, which nevertheless do not concern anyone in any place. Let's try to imagine it as a love between two stones. Externally isolated, internally not distant because they are not different. They are affinity in their impersonal essence, they descend from a common body, Gaia, they are brothers and sisters, their love is the incestuous passion of the libido for affinity, that calor inclus that pushes all things, including humans, to participate in the cosmos. We love the world of an unspeakable love in virtue of what burns inside our muted stone essence."

–– James Hillman, Alchemical Psychology

*

"The Mundas Imaginalis [imaginal realm] offers an ontological mode of locating the archetypes of the psyche, as the fundamental structures of the imagination or as fundamentally imaginative phenomena that are transcendent to the world of sense in their value if not their appearance. The value lies in their theophanic nature and in their virtuality or potentiality, which is always ontologically more than actuality in its limits... The Mundas imaginalis provides for archetypes a valuation and cosmic grounding, when this is needed, different from such bases as biological instinct, eternal forms, numbers, linguistic and social transmission, biochemical reactions, and genetic coding."(p. 14)

–– Hillman on imagination, Archetypal Psychology (2013) 

*

"Animals were gods because they were eternal. The American Indian saw the buffalo that appeared in the spring as the same buffalo that had disappeared in the fall. The animals went down into the earth and then came back again, like the sun. We see the same sunrise every morning; they see the same animal always returning. That absolute perfection – that the animal is always the same – is a divine quality. So of course, if you kill one to eat it, you have to propitiate it, to go through a ritual."

–– Animal Presences, Uniform Edition vol 9, by James Hillman, pg. 181


Imagine via Free Pictures

***

  😢Dureros de emotionant! Sunt nenumărate cazuri, in care părinții bătrâni și neputincioși sunt  uitati în singurătate!  Doamne, Dumnezeul ...