___$$$$$

 S-a întâmplat în 8 februarie1828: În această zi, s-a născut Jules Verne. Jules Verne (Jules Gabriel Verne, n. Nantes, Franţa - d. 24 martie 1905) a fost un scriitor francez şi un precursor al literaturii ştiinţifico-fantastice. Verne a fost apreciat pentru scrierea operelor legate de viitor, spaţiu, aer şi călătoria în adâncurile mării. Jules Verne a rămas cel mai tradus scriitor de romane; potrivit statisticilor UNESCO operele sale au fost traduse în 148 de limbi. Anul 2004 a fost anul centenarului morţii scritorului marcat în Franţa şi în alte ţări francofone, printre care şi România, prin reeditări ale volumelor sau ale unor opere de exegeză despre Jules Verne. 

Jules Verne a trăit în secolul al XIX-lea, într-o perioadă în care omenirea își ridica pânzele în vânt și naviga pe apele necunoscute ale științei. Fascinat de geografie și matematică, Jules Verne a fost printre primii care s-a îmbarcat, dornic să fie cronicar al viitorului. Într-o epocă în care savanții abia făceau experimente cu motoare, elice și electricitate, el schița deja mașinăriile ce vor apărea abia peste zeci de ani. „Misiunea mea este să pictez lumea în alte culori, imaginându-mi aventuri ciudate pentru oameni”, acestea sunt cuvintele după care s-a ghidat marele scriitor. Jules Verne s-a născut în 8 februarie 1828 la Nantes, pe o mică insulă artificială de pe Loara. Orașul-port era locul ideal în care un tânăr visător se putea forma ascultând poveștile extraordinare ale marinarilor și exploratorilor. De mic a încercat să ia ce era mai bun de la părinții săi. Tatăl era un avocat de succes, foarte calculat.Mama era opusul. Conform spuselor părintelui literar al lui Nemo, ea avea o imaginație precum o furtună, mult mai bogată ca a lui. Oscilând între cei doi, va obține o cale de mijloc care îi va aduce succes. Încă din tinerețe Jules Verne a visat să fie un erou. În toate cărțile pe care le-a scris, povestea viața pe care o visa din copilărie. La vârsta de unsprezece ani s-a îmbarcat, fără știrea părinților, ca însoțitor de cabină pe o navă oceanică, fiind însă luat de tatăl său înainte ca ambarcațiunea să ajungă în larg. După incident, tânărul a promis să călătorească doar cu imaginația, fapt de care s-a ținut cu prisosință. În școală s-a dovedit bun la matematică luând și un premiu la geografie. În afara școlii era neastâmpărat și poreclit „Regele jocurilor” datorită multitudinii de distracții pe care le inventa. Acasă, după ce făcea tot felul de năzbâtii, se afunda cu orele în lectură, cartea lui preferată fiind una care îl va inspira peste ani: „Călătoriile lui Robinson Crusoe”, multe din poveștile sale celebre implicând personaje eșuate pe insule. Adolescentul Jules Verne s-a apucat de scris și visa să devină dramaturg.Tatăl său avea însă alte planuri. Fiind cel mai mare din familie, trebuia să urmeze dreptul și să-i preia într-o zi locul astfel că după terminarea liceului, este trimis la Paris să urmeze dreptul.Planurile lui Pierre Verne nu s-au potrivit cu realitatea.

Soția sa, Sophie, l-a introdus în cercurile artisitice. Asemenea altor sute și mii de provinciali veniți la Paris, a ajuns să-și ia o slujbă măruntă pentru a-și duce existența. S-a angajat la teatru, dar veniturile tot mici îi erau- avea o singură jachetă ponosită.Deși mediul nu îi oferea satisfacții materiale, cele spirituale compensau. Zilnic putea lua contact cu marii artiști din diferite domenii. Astfel, în preajma revoluției din 1848, îl cunoaște pe Alexandre Dumas tatăl, care îl va lua sub protecția sa. Cu ajutorul său, își va vedea jucată prima piesă timp de 2 săptămâni, lucru încurajator pentru debut. A continuat să ia legătura cu cele mai luminate minți ale vremii: matematicieni, astronomi, chimiști, fizicieni, petrecând mult timp și la biblioteca naționala, documentând cele mai noi descoperiri. Inspirându-se din opera lui Edgar Allan Poe, care pe baza noilor descoperiri stiințifice încerca să-și justiificie creația, Jules Verne a început să publice. În 1856, când abia începea să-și contureze stilul, a întâlnit-o pe Honorine de Viane Morel, o tânără văduvă cu doi copii. Pe loc s-a îndrăgostit de ea. Pentru a o impresiona a luat decizia să se angajeze ca agent de bursă. S-a dus la tatăl lui și i-a cerut 50.000 de franci pentru a-și cumpăra un loc la bursă.Pierre Verne era năucit. El dorea ca fiul său să ajungă avocat iar acum filologul visa să fie agent bursier. Cu greu i-a dat acești bani. 

După ce s-a angajat, în 1857 a reușit să o cucerească pe Honorine și să o ia de soție. Căsnicia nu a fost una fericită deoarece ea nu putea înțelege pasiunea soțului ei pentru litere și spera ca el să se dedice mai mult slujbei de la bursă. Ajuns la 34 de ani, pe fostul „rege al jocurilor” succesul îl ocolea.Deși nefericit atât la slujbă cât și în familie, a terminat cartea „Balonul”, care mai târziu va deveni „Cinci săptămâni în balon”. După mai multe refuzuri de publicare, prin intermediul lui Alexandre Dumas tatăl a reușit să ia legătura cu unul dintre cei mai importanți editori francezi, Jules Hetzel, care a fost încântat de manuscris. L-a publicat și a devenit un succes neașteptat. Romanul era atât de bine documentat, încât acțiunea părea că a și avut loc în realitate. Această reușită editorială a pus bazele unei prietenii de-o viață între Jules Verne și Jules Hetzel. În următoarele patru decenii va publica la editura lui Hetzel 66 de cărți care îl vor face celebru în lumea întreagă, operele sale urmând a fi traduse în peste 140 de limbi. Fiind bogate în ilustrații, la sugestia lui Hetzel, cărțile lui Verne erau mai credibile când în fața cititorului se înfățișa mașinăria fantastică ce putea naviga pe sub ape sau fel de fel de locuri, aparate și ființe fantastice. Următorul manuscris pe care Verne l-a prezentat lui Hetzel a fost respins deoarece era o critică la adresa societății burgheze. Deși Verne nu a fost vreun simpatizant socialist, a intuit bine că lumea capitalistă va ajunge să pună mai mult accent pe profit decât pe dezvoltarea culturii. Următorul manuscris s-a dovedit a fi un nou succes: „Călătorie spre centrul Pământului”. A treia mare încercare literară a avut un caracter profund vizionar: „De la Pământ la Lună”. Peste ani Frank Borman, comandantul primei nave care a dat ocolul Lunii i-a scris nepotului lui Jules Verne: „Nu poate fi o coincidență. Capsula noastră avea 9.000 de kg și era din aluminiu. Avea 4 metri înălțime și am decolat la doar 100 de mile de locul din care personajele lui Verne și-au luat și ele zborul. Am aterizat la doar două mile și jumătate de zona unde „actorii” lui Verne au revenit pe Pământ, în oceanul Pacific”. (Cape Canaveral, Florida este locul de unde NASA își trimite rachetele în spațiu a fost ales deoarece este cel mai aproape de Ecuator, deci mai aproape de exosferă) 

Succesul literar i-a adus liniște în viață: soția a devenit mândră de el și scriitorul a putut să își cumpere o ambarcațiune cu care deseori evada în larg. În 1871, Pierre Verne a murit și Jules Hetzel a devenit „tutorele” lui Verne.Îl sfătuia în viața de zi cu zi și îi corecta manuscrisele. Sub îndrumarea sa, Jules Verne a publicat în 1873 cel mai mare succes al său: „Ocolul Pământului în 80 de zile”.În zilele noastre acest titlu este „revendicat” și de „20.000 de leghe sub mări”. În epoca lui Verne însă, a avut un mai mare succes deoarece era cel mai puțin fantastic, arăta lumii ce putea face cu minunile tehnice disponibile la acea vreme: tren, balon, vapor cu aburi. Cititorii au fost inspirați să facă aceleași călătorii, ba mai mult, au apărut jocuri de societate care ilustrau deja celebrul roman. Cu trecerea timpului, Jules Verne nu a încetat să scrie. Succesul nu mai era însă același, iar două evenimente i-au accentuat declinul literar.În 1886 a fost împușcat în picior de un nepot care își pierduse mințile, iar peste o săptămână Hetzel a murit. Aceste întâmplări l-au schimbat complet. A devenit ursuz și scrierile sale erau din ce în ce mai sumbre.Mai mult, știința avansase astfel încât povestirile sale nu mai erau așa vizionare.Oricum își pusese amprenta pe viitor.Igor Sikorsky, inventatorul elicopterului, a spus că ideea i-a venit citind operele marelui scriitor francez. Simon Lake, devorând „20.000 de leghe sub mări” a fost fascinat de mașinăria fantastică, iar la maturitate a fabricat primul submarin modern al americanilor aducând numeroase inovații în domeniu. Richard Bird, cel care a zburat atât la Polul Nord cât și la Polul Sud, și-a găsit în „Aventuri extraordinare” o sursă de inspirație pentru temerarele sale acțiuni. 

Pentru Jules Verne ultimii ani de viață au fost grei. La 1900 suferea deja de trei afecțiuni: cataractă, diabet și un picior șchiop. Pe 24 martie 1905 a trecut la cele veșnice, la 77 de ani. Patru din romanele sale evocă România: Kéraban le têtu (Kéraban încăpăţânatul)-1882,Claudius Bombarnac-1891,Le Château des Carpathes (Castelul din Carpaţi)-1892 (cel mai cunoscut, pentru că întreaga acţiune se petrece în Transilvania),Le beau Danube jaune (Pilotul de pe Dunăre)-1901.În cartea Pe urmele lui Jules Verne în România, Simion Săveanu, autorul acesteia, emite ipoteza că între 1882 şi 1884 Jules Verne ar fi fost în relaţii intime cu o anume Luiza Müller, originară din România, mai precis din Homorod. La îndemnul ei, ar fi făcut o călătorie incognito cu o navă pe Dunăre până la Giurgiu, apoi cu trenul la Bucureşti şi apoi la Braşov şi, în final, la Homorod. Cu această ocazie ar fi cutrierat prin regiune mai multe săptămâni şi ar fi vizitat Castelul Colţ, care a devenit sursă de inspiraţie pentru romanul „Castelul din Carpaţi"

Surse: 

https://www.ro.biography.name/scriitori/114-franta/315-jules-verne-1828-1905

http://www.linternaute.com/biographie/jules-verne/

https://www.fnac.com/Jules-Verne/ia7641/bio

http://ww w.rador.ro/2015/03/24/portret-jules-verne-calatorie-extraordinara-prin-viata/

https://playtech.ro/2016/jules-verne-scriitorul-sf-care-a-prezis-viitorul-tehnologiei/

https://sanatatea.com/pub/personalitati/1896-jules-verne-un-scriitor-francez-si-un-precursor-al-literaturii-stiintifico-fantastice.html

https://www.descopera.ro/cultura/12935763-jules-verne-scriitorul-care-a-vazut-viitorul-acum-doua-secole

http://www.istorie-pe-scurt.ro/jules-verne-autorul-copilariei-tuturor/

$$$

 S-a întâmplat în 8 februarie1859, 8/20: În această zi, avea loc intrarea triumfală a lui Alexandru Ioan Cuza în Bucureşti, după dubla sa alegere ca domn al Principatelor Române; Proclamaţia către ţară a domnitorului. A doua zi după alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Țării Românești, pe 25 ianuarie, președintele Adunării Elective de la București trimitea o adresă lui Vasile Alecsandri, ministrul de externe al Moldovei, anunțându-l că o delegație a Adunării va pleca a doua zi spre Iași pentru a anunța principelui Cuza vestea că va fi domn și în Valahia. La rândul ei, Adunarea Electivă a Moldovei trimitea la București o delegație similară în frunte cu Mihail Kogălniceanu. Delegația de la Iași este întâmpinată de Vasile Boerescu, iar cea din Valahia de însuși Alexandru Ioan Cuza. C.A. Rosetti era atât de entuziasmat încât telegrafiind la București despre „primirea splendidă” ce i se făcuse, termină prin cuvintele „Domnul este întru toate sublim”. 

Sentimentul bucureștenilor față de noul ales s-a manifestat cu prilejul intrării acestuia în oraș, pe 8 februarie 1859.Încă din ajun, 7 februarie, Kogălniceanu, care rămăsese aici în așteptarea domnului, îi scrie acestuia: „Situația este magnifică. Poporul e beat de entuziasm. Încă de azi orașul e în sărbătoare. Toată lumea a ieșit în stradă. Veți primi o ovație cum n-a mai primit un domn în Principate, ce spun eu, cum n-au mai avut nici suveranii marilor state”. Câteva rânduri mai jos menționează: „Nu vă puteți închipui ce cheltuieli au făcut simpli particulari spre a vă primi în mod demn”.A doua zi, o mulțime imensă l-a întâmpinat pe Cuza.Până dincolo de pădurea Băneasa, se înșiraseră, de ambele părți ale drumului, zeci de mii de bărbați, femei și copii. Un grup numeros de călăreți cu lente (panglici late din mătase) tricolore și purtând în frunte un frumos stindard, i-a ieșit în cale cu buchete de flori, „la trei sferturi de poștă”, adică la 15 kilemetri de oraș(poșta era o unitate de măsură care avea 20 de km), tocmai dincolo de Otopeni. Cuza - al cărui drum prin Muntenia, de la Focșani, unde îl aștepta o delegație de notabilități trimisă din București, și până în Capitală a însemnat un adevărat triumf-, a văzut ieșindu-i în cale literalmente tot poporul. Un arc de triumf fusese ridicat la intrarea în oraș iar altele jalonau parcursul din loc în loc. 

Podul Mogoșoaiei era înțesat de lume.Toate casele era împodobite cu steaguri și multă verdeață pe la ferestre și balcoane.Oamenii stăteau și pe acoperișuri.Ziarul „Dâmbovița” arată că „populația Capitalei eșise mai toată în calea domnului.Din toate părțile ploua cu valuri de flori”. Cu acest prilej ”cu ocazia intrări(i) în București a Mării Sale Prințului Alecsandru Ioan I, Alesul tuturor Românilor”, cum se spune în titlu, s-a alcătuit și tipărit „Hora lui Cuza Vodă” pentru voce și „piano”, cu versuri de Dimitrie Bolintineanu și muzică de D.D. Florescu. Tot acum au fost compuse și „Marșu ceremonialu”, „Marșul Unirei” și „Marșul lui Cuza Vodă din 1859”. Cele 130 de biserici din București își sunau clopotele în timp ce alaiul lui Vodă trecea spre Mitropolie, petrecut de uralele necontenite ale mulțimii. Avusese dreptate Kogălniceanu: niciodată nu fusese primit vreun domn român atât de frumos, cu atâta căldură, cum a fost primit Cuza în vechiul oraș al lui Bucur, în acea neuitată după-amiază de 8 februarie 1859. D.A. Sturdza notează referitor la drumul lui Cuza prin Muntenia și București: „Rezultatul întregii acestei călătorii este că toți românii din cele două Principate se vor lăsa mai curând tăiați în bucăți decât să revie la vechea stare de lucruri, Cuza este personificarea marei idei(a Unirii) și nu vom da dreptul nimănui să discute numirea sa. La București, de pildă, el este omul cel mai popular.N-am văzut nici o dată salutându-se un suveran cu mai multă dragoste și serbări publice ca în această primă capitală a României”.

Surse: 

Netea, Vasile, Spre unitatea statală a poporului român, Bucureşti, Editura Ş̦tiinţ̦ifică şi Enciclopedică, 1979.

http://centenarulromaniei.ro/proclamatia-lui-alexandru-ioan-cuza-din-8-februarie-1859/

https://radioromaniacultural.ro/documentar-160-de-ani-de-la-unirea-principatelor-romane/

https://romaniabreakingnews.ro/azi-8-februarie-1859-alexandru-ioan-cuza-a-intrat-triumfal-in-bucuresti-ca-domn-al-principatelor-romane/

https://www.timpul.md/articol/8-februarie-1859-domnitorul-alexandru-ioan-cuza-este-intampinat-de-sute-de-mii-de-oameni-la-bucureti-54895.html

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2017/02/08/o-fila-de-istorie-8-februarie-1859-primirea-triumfala-a-domnului-principatelor-unite-alexandru-ioan-cuza-in-bucuresti/

http://www.istorie-pe-scurt.ro/prima-zi-a-lui-alexandru-ioan-cuza-in-bucuresti/

$$$

 S-a întâmplat în 8 februarie1904, 8/9: Avea loc bătălia navală de la Port Arthur. Bătălia navală de la Port Arthur a fost bătălia de început al Războiului ruso-japonez. Războiul a început cu un atac de noapte prin surprindere al unei grupări de nave japoneze formată din distrugătoare aparţinând Marinei Imperiale Japoneze asupra Marinei Imperiale Ruse aflată ancorată la Port Arthur (azi Lüshunkou de pe peninsula Liaodong, Manciuria), lupta continuând pe uscat a doua zi dimineaţa. Lupta s-a încheiat neconcludent şi în continuare au avut loc lupte sporadice în afara Port Arthur care au continuat până în mai 1904.  

Pierderea de la Port Arthur pentru ruşi - şi mai ales pentru ţarul Nicolae al II-lea - a fost nu numai de neconceput, dar de asemenea a avut efect psihologic teribil asupra regimului imperial rus, asupra poporului rus de la nobilime în jos până la iobagii recent emancipaţi, care şi-au pierdut încrederea în armată. Port Arthur a fost un factor de cauzalitate directă pentru Revoluţia Rusă din 1905 pe lângă încă şi mai dezastruoasele înfrângeri ruseşti în primul război mondial. La aproximativ 22:30, în data de 8 februarie 1904, escadra japoneză de atac format din 10 distrugătoare a întâlnit patrula rusească de distrugătoare. Ruşii s-au conformat ordinelor de a nu se angaja în luptă şi s-au întors să raporteze despre contact la sediul central. La aproximativ 00:28, 9 februarie 1904, primele patru distrugatoare japoneze s-au apropiat de portul din Port Arthur fără a fi observaţi şi au lansat un atac cu torpile împotriva crucişătoarelor rusesti Pallada (care, fiind lovit la cuplul maestru, a luat foc şi s-a răsturnat) şi Retvizon (care a fost găurit în prova).

Celelalte distrugătoare japoneze au avut mai puţin succes, multe dintre torpile au fost prinse în plasele antitorpilă, care au fost eficiente în apărarea contra torpilelor şi au apărat navele vitale de luptă ruseştiAlte distrugătoare au ajuns prea târziu pentru a beneficia de surpriză, şi au lansat atacurile lor mai mult individual decât în grup. Cu toate acestea, ele au fost capabile de a avaria nava cea mai puternică a flotei ruse,Ţesarevici. Distrugătorul japonez Oboro a lansat ultimul atac în jurul orei 02:00, oră la care ruşii, folosind lumina proiectoarelor şi loviturile tunurilor, au făcut imposibile atacurile de torpilă precise şi de aproape ale japonezilor.În ciuda condiţiilor ideale pentru un atac surpriză, rezultatele au fost relativ slabe. Din şaisprezece torpile lansate doar trei şi-au atins ţinta, restul fie au greşit ţinta, fie nu au explodat. Dar norocul a fost împotriva ruşilor în măsura în care două din trei torpile au lovit navele lor de lupta cele mai bune: Retvizon şi Ţesarevici care au fost scoase din acţiune pentru săptămâni intregi, ca şi in cazul crucişătorului Pallada. În cursul luptelor de pe 9 februarie, au mai fost avariate navele ruseşti Novik, Petropavlovsk, Poltava, Diana şi Askold şi crucişătorul japonez Mikasa.Deşi bătălia navală de la Port Arthur nu a avut ca rezultat pierderi majore de nave de război, Marina Imperială Japoneză fost respinsă de pe câmpul de luptă de tirul combinat al navelor de luptă ruseşti şi bateriilor de coastă, fiindu-i atribuita doar o victorie minoră. Ruşii au avut 150 de pierderi de vieţi omeneşti iar de partea japoneză 90 de morţi. Declaraţia oficială de război între Japonia şi Rusia a fost comunicată la 10 februarie 1904, după o zi de bătălie. Atacul, realizat în mare măsură împotriva unui inamic modest şi nepregătit, în timp de pace, a fost comparat cu atacul de la Pearl Harbor

Surse: 

Schimmelpenninck van der Oye, David (2001), "Toward the rising sun: Russian ideologies of empire and the path to war with Japan", Northern Illinois University Press

https://www.britannica.com/event/Battle-of-Port-Arthur

http://russojapanesewar.com/battle-pa.html

https://www.afluent.ro/batalia-de-la-port-arthur/

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/razboiul-ruso-japonez-jocul-razboiului-naval

$$$

 S-a întâmplat în 8 februarie 1907, 8/21: Avea loc în satul Flămânzi (judeţul Botoşani) un incident care marchează începutul marii răscoale a ţăranilor, desfăşurată sub lozinca „Vrem pământ!"; prin amploare (în aproape două luni a cuprins majoritatea judeţelor Moldovei şi Munteniei), ca şi prin revendicările ţăranilor, răscoala va avea profunde consecinţe în viaţa economică, socială şi politică a ţării. În ziua de 8/21 februarie 1907, în comuna Flămânzi din jud. Botoşani, s-a aprins flacăra unei puternice revolte ţărăneşti, ce a rămas în istorie drept Răscoala din 1907. În urma refuzului de a încheia învoieli mai lesnicioase, ţăranii l-au agresat pe administratorul unei moşii de aproape 30.000 de pogoane ce aparţinea unui nepot al fostului domnitor Mihail Sturza şi care fusese arendată trustului fraţilor Fischer. Cele petrecute la Flămânzi au găsit un amplu ecou printre ţăranii din satele învecinate.Timp de aproape două săptămâni s-au produs frământări, au fost depuse plângeri şi cereri şi s-au creat diverse agitaţii de masă în momentul întâlnirilor avute cu reprezentanţii autorităţilor.Realizând că nu obţin un răspuns favorabil la problemele lor, ţăranii din nordul Moldovei au trecut la lupta deschisă.Astfel, zeci de sate din judeţele Botoşani, Dorohoi şi Iaşi, s-au transformat în câmpuri de acţiune ale răsculaţilor.

Cauzele izbucnirii Răscoalei de la 1907 au fost multiple şi au derivat din contradicţiile sistemului agrar românesc bazat pe marea proprietate moşierească, pe nedreapta împărţire a pământului, pe creşterea arenzilor ţărănimii şi nu în ultimul rând pe abuzurile marilor arendaşi, ce atingeau cote inimaginabile.Sistemul de învoiri agricole cu moşierii, la care ţăranii erau nevoiţi să apeleze din cauza lipsei de pământ, îi strângea „ca un cerc de foc”. De exemplu, într-o plângere din 1902, obştea sătenilor din Întorsătura-Dolj arăta: „Sunt opt ani de zile trecuţi, de când suportăm cele mai mari chinuri din partea domnului Pantelimon Constantinescu, arendaşul acestei moşii”. În timp ce exportul de grâne româneşti aducea venituri crescânde moşierilor şi arendaşilor, marea masă a ţăranilor se afunda în sărăcie şi datorii. Obiectivul luptei ţăranilor a fost acelaşi peste tot, chiar dacă uneori aceştia nu s-au exprimat la fel: înlăturarea exploatatării moşiereşti şi obţinerea în stăpânire a pământului pe care îl munceau de veacuri, de aici strigătul „Vrem pământ !”, sub semnul căruia s-a desfăşurat lupta.

În Moldova, răscoala s-a desfăşurat succesiv, de la nord la sud, cuprinzând pe măsura înaintării ei, noi localităţi, plăşi şi judeţe.În scurt timp, între 12/25 – 13/26 martie, ea s-a extins şi în Muntenia şi Oltenia, unde s-a concentrat în părţile şesului dunărean, de mare cultură cerealieră, unde exista şi cea mai întinsă proprietate latifundiară. Aici pământurile ajunseseră să fie cuprinse de un adevărat brâu de foc, iar ţăranii s-au organizat mult mai bine decât fraţii lor din Moldova.În paralel cu incendierea, ţăranimea a trecut la distrugerea sistematică a conacelor şi au început să-şi împartă pământurile.Populaţia nevoiaşă, în anumite locuri, a fraternizat şi ea cu răsculaţii. De exemplu, la Alexandria a luat parte la revoltă şi o unitate de rezervişti, iar în unele zone rezerviştii şi soldaţii aflaţi în concediu au devenit conducători ai grupurilor de ţărani, la fel şi învăţătorii sau preoţii. Oraşe precum Bacău, Craiova, Giurgiu, Buzău sau Piteşti au fost atacate de coloane formate din zeci de răsculaţi, care s-au izbit de rezistenţa Armatei. Astfel, au fost omorâţi un număr mare de ţărani, în timp ce alţii au fost torturaţi, fiind pusă în acţiune şi artileria care a bombardat numeroase sate în judeţele Vlaşca, Teleorman, Olt, Dolj şi Mehedinţi.În cele din urmă revolta a fost înăbuşită în sânge de către guvernanţii vremii, care au pactizat în vederea salvării poziţiilor moşierimii şi ale burgheziei.

La 12/25 martie 1907, cu toate că deţinea majoritatea în Parlament, guvernul conservator a fost constrâns să-şi prezinte demisia asigurând însă, noul guvern liberal, de întregul său sprijin. Astfel a doua zi a avut loc o şedinţă extraordinară, în care cei doi lideri, conservator şi liberal, Gheorghe Gr. Cantacuzino şi D. A Sturza, şi-au mărturisit bunele intenţii, sub semnul înţelegerii intereselor superioare ale patriei aflate în pericol.Paralel cu organizarea represiunii, încredinţată generalului Alexandru Averescu (ministru de Război în noul cabinet), s-a întocmit „Manifestul către ţărani” care promitea adoptarea unor măsuri ce urmau să facă obiectul legiuirilor agrare în perioada imediat următoare.Răscoala de la 1907 a pus în mişcare, în funcţie de interesele proprii, toate forţele şi grupările sociale şi a produs o intensă frământare în întreaga societate. Intelectualitatea, care a vădit o mare înţelegere pentru cauza ţărănimii, s-a pronunţat pentru grabnica îmbunătăţire a ei. Aşa au luat atitudine figuri remarcabile ale culturii româneşti, cum ar fi: Ion Luca Caragiale (care a scris „1907 din toamnă până-n primăvară”, unde a înfierat atacul armat asupra ţăranilor), Alexandru Vlahuţă (cu poezia „1907”), George Coşbuc (ce a scris „Noi vrem pământ!”)

Surse:

Armata Română și Răscoala din 1907. Documente.Ediție îngrijită de Maior dr. Florin Șperlea, Lucian Drăghici, Manuel Stănescu. Serviciul Istoric al Armatei. Editura Militară, București, 2007

http://flamanzi.ro/111-ani-de-la-rascoala-din-1907-flamanzi-cum-inceput-ultima-mare-revolta-taraneasca-din-europa/

https://www.rri.ro/ro_ro/componenta_antisemita_a_rascoalei_din_1907-2543075

https://www.dacoromania-alba.ro/nr29/remember_1907.htm

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/110-ani-de-la-rascoala-din-1907-cum-a-inceput-ultima-mare-revolta-taraneasca-din-europa

https://radioromaniacultural.ro/rascoala-din-1907/

$$$

 S-a întâmplat în 8 februarie1932: În această zi, s-a născut Emanoil Petruţ, actor român de teatru şi film (d.1983). A jucat pe scenele teatrelor Pastia din Focşani, C.I. Nottara şi Naţional din Bucureşti A debutat pe ecran în anul 1954. Statura atletică, jocul alert l-au predestinat rolurilor eroice – fiind unul din experţii serialelor de capă şi spadă gen Haiducii. A fost considerat un actor popular în sensul adânc şi nobil al acestei expresii. S-a născut într-o familie de mici funcționari din orașul Mărășești. Înclinația spre lumea teatrului îl aduce la o vârstă fragedă ca amator pe lângă trupa Teatrului din Focșani, unde se face remarcat. În 1948, merge la Facultatea de Teatru din Iași. Anul următor ajunge la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București.Este și anul debutului pe scenă bucureșteană la Studioul Actorului de Film „Constantin Nottara" și apariția pe platourile de filmare.

  Din 1957 este angajat la Teatrul Național „I. L. Caragiale" din București și în stagiunea 1957/1958 juca deja în „Apus de Soare" de Barbu Ștefănescu. Delavrancea.Între anii 1951 și 1983 a jucat în zeci de filme.A debutat în pelicula „În sat la noi", 1951, apoi a jucat în câte 2 – 4 filme pe an. A avut roluri importante în cele mai mari filme românești din epocă: „Burebista", 1980, „Iancu Jianu zapciul" și „Iancu Jianu haiducul", „Răpirea fecioarelor” și „Răzbunarea haiducilor”; „Cantemir”, „Ștefan cel Mare”, „Frații Jderi” și multe altele.În memoria cinefililor rămîne rolul pandurului Tudor Vladimirescu, film realizat în 1962, primul mare film istoric din cinematografia românească.A mai fost văzut și în „Cu mâinile curate”, în regia lui Sergiu Nicolaescu, „Ciprian Porumbescu” (1972). A jucat în cele mai mari filme românești, chiar câte 3 - 4 pelicule pe an. Emanoil Petruț ne-a părăsit prematur, la doar 51 de ani, la data de 8 august 1983. Un actor uriaș, cu o voce inconfundabilă.A jucat și răi și buni, și clasici și moderni, partener de scenă cu personalități de marcă ale teatrului românesc.Marele actor Emanoil Petruț a murit la data de 8 august 1983, la doar 51 de ani. Însă, apucase să joace în cele mai mari filme românești.Prima apariţie în public are loc în biserica din Mărăşeşti, locul unde s-a născut în 1932. Chiar el povestea ce s-a întâmplat când a fost pus să spună „Tatăl nostru”. „Toate bătrânele plângeau, iar eu am fost convins că nu plâng de ale lor, ci pentru felul în care am spus poezia”, spunea Emanoil Petruț, într-un interviu.Mai târziu, a jucat „teatru la domiciliu”, interpretând tot felul de oameni, dar şi obiecte. „Odată am fost un dulap, dar n-am jucat bine, pentru că la premieră, de emoţie n-am putut să scârţii”, spunea Petruț.

În 1960, Emanoil Petruț se căsătorea cu fiica celebrului estetician și filosof Mihai Ralea. El trecut de 28 de ani, ea, aproape 31. Catinca Ralea a fost unul dintre cei mai încântători și cultivați oameni de radio din România, care primise în familia ei o educație aleasă. Într-o zi de 19 ianuarie a anului 1981, Catinca se stingea, iar el a urmat-o doi ani mai târziu, la aceeași vârstă amândoi: 51 de ani. Amândoi sunt împreună de ani și ani, în odihnă veșnică, la Cimitirul Bellu. Unul dintre cele mai importante roluri din cinematografia românească, Mihai Viteazul, a fost interpretat de marele actor Amza Pellea. Însă, Amza Pellea avea o mare problemă de sănătate: un polip crescuse pe corzile lui vocale și-i transformase vocea în una pițigăiată. Sergiu Nicolaescu s-a văzut nevoit să-i înlocuiască vocea în rolul lui Mihai Viteazul cu glasul lui Emanoil Petruţ. Emanoil Petruț a interpretat peste o sută de roluri în teatru și film.

A fost generos cu familia și extrem de încântător cu actorii și regizorii. A învățat de la fiecare ce a fost mai bun și a aplicat în teatru. A trecut prin filtrul personalității sale zecile de personaje, rămânând în memoria colectivă prin dreptul Tudor din Vladimiri și grație vocii sale baritonale. A fost un actor complex, care răspândea tragism și tensiune pe scenă. Ultimul său rol a fost cel din piesa lui Dale Wasserman, Zbor deasupra unui cuib de cuci (1983), în regia lui Horea Popescu. Parteneri de scenă i-au fost: Florin Piersic, Olga Delia Mateescu, Gheorghe Cozorici, George Motoi, Costel Constantin și Claudiu Bleonţ.

Surse: 

http://aarc.ro/cineasti/trivia/emanoil-petrut 

http://revistateatrala.radioromaniacultural.ro/un-actor-complex-emanoil-petrut/

https://www.ziaruldevrancea.ro/arhiva/230-emanoil-petrut-destinul-unui-mare-artist.html

https://www.ziarulmetropolis.ro/undeva-candva-emanoil-petrut/

https://www.cinemagia.ro/actori/emanoil-petrut-2834/

https://cultural.bzi.ro/emanoil-petrut-sfarsit-prematur-la-51-de-ani-a-jucat-in-peste-50-de-filme-71243

http://www.cinemarx.ro/persoane/Emanoil-Petrut-52267.html?biografie

$$$

 S-a întâmplat în 8 februarie 2009: în această zi, a murit asasinat, la Veszprém, în Ungaria, handbalistul Marian Cozma, campion al României şi Ungariei la handbal masculin (n. 8 septembrie 1982, București). Handbalistul român Marian Cozma, alintat de cunoscuţi „Păsărilă”, a fost înjunghiat mortal în Ungaria, la Veszprem. Durerea, pentru familie, prieteni, cei care l-au cunoscut şi îl apreciau, a rămas intactă. Nici nu ar fi putut fi altfel, când un destin este frânt brutal şi absurd. „Timpul nu îndulcește tristețea. Poate să spună asta cineva în necunostință de cauza. Atunci când ți-e dor, n-ai ce să vezi!E mult mai rău. Durerea macină în interior. Îl visez des pe Marian”, spunea într-un interviu tatăl său, Petre Cozma. Pivotul naţionalei de handbal, Marian Cozma, a fost înjunghiat în inimă, într-un club din Ungaria de localnici de etnie rromă. Marian Cozma a murit la două ore de la incident. Handbalistul sărbătorea, alături de alţi prieteni, naşterea unui copil al unui coechipier de la echipa maghiară Vezsprem. Din cele povestite de martorii aflaţi în local în momentul producerii incidentului, Marian Cozma şi coechipierii săi sărbătoareau la o masă, iar la o altă masă era un alt grup de localnici de etnie rromă. La un moment dat, între cele două grupuri s-a iscat un scandal. Handbalistul român a fost înjunghiat în inimă.Unul dintre coechipierii lui Cozma a fost înjunghiat în rinichi, în timp ce celălalt handbalist a fost lovit la cap şi a fost diagnosticat cu grave traumatisme cranio-cerebrale Medicii au încercat mai bine de două ore să-l salveze pe handbalistul român, dar totul a fost în zadar.  

Marian Cozma a practicat la început handbal la clubul Dinamo București. Tatăl lui Marian, Petre, a fost cel care l-a îndrumat pe fiul său către acest sport, deoarece și el fusese handbalist.Cozma a debutat în echipa mare a celor de la Handbal Club Dinamo București în sezonul 2002-2003. A participat, alături de echipa bucureșteană, în Cupa EHF. A evoluat la Dinamo până în anul 2006, timp în care a reușit să câștige campionatul României de handbal la finele sezonului 2004-2005. În 2006, Cozma s-a transferat în Ungaria, la KC Veszprém.La Veszprém, Cozma a avut din nou șansa să participe în Liga Campionilor a Federației Europene de Handbal, marcând 17 goluri în meciurile din sezonul 2006-2007. În 2008, Cozma a câștigat pentru prima oară titlul de campion al Ungariei cu formația sa. Tot în același an, el a reușit să câștige primul trofeu european din carieră: Cupa Cupelor EHF, după o finală în care KC Veszprém a învins formația germană Rhein-Neckar Löwen.În anul 2009, Marian Cozma a fost selecționat de către antrenorul naționalei României de handbal, Aihan Ömer, la turneul final al Campionatului Mondial de Handbal din Croația. Din păcate pentru Cozma, el nu a fost folosit prea mult, fiind titular doar în meciul cu Australia, în celelalte meciuri evoluând foarte puțin.

În momentul desfășurării Campionatului Mondial de Handbal, Cozma era cel mai înalt handbalist de la această competiție și chiar din lume, datorită înălțimii sale impresionante (2,10 m) el fiind poreclit de colegi „Păsărilă”. Handbalistul era în tratative cu mai multe formații importante din Spania, vorbindu-se chiar de Barcelona, însă nu s-au realizat datorită decesului său tragic. Când a fost inmormântat au venit peste 2.000 de oameni ca să-l mai vadă pentru ultima dată pe Marian Cozma.Fie-i ţărâna uşoară!.

Surse: 

http://sportmacsimsiemotie.ro/2018/05/14/eroi-au-fosteroi-sunt-inca-azi-despre-handbalistul-marian-cozma

https://www.gsp.ro/gsp-special/in-memoriam-marian-cozma/editie-speciala-gsp-adevarul-asasinarii-lui-marian-cozma-helga-numele-mor-ii-127374.html

https://www.sport.ro/sporturi/interviu-petre-cozma-nu-mi-l-a-ucis-numai-pe-marian-mi-a-omorat-toata-familia-si-e-liber-dupa-9-ani.html

https://adevarul.ro/news/sport/unul-ucigasii-marian-cozma-fost-eliberat-patru-ani-mai-repede-dat-petrecere-petre-cozma-cred-l-a-omorat-marian-1_5b58662adf52022f759efe33/index.html

https://romanialibera.ro/actualitate/eveniment/handbalistul-marian-cozma-a-murit-injunghiat-145668

$$$

 S-a întâmplat în 8 februarie...

- 1572: A început domnia lui Ioan Vodă cel Viteaz în Moldova, care a durat până în anul 1574.

- 1587: Maria Stuart, regina Scoţiei (1542 – 1567), este executată în urma condamnării la moarte prin decapitare (n. 1542).

- 1591: S-a născut pictorul italian Guercino (Giovanni Francesco Barbieri) (m. 1666)

 - 1707: A luat fiinţă Noua şcoală domnească (Academia de la Iaşi) deschisă în timpul domniei a doua a lui Antioh Cantemir. În 1711 şcoala a încetat să mai funcţioneze.

- 1709: A încetat din viaţă Giuseppe Torelli (n.1658), violonist şi compozitor italian. A avut un rol important în crearea concertului solistic pentru vioară, precum şi în evoluţia genului simfoniei. 

- 1725: A murit Ţarul Petru cel Mare (n. 1672).

- 1741: S-a născut André Modeste Grétry (m.1813), compozitor francez de origine belgiană. A excelat în genul operei comice, prin veridicitatea scenică şi vervă melodică (Richard Inimă de Leu).

- 1796: S-a înfiinţat, la Bucureşti, primul consulat francez în Ţările Române. 

- 1819: S-a născut John Ruskin (m.1900), critic de artă şi sociolog englez. A publicat studii estetice asupra artei feudale: Şapte candelabre ale arhitecturii; Pietrele Veneţiei etc.

- 1828: S-a născut scriitorul francez Jules Verne (m. 1905)

-1834:S-a născut Dmitri Ivanovici Mendeleev, chimist, creatorul „legii periodicităţii" şi al sistemului periodic al elementelor (d. 1907).

- 1847:S-a efectuat în ţara noastră prima operaţie sub anestezie cu eter. Evenimentul s-a desfăşurat la Spitalul „Colţea” din Bucureşti, sub conducerea medicului Dimitrie Vartiadi (1805-1862) şi a chirurgului Franz R. von Isdenszy.

- 1856:S-a adoptat Legiuirea pentru emanciparea ţiganilor din Principatul Ţării Româneşti; potrivit legii, este desfiinţată robia ţiganilor aparţinând proprietarilor particulari, cărora li se acorda o despăgubire de 10 galbeni pentru fiecare individ, plătită eşalonat, în curs de mai mulţi ani. 

- 1859, 8/20: Intrarea triumfală a lui Alexandru Ioan Cuza în Bucureşti, după dubla sa alegere ca domn al Principatelor Române; Proclamaţia către ţară a domnitorului

- 1870: A început să funcţioneze, în casele din curtea bisericii „Sf. Lazăr”, o Şcoală Comunală de Meserii, până la 1894. 

- 1874: A avut loc, la St. Peterburg, premiera operei Boris Godunov, de Modest Mussorgski (libretul după drama lui Puşkin şi după Istoria Statului Rus, de Karamzin). Acţiunea se petrece în Rusia, la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea. 

- 1878: S-a născut Martin Buber (m.1965), filosof şi teolog israelian, originar din Austria.Traducător şi exeget al Bibliei.A scris lucrări privind dialogul biblic (Eu şi Tu; Dialog). A militat pentru apropierea dintre evreii şi arabii din Palestina, dintre evrei şi creştini.

-1879: Sandford Fleming propune împărţirea lumii în fusuri orare.Sandford Fleming (n. 7 ianuarie 1827 în Kirkcaldy - d.22 iulie 1915) a fost un important geograf, inginer şi inventator canadian.El a propus împărţirea lumii în fusuri orare, mărcile poştale ale Canadei, a contribuit mult în domeniile cartografiei şi geodeziei şi a fost unul din membrii fondatori ai Societăţii Regale din Canada.

- 1880: S-a născut Franz Marc, pictor şi grafician german, unul dintre principalii reprezentanţi ai mişcării expresioniste germane (m. 1916, pe front, în timpul primului război mondial).

- 1880, 8/20: Franţa, Germania şi Marea Britanie recunosc independenţa de stat a României

- 1888: S-a născut poetul şi eseistul italian Giuseppe Ungaretti (m.1970). A scris lirică de concentraţie extremă şi de factură muzicală (Sentimentul timpului; Durerea; Ţara făgăduinţei; Carnetul bătrânului). 

- 1894: S-a născut regizorul american de film King Vidor, unul dintre realizatorii de marcă din perioada filmului mut (m. 1982)

-1899: S-a născut, la Dorohoi, jud. Botoşani, fizicianul român Theodor V. Ionescu (m.1988).Membru titular al Academiei Române (1963).A fost profesor la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi şi la cea din Bucureşti, timp de o jumătate de secol. Preocuparea lui de predilecţie (care i-a adus şi o notorietate pe plan mondial) este studiul ionilor negativi moleculari de oxigen. A fost distins cu titlul de Om de Ştiinţă Emerit, în anul 1965.

- 1904, 8/9: Bătălia navală de la Port Arthur, bătălia de început al Războiului ruso-japonez. 

- 1907, 8/21: Are loc în satul Flămânzi (judeţul Botoşani) un incident care marchează începutul marii răscoale a ţăranilor, desfăşurată sub lozinca „Vrem pământ!"; prin amploare (în aproape două luni a cuprins majoritatea judeţelor Moldovei şi Munteniei), ca şi prin revendicările ţăranilor, răscoala va avea profunde consecinţe în viaţa economică, socială şi politică a ţării

- 1916: S-a născut Corneliu Mănescu, om politic comunist; ministru de externe al României în perioada 1961-1972; preşedinte al Adunării Generale a ONU (1967-1968); în martie 1989 a fost unul dintre semnatarii documentului anti-Ceauşescu cunoscut sub numele de „Scrisoarea celor şase" (m. 2000) 

- 1918: A încetat din viaţă, la München, Germania, Lascăr Vorel (n.1879), pictor şi grafician român.

- 1919: A avut loc primul zbor comercial pe ruta Paris-Londra. 

- 1921: S-a născut actriţa de film americană Lana Turner (m. 1995).

- 1925: S-a născut Jack Lemmon, actor american de teatru şi film (m. 2001).

- 1926: S-a născut Guillermo Morón, istoric şi scriitor venezuelean; contribuţii la istoriografia latino-americană; coordonatorul monumentalei „Istorii generale a Americii"; membru de onoare din străinătate al Academiei Române (1992) 

- 1926: S-a născut scenografa Mioara Buescu; a realizat decoruri, costume şi păpuşi pentru numeroase spectacole la teatrul„Ţăndărică" din Bucureşti 

- 1927: S-a născut Cornel Popescu, dirijor, instrumentist şi orchestrator, stabilit în Canada; fost dirijor al Orchestrei de Estradă a Radiodifuziunii Române

- 1928: S-a născut Viaceslav Tihonov, actor rus de teatru şi film (m.4.XII.2009) 

- 1929: La Radiodifuziunea Română este difuzată prima "Cronică dramatică", realizată de scriitorul Ion Marin Sadoveanu

- 1931: S-a născut actorul de film american James Dean (m. 1955).

 - 1932: S-a născut, la Mărăşeşti, jud. Vrancea, Emanoil Petruţ (m.1983), actor român de teatru şi film.

- 1932: S-a născut John Williams, compozitor american de muzică de film.

- 1935: A murit Max Liebermann, pictor şi grafician, reprezentant de seamă al impresionismului german (n. 1847) 

- 1941: S-a născut Nick Nolte, actor de film american

- 1943: S-a născut Sabin Păutza, compozitor şi dirijor 

- 1955: S-a născut scriitorul american John Grisham; multe dintre cărţile sale, adevărate best-seller-uri, au fost ecranizate

- 1956: Cousteau prezintă filmul „Lumea tăcerii”.

- 1957: A murit Walther Bothe, fizician german (a studiat radiaţiile cosmice şi structura nucleară); Premiul Nobel pentru fizică pe 1954, împreună cu britanicul Max Born (n. 1891)

- 1957: A murit John von Neumann, matematician american (n. 1903).

- 1957: A avut loc, pe scena Teatrului Municipal din Bucureşti, premiera piesei Hanul de la răscruce, de Horia Lovinescu.

- 1961: A încetat din viaţă, la Londra, Sir Thomas Beecham (n.1879), dirijor englez care s-a impus cu autoritate ca unul dintre cei mai de seamă dirijori englezi contemporani. A condus „Covent Garden”, a alcătuit diferite orchestre simfonice şi companii de operă, printre care „Royal Philarmonic Orchestra” (1947), contribuind la dezvoltarea vieţii muzicale din Anglia şi îndeosebi din Londra. 

- 1971: A fost creată în SUA piaţa Nasdaq (National Association of Securuties Dealers Automatic Quotation). 

- 1974: Sfârşitul misiunii Skylab. Naveta spaţială americană „Apollo”, având la bord trei cosmonauţi, a revenit pe Pământ după 85 de zile de rămânere în spaţiu, la bordul staţiei orbitale „Skylab-3”.Skylab a fost prima staţie spaţială americană, lansată la 14 mai 1973

- 1975: A murit Sir Robert Robinson, chimist britanic; cercetări fundamentale în domeniul compuşilor organici naturali; Premiul Nobel pentru chimie pe 1947; membru de onoare străin al Academiei Române (1965) (n. 1886)

- 1975: A trecut în lumea umbrelor, la Iaşi, actorul român George Popovici (n.1897).A slujit scena ieşeană timp de peste o jumătate de veac, însufleţind circa 300 de personaje dintre cele mai celebre şi mai diferite ale dramaturgiei româneşti şi universale. A funcţionat ca profesor de artă dramatică la Institutul de Teatru „Matei Millo” din Iaşi. A fost distins cu titlul de Artist Emerit. 

- 1979: A murit, la Bucureşti, Alexandru A. Philippide (n.1900), poet, prozator, eseist şi traducător.Membru titular al Academiei Române (1963).Fiu al marelui lingvist şi filolog ieşean A. Philippide, el a fost considerat decanul de vârstă al poeziei româneşti contemporane lui. 

- 1983: A murit Grigore Baştan, primul general paraşutist român (n. 1923) 

-1990: A fost înregistrată, la Bucureşti, prima organizaţie a bulgarilor din România, „Asociaţia culturală a bulgarilor din România"; ulterior au fost înfiinţate alte organizaţii în diverse judeţe ale ţării, iar la 24.V.1992, la prima Conferinţă pe ţară a bulgarilor, s-a hotărât, în unanimitate, constituirea "Comunităţii Bratstvo a Bulgarilor din România", ca organ coordonator

- 1998: A murit scriitorul islandez Halldor Laxness; Premiul Nobel pentru literatură pe 1955 (n. 1902)

- 1999: A murit scriitoarea britanică Iris Murdoch(n.1919).)

- 2000: A încetat din viaţă, la Bucureşti, Ion Gheorghe Maurer (n.1902), jurist şi om politic român.Membru titular al Academiei Române (1955). A fost director al Institutului de Ştiinţe Juridice din Bucureşti.De-a lungul anilor, a deţinut o serie de funcţii de stat şi politice. În 1974 s-a retras din viaţa politică.

- 2006: A murit (la Hânceşti-Lăpuşna, azi în R. Moldova) prozatorul Chiril Tricolici; autor de romane de factură poliţistă şi psihologică, precum şi romane pentru copii şi adolescenţi (n. 1924) 

- 2007: A murit actriţa americană Anna Nicole Smith (n. 1967)

- 2009: A murit (asasinat, la Veszprém/Ungaria) handbalistul Marian Cozma, campion al României şi Ungariei la handbal masculin (n. 1982)