$$$

 S-a întâmplat în 3 februarie1936: La această dată, a trecut la cele veșnice preotul Nicolae Ivan, episcop al Vadului, Feleacului şi Clujului între anii 1921 şi 1936, calitate în care a organizat noua eparhie ortodoxă (putând fi considerat unul dintre ctitorii acesteia); până în 1918 a fost unul dintre militanţii pentru drepturile românilor transilvăneni şi realizarea statului naţional unitar român; membru de onoare al Academiei Române; membru de drept în Senatul României (din 1921). 

Nicolae Ivan (n. 17 mai 1855 la Aciliu, judeţul Sibiu – d. Cluj-Napoca) a fost fiul lui Ioan Ivan şi a Mariei născută tot Ivan, „ţărani cu frica lui Dumnezeu, oameni casnici, cruţători şi de o proverbială cinste şi onorabilitate în tot ţinutul”, conform mărturisirii sale autobiografice. Familia sa era formată din nouă copii, șapte băieţi şi două fete, dintre care au rămas în viaţă patru băieţi şi o fată. Dintre aceştia doar doi au fost destinaţi să urmeze studii superioare, cel mai mare Ivan şi cel mai mic Nicolae. 

Între anii 1861 şi 1863 a început şcoala primară din satul Aciliu, apoi a continuat ciclul primar în satul Sălişte. Începând cu anul şcolar 1965-1966 a fost înscris la gimnaziu în Sibiu. Fratele său mai mare, Ivan a suportat o parte a cheltuielilor întreţinerii la Liceul de Stat din Sibiu pe care l-a finalizat în 1875. S-a înscris apoi la Seminarul teologic „Andreian” din Sibiu pe care l-a absolvit după trei ani, în anul şcolar 1876-1877.Începând cu anul şcolar 1876-1877 a funcţionat ca învăţător la Şcoala Normală capitală din Sălişte unde a funcţionat timp de trei ani. La 12/24 februarie 1880 s-a căsătorit cu Maria Jech, fiica notarului din Nocrich. Tânăra urmase Institutul surorilor franciscane de la Sibiu unde învăţase limba franceză şi era de confesiune romano-catolică, iar înainte de căsătorie a făcut trecerea legală la ortodoxism. În data de 3/15 februarie s-a născut fiica sa Veturia-Maria, prilej de bucurie pentru diaconul Nicolae Ivan. La nouă zile de la naşterea fetiţei îi moare soţia din cauza unei febre puerperale, despre această grea pierdere spunând Nicolae Ivan în autobiografia sa: „De n-aş fi avut această copilă, Dumnezeu ştie ce s-ar fi ales de mine. Ea mi-a oţelit în puteri, dorul de a-i da ei creştere şi a-i asigura viitorul, m-a împins la lucru, la cruţare şi la o viaţă cât se poate de modestă.”

A dus o luptă dârză împotriva încercărilor de deznaţionalizare prin şcoală şi şi-a exprimat punctul de vedere românesc în privinţa învăţării limbii maghiare în şcolile româneşti la congresul învăţătoresc de la Budapesta din 12 august 1881 ca delegat al învăţătorilor. A fost numit de către ministrul de Justiţie Dr. T. Pauler din Budapesta ca spiritual şi învăţător la Institutul de corecţiune din Aiud, iar în data de 26 octombrie 1884 a fost hirotonit preot sub jurisdicţia institutului.Ca o recunoaştere pentru activitatea sa, în 1934 este numit membru de onoare al Academiei Române. Moare la 3 februarie 1936 la Cluj.

Surse:

https://www.mitropolia-clujului.ro/episcopul-nicolae-ivan/

Vasiu Nicolae, Bunea Ion şi coord., Episcopul Nicolae Ivan 1855-1936 Ctitorul reînviatei Episcopii a Vadului Feleacului şi Clujului. Studii şi documente, Editura Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului Feleacului şi Clujului, 1985

http://ziarullumina.ro/episcopul-nicolae-ivan-un-om-al-faptelor-13459.html

http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/renasterea/1936/BCUCLUJ_FP_279724_1936_014_009.pdf