$$$

 O ISTORIE UITATA - Castelul Ghika-Comanesti de la Dofteana ( județul Bacau)

O zi de week-end libera, fara obligații de serviciu, o chemare, o întâmplare, toate acestea m-au adus astăzi la acest Castel despre existenta căruia nu știam pana acum nimic. 

Povestea Castelului in sine te provoacă sa vrei sa știi mai multe despre cei care au locuit aici; acum castelul este in proprietate privata, deschis spre vizitare sâmbătă si duminica in intervalul orar 10-16; nu exista ghid ( daca nu îți anunți in prealabil vizita ca si grup organizat), nu este renovat, ci doar aflat intr-o stare de conservare, din cele 33 de încăperi ( din construcția care avea demisol, parter, etaj 1, mansarda) aflate în dotare sunt deschise spre explorare doar cele de la parter ( camerele de la etaj fiind toate incuiate, unele fara clanta).

Iar posibilitatea de a putea explora singur ( fara ochii unui paznic vigilent ațintiți asupra ta) camera cu camera, stârnește interesul atât a iubitorilor de istorie veche ( căci te obliga sa citești cu nesaț explicațiile succinte din holul de intrare si sa cauți si alte detalii), cât si a iubitorilor de extrasenzorial ( căci este greu sa scapi de senzația de ,,urmarit", de prezență, de fior rece atunci cand esti in interior sau chiar cand accesezi terasa ce pare incremenita in timp).

Sa revenim la povestea familiei Ghika, care si-a lăsat amprenta asupra spațiului romanesc din sec XVII pana in 1946, reprezentând o ilustra casa princiare care a dat 10 domnitori in Țară Românească si Moldova.

Originile familiei se plasează in comunitatea românilor macedoneni, oameni extrem de ambițioși si capabili care au ajuns pe treptele înalte ale ierarhiei sociale in timpul Imperiului Otoman

Construcția Castelului începe in jurul anului 1887, de către Dimitrie Ghika, tatăl celui mai reprezentativ dintre locuitorii castelului, Nicolae Ghika-Comanesti, asupra căruia ma voi opri in povestea de astăzi si a servit drept reședință a familiei pana in 1946 ( cu mențiunea ca intre anii 1941-1944 aici a fost stabilit Comandamentul Wehrmachtului).

Schimbarea regimului politic in 1946 duce la rechizitionarea castelului, care devine pe rand casa de copii, sanatoriu de reumatologie pediatrica, liceu de meserii, muzeu etnografic, fiecare etapa contribuind la degradarea sa.

După 1989, moștenitorii stabiliți in străinătate nu se grăbesc sa il revendice, astfel ca el ramane in posesia instituțiilor statului pana in anii 2000, cand este vândut unui investitor privat. Din cate înțeleg si in momentul de fata este in proprietate privata, deși a existat in 2022 o tentativa a Consiliului Județean de a-l cumpara.

Dar cine a fost proprietarul castelui, Nicolae Ghika-Comanesti??

O personalitate complexa, fascinanta, cu destin tragic

Mare moșier, explorator de renume internațională, deputat, diplomat, bancher, ministru

In tinerețe, in anii 1895-1896, isi urmează tatăl intr-o expediție științifică in Africa, pe traseul Triest-canal Suez-marea Rosie-Port Berbera-Etiopia-Somalia, studiind plantele si animalele si cartografiind teritoriile; rezultatele descoperirilor sunt publicate in carti si prezentate in societățile științifice din vestul Europei, incluzând studii asupra a 55 de specii de plante, 20 specii de animale, precum si întocmirea primei hărți exacte a Somaliei.

Multe din trofeele vânătorești câștigate au fost donate de cei doi Muzeului Antipa.

In anii ce au urmat, Nicolae isi va continua cercetările singur, fara tatăl sau, in expediții de-a lungul fluviile Mississippi, Missouri, munții Stâncoși si Alaska, Muntele Atlas din Maroc si in Sahara.

După aceasta perioada devine atașat diplomatică la Legatia din Paris, iar ulterior se concentrează pe politica interna, devenind in anul 1918 Ministrul Lucrărilor Publice in Cabinetul Marghiloman, descurcandu-se admirabil in reorganizarea cailor ferate si a drumurilor publice ( grav afectate după razboi).

In 1919 - ajunge deputat, având ca ideal principal ,,dezvoltarea industriei nationale".

Seriozitatea, pregătirea ( studii in Elvetia, 3 limbi straine vorbite cursiv ) si calitățile intelectuale de necontestat fac ca in anul 1920 sa fie ales Președinte al Consiliului de Administrație al Băncii Naționale. 

Si cum la vremea aceea, existau premise favorabile pentru a investi în economia națională, cumpara acțiuni la Uzinele de Fier Reșița si societatea Petroșani.

Dar cum progresul trebuie sa întâmpine si piedici, vine fatidica vara a anului 1921, cand Nicolaie pleaca intr-o excursie in Scoția ( cu familia).

In lipsa lui, directorul general al Băncii, un individ numit Stoian, poreclit ,, Băncuță", face mai multe inginerii financiare si speculații bancare in valută, care duc la falimentarea Băncii. 

La întoarcerea in țară, Nicolae găsește Instituția Bancara in plin scandal de faliment si vrând sa remedieze măcar ceva, scoate imediat 6 milioane de lei din averea personala pentru plata datoriilor, sacrificiu care se dovedește inutil, având in vedere ca suma totala a datoriilor era exorbitanta si se ridica la 400-600 milioane lei.

Tot in aceasta perioada, Take Ionescu, ministrul de externe, îndemnat de acel individ Stoian, l-a chemat si l-a somat sa ii emită polițe personale în valoare de 30 milioane de lei acelui director Stoian, pentru asa zisa salvare a Băncii. 

Urmează o discuție tensionata cu tal sau, Dimitrie, care nu este de acord sa emită acele polițe, acuzandu-l ca este iresponsabil si mentionandu-i ca are 4 copii si daca ar lua decizia ceruta de Ionescu ar contribui la ruinarea propriei familii si a moștenitorilor săi. 

Mustrările de constiinta ale lui Nicolae s-au accentuat, problemele Băncii se agravau de la o zi la alta, iar Nicolae s-a văzut prins intr-o capcana, astfel încât, singura decizie de a ieși din criza a fost una morala. Si tragică. 

In ziua de 8 octombrie 1921, Nicolae se sinucide, impuscandu-se mortal, direct in gura, cu un revolver ( doar pentru pasionații de ,,coincidente" spun ca Nicolae a avut aceeași soarta de moarte prin sinucidere, ca si bunicul sau, un alt Nicolaie - Nicu Ghika!)

După moartea lui, Stoian, individul care a declanșat falimentarea Băncii a fost arestat, anchetele au dezvăluit fraudele de la Banca Națiunii, dar era cum prea târziu, căci Nicolae era deja mort, iar moartea lui a dus la dispariția unui susținător al economiei naționale si a investitorilor autohtoni.

Povestea ilustrei familii se va încheia brutal la câțiva ani de la moartea lui Nicolae, la sfârșitul războiului, in anul 1946, cand regimul politic se schimba, iar descendenții părăsesc pentru totdeauna România, lăsând în urma un Castel, ce sta si azi mărturie a unor file de istorie uitata sau prea puțin înțeleasă.

In final, indemn la a vizita castelul, căci numai asa putem sa creionam fiecare propria versiune de adevăr istoric.