$$$

 S-a întâmplat în 2 februarie1917: A apărut (până la 23 martie 1918), la Iaşi, ziarul de front „România”, sub conducerea lui Mihail Sadoveanu. Printre colaboratori: Barbu Delavrancea, Ion Minulescu, Alexandru Vlahuţă, Vasile Voiculescu. La izbucnirea Primului Război Mondial, în anul 1914, au fost făcute mari concentrări de rezervişti, prelungite până în toamna acelui an. La împlinirea termenului de 30 de zile de instrucţie, prevăzut în ordinul de chemare, concentraţii din fiecare contingent erau lăsaţi la vatră, până la noi ordine. Potrivit înscrisurilor cercetate de Gh. Diaconescu, printre aceştia s-a aflat şi locotenentul Mihail Sadoveanu din Regimentul 15 Infanterie „Răsboieni”.Din 1915, concentrările au devenit tot mai masive şi de mai lungă durată, locotenentul Mihail Sadoveanu fiind chemat şi el din nou sub arme (16 ianuarie 1915), la Regimentul 16 Infanterie, Suceava. Acum, fiind locotenent cu vechime şi în curs de avansare, a primit comanda unei companii din Batalionul 3 Infanterie. Ceva mai târziu (15 august 1916), odată cu intrarea României în război, locotenentul Mihail Sadoveanu a lucrat la Cenzură, la Bucureşti, până în decembrie, când a fost chemat la Regimentul 16 Infanterie, Suceava, de unde urma să plece pe front. Un alt ordin, însă, l-a trimis la Marele Cartier General care se afla la Bârlad. Deşi tânăr, locotenentul Mihail Sadoveanu a fost însărcinat să conducă - între 1917 şi 1918 – ziarul intitulat „România - organ al apărării naţionale”, scris şi tipărit pentru „a ridica moralul soldaţilor şi al populaţiei civile, căutând a risipi infiltraţiile veninoase ale spionilor şi colportorilor de ştiri false”, a răspândi „ideea biruinţei noastre”, „combaterea propagandei germane” etc. Însărcinarea se justifica prin activitatea sa de publicist de până atunci, scriind povestiri în care erau prezentate problemele militarilor, dar şi pentru faptul că, în septembrie 1916, la Bucureşti, Sadoveanu scosese, împreună cu N. Iorga, I. Minulescu, O. Goga şi Onisifor Ghibu – „Gazeta ostaşilor”. Evident, a primit buget apreciabil pentru plata colaboratorilor– mulţi dintre ei scriitori consacraţi - şi a prestaţiei tipografice (Tipografia „Versuri şi proză” de pe str. Ştefan cel Mare, nr. 20 din Iaşi). Tirajul zilnic era de 20.000 de exemplare, majoritatea articolelor publicate fiind inspirate direct din realitatea frontului. Redacţia ziarului fusese stabilită la Iaşi, pe str. Lăpuşneanu nr. 83, de prea puţine ori Sadoveanu permiţându-şi câte o permisie să plece la Fălticeni. La data de 1 aprilie 1917, locotenentul Mihail Sadoveanu a fost avansat la gradul de căpitan. Pe lângă analiza de amploare făcută războiului, în general, Mihail Sadoveanu prezenta în articolele sale, situaţia militarilor români căzuţi prizonieri, faptele de eroism de la Mărăşti, Mărăşeşti, Răzoare sau Oituz. Îi erau extrem de utile frecventele deplasări făcute cu automobilul pe linia frontului, dar şi în zonele unde unităţile erau retrase pentru refacerea efectivelor, vizitele la spitalele de campanie şi discuţiile cu militarii. Însă, aceleaşi înscrisuri cercetate de Gh. Diaconescu, confirmă că, la 23 martie 1918, ziarul „România - organ al apărării naţionale” şi-a încetat apariţia (la Iaşi), încheindu-şi misiunea şi căpitanul Mihail Sadoveanu (la 31 mai 1918). Deşi mandatul editorului militar Sadoveanu se desfăşurase în cele mai bune condiţii, anumite intrigi şi uneltiri au făcut ca presa să-l atace, atât pe acesta, cât şi pe colaboratorii săi, ofiţeri din Marele Cartier General - care sprijiniseră finanţarea ziarului. Din acest motiv, conducerea armatei a ordonat o anchetă severă care să stabilească adevărul. Din fericire, finalul nu avea să aducă surprize neplăcute pentru că Raportul nr. 4531/7 martie 1918, al colonelului intendent Marin Ionescu, înaintat serviciului Intendenţei al Marelui Cartier General, concluziona că: „Mihail Sadoveanu s-a achitat în mod ireproşabil de sarcinile primite, conducând publicaţia în spiritul unei perfecte ordini financiare şi administrative”. Un alt raport, de la categoria „Strict Secret”, întocmit de G-ral Div. (intendent) Zaharia, înaintat către G-ral CA Constantin Prezan, întărea constatările, relevând că: „administraţia ziarului a fost condusă cu perfectă cinste (…)”.

Surse:

http://www.curierul.forter.ro/06cult/02.htm

https://www.philippide.ro/1918-2018%20Limba%20si%20cultura/32_COZMA%20Codruta.pdf

https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/mihail-sadoveanu-ca-martor-al-primul-razboi-mondial--201676.html

https://www.agerpres.ro/documentare/2020/11/05/documentar-mihail-sadoveanu-140-de-ani-de-la-nastere-viata-marelui-scriitor-5-noiembrie--602817