$$$

 S-a întâmplat în 5 februarie1935: În această zi, a murit Constantin C. Bacalbaşa, publicist (n.21.08.1856). Bacalbaşa rămâne în istoria literaturii româneşti prin captivantele sale amintiri grupate sub titlul „Bucureştii de altădată”, apărute în patru volume între anii 1927-1933, însă publicate mai întâi în foiletonul de sâmbătă al ziarului „Adevărul", începând din noiembrie 1921 şi continuate apoi, din martie 1926, în „Universul". Ele fuseseră precedate de o altă serie de amintiri, fără relevanţă, referitoare la viaţa cotidiană din Bucureştii anilor de război, Capitala sub ocupaţia duşmanului (1921), inserate iniţial tot în foileton, în cotidianul „Românimea", sub titlul Jurnalul meu sub ocupaţie(semnate cu pseudonimul Radu Ţandăra). 

Unul din cei treisprezece fii ai pitarului Costache Telescu (Bacalbaşa), mulţi ani şef al poliţiei din Brăila, şi al Anetei Bobescu, Constantin Bacalbaşa beneficiază de o educaţie aleasă. Şcoala elementară şi gimnazială le absolvă la Brăila, iar liceul la „Sfântul Sava” din Bucureşti, după care studiază doi ani la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, pe care o părăseşte pentru cariera de ziarist (1879).Este redactor principal la „Emanciparea” şi „Adeverul”, colaborează la „Drepturile omului”, „Telegraful”, „Conservatorul”, „Epoca”, „Dimineaţa”, „Universul”, „Literatorul”, „Lupta”, „Naraţiunea”.Întemeiază şi conduce „Ghiţă Berbecul”, revistă umoristică, „Ţara”, „Patriotul” şi „Românimea”. Opera sa constă, mai ales, în două lucrări memorialistice: Capitala sub ocupaţia duşmanului (1921) şi Bucureştii de altă dată (1927-1932), dar şi în literatură şi dramaturgie, Chestia cârciumarilor (1908), Răvaşe de plăcintă (1908), Pardon (1899), ultima scrisă împreună cu fraţii săi Anton şi Ion.Membru al Partidului Conservator, este ales deputat în 1911 şi 1912, iar din 1919 devine preşedintele Sindicatului Ziariştilor. Este onorat cu înalte distincţii, precum cea de Comandor al „Ordinului Sfântul Sava”, Cavaler al „Legiunii de onoare” şi Ofiţer al „Palmelor Academiei”, în Franţa. 

Bazându-se pe o foarte bună memorie, reîmprospătată şi prin foiletarea atentă a colecţiilor unor ziare din epocă („Românul", „Trompeta Carpaţilor", „l'Independance roumaine", „Adevărul" etc), „Bucureştii de altădată” se constituie, pentru perioada 1871-1914, la care se referă în episoade dispuse cronologic, într-o cronică fremătând de viaţă, colorată şi densă, a unui oraş aflat în plin proces de trecere de la starea patriarhală la aceea a unei capitale europene moderne. Începându-şi naraţiunea cu o descriere detaliată a vechiului Bucureşti, aşa cum l-a cunoscut la sosirea sa aici, Bacalbaşa înregistrează principalele evenimente social-politice care au marcat perioada: guvernarea liberală din 1876-1888, în răstimpul căreia s-au pus bazele unor instituţii necesare modernizării ţării, proclamarea independenţei şi Războiul de Independenţă din 1877-1878, proclamarea regatului în 1881, viaţa parlamentară, cu luminile şi umbrele ei, alternanţa la putere a liberalilor şi conservatorilor, care a asigurat, până la primul război mondial, stabilitatea şi eficienţa regimului politic din România, interesul crescând, către 1900, pentru soarta românilor aflaţi în afara hotarelor ţării etc. Sunt amintite, totodată, principalele acţiuni edilitare care au schimbat în puţini ani aspectul oraşului, îndeosebi în „zona centrală" (rectificarea Dâmboviţei, marile bulevarde, instalarea telefonului etc.), precum şi principalele evenimente cultural-artistice (spectacole şi concerte, directoratul lui I.L. Caragiale la Teatrul Naţional, moartea lui Eminescu, apariţia unor publicaţii etc). O atenţie marcantă este acordată faptului divers din mai multe domenii, ceea ce face lectura mai atractivă pentru cititorul amator de evocări nostalgice: Târgul Moşilor, Apele de la Văcăreşti, Petreceri ale vechiului Bucureşti,Contrabandele bucureştene, Viaţa studenţească, Epoca lui Claymoor, Escrocheria cu „apa de aur", Primul şi singurul atentat împotriva regelui Carol (1888), Fioroasa crimă din Tabaci, Banda Zdrelea şi Mărunţelu, Rochia - pantalon la Bucureşti etc. Savuroasele amintiri ale lui Bacalbaşa se încheie cu moartea regelui Carol I, întâmplată în septembrie 1914, moment considerat că ar marca punctul final pentru „perioada istorică ce poate purta numele «Bucureştii de altădată»". 

Lipsite, totuşi, de virtuţi literare deosebite, amintirile se impun prin valoarea documentară indiscutabilă, dar şi prin evocarea colorată a unui trecut revolut. Ele şi-au câştigat, mai ales odată cu trecerea vremii, un loc binemeritat în istoria memorialisticii româneşti, secondând prestigioase lucrări referitoare la aceeaşi perioadă din istoria României. Din opera sa:

• Pardon! (în colaborare cu Anton Bacalbaşa şi Ion C. Bacalbaşa), Bucureşti, 1899;

• Capitala sub ocupaţia duşmanului. 1916-1918, Brăila, 1921;

• Raportul asupra libertăţei presei, Bucureşti, 1922;

• Bucureştii de altădată, I-IV, Bucureşti, 1927-1933; ediţia II, Bucureşti, 1935-1936; ediţia III, I-III, îngrijită şi introducere de Aristiţa şi Tiberiu Avramescu, Bucureşti, 1987-2000.

Surse:

Stoica, Stan (coord.) - Dicţionar biografic de istorie a României, Editura Meronia, Bucureşti, 2008

http://crispedia.ro/constantin-c-bacalbasa/

https://humanitas.ro/autori/constantin-bacalba%C5%9Fa

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Constantin_Bacalba%C5%9Fa

https://www.bookaholic.ro/constantin-bacalbasa-si-dictatura-gastronomica-1501-retete-de-la-1935.html