luni, 12 ianuarie 2026

$$$

 MEMORIE CULTURALA - JACK LONDON - (JOHN GRIFFITH CHANEY)


Jack London este pseudonimul literar al lui John Griffith Chaney (n. 12 ianuarie 1876, San Francisco - d. 22 noiembrie 1916, Glen Ellen, California), scriitor și jurnalist american.

Născut într-o familie modestă, London a avut o copilărie și adolescență grea, lucrând de la o vârstă fragedă.

A plecat în Yukon, Canada, în timpul goanei după aur (Klondike Gold Rush), o experiență care i-a inspirat multe din operele sale.

A fost student la Universitatea din California, dar a renunțat pentru a se dedica scrisului. 

Scrierile sale, adesea autobiografice (precum Martin Eden), se concentrează pe teme precum lupta pentru existență, natura, libertatea și contrastul dintre civilizație și sălbăticie. Opera sa - care constă în special din romane - are ca subiect existența crudă, sălbatică și spiritul de revoltă și aventură, în care eroii, de o forță fizică și morală supraumană, sunt antrenați într-o luptă brutală pentru supraviețuire. 

Printre cele mai cunoscute opere ale sale sunt: "Chemarea strabunilor" "Colt Alb" sau "Dragoste de viata".

A publicat peste 50 de titluri între 1900 și 1916, devenind extrem de popular.

IA fost influențat de autori ca Stevenson și Kipling, dar și de ideile lui Darwin, Spencer, Marx și Nietzsche, fiind un socialist declarat. 

A murit subit, la vârsta de 40 de ani, la ferma sa din Glen Ellen, California, în 1916, se pare din cauze legate de abuzul de alcool, deși moartea sa rămâne parțial un mister. 

Opere Semnificative:

Chemarea Străbunilor (The Call of the Wild)

Colț Alb (White Fang)

Lupul de Mare (The Sea-Wolf)

Martin Eden

John Barleycorn (Autobiografic) 

Citate Jack London:


"Blestemata roata a lumii ! De ce trebuie sa se roteasca mereu ? Unde este angrenajul de intoarcere?" 


“Viața nu e o chestiune de a deține cărți bune, ci uneori, de a juca bine o mână proastă.”


“Nu poți aștepta inspirația. Trebuie să o alungi cu un bâtă.”


“Aceasta era viața, deși nu știa. Își dădea seama de sensul său în lume; făcea ceea ce fusese creat să facă... Justificându-și existența, ceea ce viața nu poate face mai bine; căci viața atinge apogeul atunci când face până la capăt ceea ce a fost dotat să facă.” 

“Sălbăticia încă locuia în el și lupul din el doar dormea.” 


“Nu toți monștrii au colți.”


“Omul nu poate fi insultat intelectual. Insulta, prin natura ei, este emoțională.” 


“Te uiți în urmă și vezi cât de mult ai muncit și cât de sărac ai fost, și cât de disperat ai fost să reușești, și tot ce îți amintești este cât de fericit ai fost.”


“Un os pentru câine nu este caritate. Caritatea este osul împărțit cu câinele când ești la fel de flămând ca și el.”

$$_

 MEMORIE CULTURALĂ - HARUKI MURAKAMI 


In această zi de 12 Ianuarie a anului 1949, s-a născut romancierul și bibliofilul japonez Haruki Murakami, azi împlinește 77 de ani. 

Afecțiunea profundă a lui Haruki Murakami pentru literatură a început devreme în copilărie, incurajata de părinții săi care au fost ambii profesori de literatură japoneză. 

Această expunere timpurie la lumea cărților a fost îmbogățită de dragostea sa pentru biblioteci, pasiunea pentru muzica și literatura occidentală în anii adolescenței.

Autori precum Kurt Vonnegut și Richard Brautigan, alături de ritmurile vibrante ale jazzului, i-au influențat perspectiva, amestecând narațiunile orientale și vestice în imaginația sa. 

Călătoriile literare ale lui Murakami ilustrează modul în care influențele culturale diverse pot aprinde dragostea pe viață pentru povestiri și literatură care depășesc granițele țării sale.

Tranziția lui Murakami de la conducerea unui bar de jazz în Tokyo la a deveni un romancier renumit este un testament că povestirea este înnăscută in omenire. Decizia sa de a scrie, stimulată de un moment de inspirație la un meci de baseball, a dus la o carieră scriitoariceasca de mare succes marcată de teme introspective ale singurătății și identității.

Povestea lui este o dovadă a ideii că niciodată nu este prea târziu să urmezi pasiunea pentru cărți, iar literatura poate fi o forță profundă și care îți poate schimba viața. 

Călătoriile lui literare ne încurajează să îmbrățișăm interesele și experiențele noastre diverse, deoarece acestea pot duce la o dragoste profundă și durabilă pentru cuvântul scris.

Citate Haruki Murakami:


“Singurătatea nu e un sentiment atât de rău. E ca liniştea în care se cufundă un copac după ce păsările şi-au luat zborul de pe ramurile lui.”


“Cu cât trec anii, parcă se lungeşte timpul, asemenea unei umbre la amurg. Într-o zi întunericul va înghiţi umbra cu totul.”


“Avem nevoie şi de o cantitate de lucruri inutile în viaţa noastră imperfectă. Dacă n-am avea parte de lucruri inutile, viaţa noastră şi-ar pierde până şi imperfecţiunea.”


“Prezentul pur este avansul nesimţit al trecutului care înghite viitorul.”


“Există vise simbolice, vise care simbolizează realitatea. Sau există realităţi simbolice, realităţi care simbolizează vise.”


“Dacă vrei ca totul să fie drept, nu ai decât să te muţi într-o lume făcută cu echerul.”


“Inima fiecărui om e ca o fântână adâncă. Nimeni nu ştie ce zace pe fundul ei. Nu ne putem decât imagina, judecând după lucrurile care ies din când în când la suprafaţă.”


“Să întrebi e o ruşine de moment, să nu întrebi e o ruşine de o viaţă.”


“Nu trăieşti decât pe jumătate… Cealaltă jumătate aşteaptă undeva, încă neatinsă.”


“Lumea e interesantă tocmai pentru că lucrurile nu se întâmplă aşa cum vrei.”


“Dacă tu îţi aminteşti de mine, nu-mi pasă că ceilalţi m-au uitat.”


“Dacă stai în beznă, nu poţi decât să aştepţi să ţi se înveţe ochii cu întunericul.”


“Toate se întâmplă la vremea lor, precum fluxul şi refluxul, nimic nu poate fi schimbat atunci când aşteptarea e singura soluţie, nimic…”


“Ce se întâmplă când oamenii îşi deschid sufletele? Se simt mai bine.”


“Moartea nu se află la polul opus al vieţii, ea face parte din viaţă.”


“Unde e umbră trebuie să fie şi lumină.”


“Durerea este inevitabilă. Suferinţa este opţională.”

$$$

 MEMORIE CULTURALĂ - CHARLES PERRAULT 


Charles Perrault s-a nascut in data de 

12 ianuarie 1628, Paris - d. 1703 și a fost un poet francez, scriitor de proză și povestitor, membru de frunte al Academiei Franceze, care a avut un rol preponderent în disputa literară, cunoscută sub numele de “Cearta dintre antici și moderni”. 

Devine celebru prin poveștile lui pentru copii: Contes de ma mère l'oye “Barbă albastră”(poveste), ”Tom Degețelul” (1697: ”Poveștile mamei mele gâsca”).

Acestea sunt varianta moderna a unor basme populare aproape uitate.

 "Scufita Rosie",

 "Cenusareasa",

 "Motanul incaltat",

 "Barba albastra",

 "Zanele",

 "Frumoasa din padurea adormita",

 "Tom Degetel",

 "Rabdarea Griseldei",

 "Dorinte ridicole",

 "Riquet cel Motat",

 "Piele de magar"

care au facut si fac in continuare parte din lectura oricarui copil.

A fost avocat de meserie. 

Și-a câștigat reputația literară prin 1660 cu niște versuri ușoare și poezii de dragoste și și-a petrecut restul vieții promovând studierea literaturii și a artei. 

A devenit membru al Academiei Franceze, care s-a divizat curând după cearta dintre antici și moderni, în 1671. Perrault susținea vederile modernilor pentru progresul civilizației. Poemul său, Le siècle de Louis de Grand (1687: Epoca lui Ludovic cel Mare) pune scriitori ca Molière și François de Malherbe deasupra unor scriitori clasici ai Greciei antice și Romei.

Încântătoarele povești din ”Mama Gâscă” au fost scrise ca să-i distreze pe copiii lui. Poveștile lui reprezintă versiunea modernă a unor povești populare aproape uitate, repovestite de Perrault într-un stil simplu și firesc.

###

 MEMORIE CULTURALĂ - ARON PUMNUL


În data de 12 ianarie 1866 s-a stins din viata Aron Pumnul (născut la 27 noiembrie 1818, în satul Cuciulata, în județul Brașov, într-o familie de țărani iobagi din Transilvania) care a fost un cărturar român, lingvist, filolog și istoric literar, profesor al lui Mihai Eminescu, fruntaș al Revoluției de la 1848 din Transilvania. 

A alcătuit prima antologie de texte literare românesti, “Lepturariul românesc” (vol. I-VI, Viena, 1862-1865), lucrare valoroasa din punct de vedere documentar ( n.27 noiembrie 1818).


La mormântul lui Aron Pumnul 

de Mihai Eminescu


Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta;

C-acuma din pleiada-ţi auroasă şi senină

Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină,

Se stinse-o dalbă stea!


Metalica, vibrânda a clopotelor jale

Vuieşte în cadenţă şi sună într

Căci, ah! geniul mare al deşteptării tale

Păşi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale

Şi-n urmă-i ne-a lăsat!


Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt şi mare,

Colo unde te-aşteaptă toţi îngerii în cor,

Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cântare

Şi-ţi împletesc ghirlande, cununi mirositoare

Cununi de albe flori!


Te plânge Bucovina, te plânge-n voce tare,

Te plânge-n tânguire şi locul tău natal;

Căci umbra ta măreaţă în falnica-i zburare

O urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimare

Ce-i simţ naţional!

Urmeze încă-n cale-ţi şi lacrima duioasă

Ce junii toţi o varsă pe trist mormântul tău,

Urmeze-ţi ea prin zboru-ţi în cânturi tânguioase,

În cânturi răsunânde, suspine-armonioase,

Colo, în Elizeu!

$$$

 MEMORIE CULTURALĂ - AGATHA CHRISTIE


Agatha Mary Clarissa, Lady Mallowan, DBE (născută Miller; 15 septembrie 1890 – 

d.12 ianuarie 1976), cunoscută în general ca Agatha Christie, a fost o scriitoare engleză de romane, povestiri scurte și piese de teatru polițiste. A scris și romane de dragoste sub pseudonimul Mary Westmacott, dar acestea sunt mai puțin cunoscute, nebucurându-se de același succes la public. Operele sale, în principal cele ce au ca personaje principale pe Hercule Poirot sau Miss Jane Marple, au făcut ca Agatha Christie să fie numită „Regina Crimei”, ea fiind considerată ca unul dintre cei mai importanți și inovativi autori ai genului.

Operele sale, în principal cele ce au ca personaje principale pe Hercule Poirot sau Miss Jane Marple, au făcut ca Agatha Christie să fie considerată ca unul dintre cei mai importanţi şi inovativi autori ai genului.


“De la Lucreţia Borgia încoace sunt singura femeie care a ucis cei mai mulţi oameni; cu maşina de scris...” 


“Nu mi-au plăcut niciodată ziariştii. În cărţile mele i-am lăsat pe toţi să moară"


“Arheologul este soţul perfect, pentru că pe măsură ce femeia îmbătrâneşte, el devine mai interesat de ea.”


“Îmi place să trăiesc. Am fost câteodată sălbatic, disperat, grav de nefericită, împovărată de tristeţe, dar dincolo de toate acestea ştiu că a fi pur şi simplu vie este un lucru formidabil.”


“Omul nu recunoaște momentele cu adevărat importante din viața cuiva până nu este prea târziu.”


“Nu face niciodată nimic din ceea ce alții pot face pentru tine.”


“La fiecare problemă, există o soluție cea mai simplă.”


“Dar nici un artist, îmi dau seama acum, nu poate fi mulțumit doar cu artă. Există o dorință naturală de recunoaștere care nu poate fi câștigată.”(Agatha Christie)


Agatha Christie a murit pe data de 12 ianuarie 1976, la vârsta de 85 ani, din cauze naturale, la reşedinţa Winterbrook de lângă Wallingford în Oxfordshire.

$$$

 Povestea lui Eminescu 

           Adrian Păunescu 


       Eu îi spun" Emin"

       Și ai tăi zic"escu"

       Te botez divin

        Eminescu


A fost, cândva, la început de lume,

Pământul se forma sub duhul sfânt.

Și, pe aici, din lava numai spume,

O țară își găsea contur și nume,

Pe mica ei bucată de pământ. 


Și Dumnezeu, trecea din vale-n munte,

Și lumina popor după popor,

Zidea un vârf sau întindea o punte

Și oameni buni, ca-n vremurile crunte, 

Să țină sus dreptatea tuturor.


Și astfel, într-o zi de iarnă mare,

Dintre românii milei omenești,

Văzând, și dânsul, ce grabit se moare

A luat ceva din fiecare

Și-a pus într-un copil din Ipoteșiti.


Și i-a șoptit copilului în clipa

În care se-ntorcea de tot în cer:

Să te atingă geniul cu aripa

Și acestui neam să știi să-i cânți risipa,

Melancolia de popor stingher.


Și atunci când țării n-o să-i fie bine,

Când alor tăi o să le fie greu

Prin tine, toți ai tăi să se inchine

Și tu, cel pus in fruntea lor de mine

Să te intorci la ei, în locul meu.


Astfel de-atâta vreme se întâmplă,

Când se-ntețesc necazuri și nevoi,

Cu-n fâlfâit de înger lângă tâmplă 

Poetul vine, inima s-o umple

Se-ntoarce Eminescu printre noi.


În el trăiește țara noastră toată,

Muntenia, Moldova și Ardeal

Se regăsesc, se-ascund sau se arată 

Antica odă, Doina Arestată 

Luceafarul și Sara lui pe Deal.


N-a fost nici înger, nici perfect poetul,

Dar a primit din matcă duhul sfânt,

De buze moartea i-a atins oțetul,

Și el, tămăduindu-ne cu-ncetul,

Divinul har și-l poartă pe pământ. 


Acolo unde viersul lui cuvântă,

Copiii noștri în lumină cresc

Și diavolii se iau cu ei la trântă 

Și el, nemuritor, prin vrere sfântă 

Îi ține loc Părintelui Ceresc.

$$$

 CURIOZITĂȚI ISTORICE 


1. Potrivit legendelor istorice, Pitagora avea o aversiune extremă față de fasole (favism), interzicându-le discipolilor săi să o consume sau chiar să o atingă. Această fobie i-ar fi cauzat indirect moartea în anul 495 î.Hr. Se povestește că, în timp ce fugea de urmăritorii săi din partidul democratic care îi atacaseră școala, Pitagora s-a oprit în fața unui câmp de fasole.!Acesta ar fi refuzat să îl traverseze, declarând că “mai degrabă moare decât să calce pe fasole”, moment în care a fost ajuns și ucis de inamici.


2. Expresia "Banii nu au miros" este literală.

În 74 d.Hr., împăratul roman Vespasian a cheltuit toți banii din trezoreria statului în timpul unui război civil. 

Pentru a rambursa o parte din fonduri, el creează primele toalete plătite. Când fiul său, Titus, s-a plâns de caracterul nedemn al acestei taxe, Vespasian i-ar fi arătat o monedă de aur adunată din acea taxă, spunând "Pecunia non olet".

Expresia este folosită pentru a sublinia că valoarea banilor este universală, indiferent de mijloacele prin care sunt obținuți, fie ele considerate onorabile sau nu. devine celebră și este folosită până în zilele noastre, în diferite contexte.


3. Cifre arabe... sunt de fapt indiene.

Numerele arabe (cum le spunem noi azi) nu au fost inventate deloc de arabi. Sunt opera matematicienilor indieni. Acestea au fost modificate și adaptate de arabii nord-africani și ajung în Europa în Evul Mediu.

În anul 1202, chiar celebrul matematician italian Leonardo Fibonacci a făcut un studiu și a susținut că numerele sunt indiene. 

Cu toate acestea, europenii le numesc arabe, obținând forma finală în secolul al XV-lea, ceea ce a contribuit la introducerea scrisorilor tipărite.


4. Înainte de Waterloo, Napoleon a fost învins de o hoardă... de iepuri sălbatici.

Despre Napoleon Bonaparte se spune ca ar fi suferit cea mai mare înfrângere în bătălia de la Waterloo. Se pare că adevărul este altul. Cu câțiva ani mai devreme, în iulie 1807, în timpul unei vânători, împăratul a fost atacat de aproximativ 3.000 de iepuri sălbatici, pregătiți special pentru acest eveniment. După ce au fost eliberați din cuști cu ideea de a fi vânați, iepurii în loc să fugă panicați se grăbesc să intre în curțile împăratului francez. Atacatorii cu urechi lungi au reușit să sară și să încerce să se ascundă în hainele lui Napoleon, ceea ce l-a forțat să fugă panicat.


5. Cel mai scurt război din lume 38 de minute.

Războiul Anglo-Zanzibarez, desfășurat pe 27 august 1896, este recunoscut oficial drept cel mai scurt conflict armat din istorie, având o durată de aproximativ 38 de minute.

Moartea sultanului pro-britanic Hamad bin Thuwaini și auto-proclamarea succesorului său, Khalid bin Barghash, fără aprobarea Imperiului Britanic, a declanșat conflictul care a început la ora locală 09:02, după expirarea unui ultimatum britanic. Marina Regală a bombardat palatul sultanului, distrugând artileria și nava amiral a Zanzibarului, HHS Glasgow.

Focul a încetat la ora 09:40, când steagul sultanului a fost coborât de pe palat.

Peste 500 de persoane din forțele sultanului au fost ucise sau rănite, în timp ce tabăra britanică a înregistrat un singur rănit. 

Sultanul Khalid a fugit și a primit azil la consulatul german, fiind ulterior exilat, iar britanicii l-au instalat la putere pe Hamoud bin Mohammed, un lider favorabil intereselor lor.


6. Si un război fără sfârșit

Oficial, cel mai lung război din istorie este cel dintre Olanda și Insulele Sealy, care a durat din 1651 până în 1986. Nu a rezultat nicio victimă în urma acestui război.


7. Părintele fondator... cu o slăbiciune pentru femeile frumoase...

Thomas Jefferson, autorul Declarației de Independență și al al treilea președinte al Statelor Unite, și-a rupt încheietura mâinii drepte încercând să sară un gard la Paris pentru a impresiona o femeie .

Această poveste este 100% adevărată. După ce chirurgii i-au pus la loc oasele rupte, Jefferson tot a suferit dureri cumplite la încheietura mâinii drepte pentru tot restul vieții. Din cauza acestei fracturi, el a scris multe dintre scrisorile sale de dragoste cu mâna stângă.


8. Adolf Hitler suferea de diverse afecțiuni, inclusiv posibile tulburări psihice, paranoia și probleme fizice precum Boala Parkinson, pe lângă afecțiuni genetice și sexuale, deși diagnosticele exacte sunt uneori greu de stabilit, accentul fiind pe nebunia ca scuză pentru atrocitățile comise.

Era considerat un carismatic manipulator, cu un narcisism puternic, dar și cu tendințe depresive și instabilitate emoțională. 

De asemenea a suferit de dureri de stomac, balonare și probleme intestinale, tratate cu medicamente diverse, inclusiv stricnina.

Dietele sale extreme, problemele repetitive de stomac (posibil psihosomatice) și dependența de medicamente : a luat peste 28 de medicamente diferite.


9. Soldatul care nu a înțeles niciodată că războiul s-a terminat.

Un soldat japonez pe nume Hiro Onoda nu și-a dat seama niciodată că al doilea război mondial s-a terminat. A fost trimis pe o insulă mică din Filipine pentru a spiona forțele americane. A evitat captivitatea și a rămas în misiune pentru următorii 30 de ani. În anul 1974, fostul său comandant a trebuit să iasă la pensie pentru a-l convinge că războiul s-a terminat cu adevărat. Onoda a trăit absolut singur pe insulă timp de 29 de ani. S-a întors în Japonia în 2014 la vârsta de 91 de ani.


10. În anul 1952, Albert Einstein a fost propus a fi al doilea președinte al Israelului, dar a refuzat. Argumentul omului de știință, al cărui nume devine sinonim cu “geniul” este că pur și simplu nu este suficient de calificat pentru post. El a menţionat,ca motive, vârsta, lipsa de experienţă în domeniu şi abilităţile slabe de comunicare drept factori suplimentari, ceea ce l-au făcut un candidat indezirabil.

$$$

 În 1928, medicina a primit unul dintre cele mai mari cadouri din istorie dintr-o neglijență de laborator. Alexander Fleming a observat că o...