$$4

 În februarie 1969, un viscol nocturn a lăsat 80 de centimetri de zăpadă pe pista Aeroportului Otopeni în doar 6 ore, iar o echipă de 180 de muncitori a curățat 3 kilometri de pistă în 8 ore folosind 12 pluguri trase de tractoare, 40 de camioane pentru transportul zăpezii și 120 de oameni cu lopețile care curățau manual zonele unde mașinile nu ajungeau, într-o cursă contra timpului pentru a deschide aeroportul înainte de ora 10:00 când prima cursă internațională trebuia să aterizeze.

Viscoul începuse la ora 23:00, pe 14 februarie. La ora 5:00 dimineața, când echipa de dimineață a venit la aeroport, pista era îngropată sub 80 de centimetri de zăpadă proaspătă.

Inginerul șef Petre Ionescu, 48 de ani, responsabil cu operațiunile aeroportului, a făcut calculul rapid. Prima cursă: TAROM București-Moscova, aterizare programată 10:00. Cinci ore pentru a curăța 3 kilometri de pistă plus căile de rulare. Imposibil cu metode normale.

A mobilizat totul. Douăsprezece pluguri trase de tractoare UTB 650. Patruzeci de camioane Steagul Roșu pentru transportul zăpezii. O sută douăzeci de muncitori cu lopețile pentru curățare manuală. Obiectiv: pistă complet curățată până la ora 10:00.

Operațiunea a început la ora 6:00. Plugurile au intrat pe pistă în formație - patru pluguri pe lățime, trei rânduri, fiecare plug curățând o bandă de 3 metri. Avansau sincronizat, la 15 km/h, împingând zăpada lateral.

Ion Marin, 42 de ani, tractorist de 20 de ani, conducea primul tractor. "Zăpada e proaspătă, ușoară. Plugul o împinge bine. Dar când ajungi la capătul pistei și te întorci, găsești că viscolul a pus înapoi 10 centimetri în zona pe care tocmai ai curățat-o. E o luptă continuă."

În spatele plugurilor, camioanele așteptau. Când zăpada împinsă lateral formă grămezi de un metru, intervine echipa de încărcare. Cincisprezece muncitori cu lopețile încarcă zăpada în camioane. Fiecare camion ia 5 tone, duce la marginea aeroportului, descarcă, se întoarce. Rotație continuă.

Gheorghe Popescu, 35 de ani, șofer de camion, a făcut 18 curse în 8 ore. "Încarci 20 de minute, conduci 10 minute până la zona de descărcare, descarci 5 minute, înapoi 10 minute. Repetă. Nu oprești motorul niciodată. Nu bei apă. Nu mergi la toaletă. Doar conduci, descarci, conduci, încarci."

Cel mai greu lucru: căile de rulare și platformele de parcare. Plugurile mari nu ajung acolo - spațiu prea îngust. Trebuie curățat manual, cu lopețile. O sută de muncitori împărțiți în echipe de câte zece, fiecare echipă responsabilă pentru o zonă.

Maria Ionescu, 38 de ani, una dintre puținele femei din echipă, a lucrat la curățarea platformei 3. "Lopata o dată, o dată, o dată. După o oră, brațele te ucid. După două ore, spatele refuză să se mai aplece. Dar continui. Avionul vine la ora 10. Trebuie gata."

La ora 8:30, plugurile terminaseră primul pas - pista curățată la 70%. Dar viscoul continua. Zăpada proaspătă se așternea constant. Trebuiau să facă o a doua trecere pentru a fine-curăța.

La ora 9:15, pista era 95% curată. Dar marginile încă aveau zăpadă. Și semnalizările - becurile de pe margini - erau îngropate. O echipă specială de 20 de oameni lucra cu lopețile să dezgroape fiecare bec.

La ora 9:45, inginerul Petre a inspectat pista personal. A condus un jeep de la un capăt la altul. Pistă curată, marcaje vizibile, semnalizări funcționale. "Deschideți aeroportul. Sunați turnul de control. Putem primi avioane."

La ora 10:02, Tupolev 154 TAROM de la Moscova a aterizat pe pista proaspăt curățată. Pilotul a raportat: "Condiții excelente. Felicitări echipei de sol."

Opt ore de muncă. O sută optzeci de oameni. Doisprezece tractoare. Patruzeci de camioane. Trei kilometri de pistă curățați de 80 de centimetri de zăpadă. În viscol activ. Pentru ca un avion să poată ateriza la timp.

Astăzi, cu echipament modern de deszăpezire, este greu să înțelegi că în 1969, aeroportul era curățat cu tractoare agricole, camioane de șantier și 120 de oameni cu lopețile, lucrând 8 ore fără oprire pentru ca aviația să nu se oprească.