&&&

 S-a întâmplat în 29 iunie 2003: În această zi, a plecat în eternitate Katharine Hepburn, actriţă americană. Katharine Hepburn (n. 12 mai 1907, Hartford, Connecticut Connecticut, Statele Unite ale Americii - d. Old Saybrook, Connecticut) a fost o actriță americană de teatru, televiziune, voce și film, laureată a patru premii Oscar, record încă nedepășit. Katharine Hepburn este privită în general ca una dintre marile figuri ale istoriei filmului. Institutul American de Film a clasat-o pe locul I într-un top al celor mai mari actori de film ai secolului al XX-lea.

Katharine Hepburn a jucat în nouă filme alături de actorul american Spencer Tracy, cu care a format un cuplu nemuritor pe ecran, dar cu care nu s-a putut căsători niciodată, Tracy fiind deja căsătorit. În același timp, Tracy era, pe de o parte devotat catolicismului, deci teoretic opus divorțului, dar mai ales dintr-un puternic sentiment de vină referitor la fiul său născut surd. Hepburn a fost una dintre puținele actrițe care a refuzat să dea interviuri sau să apară la diferite petreceri mondene din vremea sa. S-a remarcat prin talentul actoricesc, frumusețe și dicția specială, cu clare influențe de New England.Hepburn rămâne până în prezent singura actriță care a câștigat de-a lungul întregii vieți patru premii Oscar la această categorie, la care se adaugă premiile Globul de Aur, Premiile Emmy sau César. A fost nominalizată de douăsprezece ori la același premiu, cel al Academiei Americane.

Katharine Hepburn a fost o femeie remarcabilă cu multe realizări și contradicții năucitoare – dură și inflexibilă, iubitoare și terorizantă. A fost capul de afiș al timpului său, femeia erei moderne. Nimic n-a ajutat-o să scoată mai bine acest lucru în evidență decât garderoba ei formată din pantaloni bărbătești și taioare. Forța ei a fost ceea ce publicul a văzut. „Mulți oameni își petrec viața încercând să pară vulnerabili”, spunea Stanley Kramer, care a regizat „Ghici cine vine la cină?”. „Kate era vulnerabilă, dar putea să fac față acestui lucru.” Totuși, marea enigmă a vieții ei a stat în faptul că în ciuda imaginii sale emancipate pe care a oferit-o publicului, a fost timp de trei decenii subjugată într-o relație cu Spencer Tracy.

Ambițoasa Kate a ajuns la Hollywood pe data de 4 iulie 1932 cu binecuvântarea credinciosului ei soț, Ogden. După primul ei film, „A Bill of Divorcement”, care avusese premiera în același an, Hollywood Reporter a afirmat: „În noaptea asta a apărut un nou star la orizont, iar numele ei este Katharine Hepburn”. Avea o limbă ascuțită și tăioasă. „Nu mi-a trecut niciodată prin cap să mă îndoiesc de mine”, scria ea. În 1934 câștiga primul ei Oscar pentru „Morning Glory” și dădea box-office-ul peste cap cu „Little Woman”. Putea fi dură sau tandră, sexi sau rigidă ca o fată bătrÂnă, rebelă sau pierdută în gânduri, toate astea laolaltă erau Kate, fata care și-a făcut loc printre vedete precum Cary Grant și Humphrey Bogart, eclipsându-i. „Nu asculta de nimeni ”, se plângea Bogart în timpul filmărilor de la „Regina africană” și „tot repeta cât este ea de superioară”. Kate a avut dreptate în privința asta.Nu iei de 4 ori Oscarul crezându-te inferior.

Mariajul ei cu Luddy a căzut victimă faimei lui Kate. Au divorțat amiabil în 1934, la un an și mai bine după ce ea începuse deja o relație cu agentul său Leland Hayward. „Eram fericiți, fericiți, fericiți”, a mărturisit ea, cu toate astea Kate a refuzat propunerea lui de a o lua de soție. El s-a răzbunat logodindu-se cu actrița Margaret Sullavan în 1936.  Aflând vestea dintr-o telegramă, Kate a izbucnit în lacrimi. Mai târziu, Hepburn s-a îndrăgostit de regizorul John Ford, care i-a spus o dată „ești o fată nemaipomenită, dar dacă ai învăța să-ți ții gura și capul plecat, ai fi o soție destul de bună”. Ford a fost unul dintre puținii oameni care au înțeles-o. Și deși afecțiunea lor a crescut o dată cu filmele pe care le-au făcut împreună, relația lor de iubire s-a încheiat.

Pe celebrul și bogatul aviator Howard Hughes, o figură interesantă a Hollywoodului din acea vreme, căruia îi spunea „Măria Sa, Hughes”, l-a cunoscut în timpul filmărilor la Sylvia Scarlett. Hughes îi făcea la vremea aceea curte cu avionul, iar Kate nu l-a luat în serios, considerându-l un fanfaron. Dar milionarul nu s-a lăsat până n-a convins-o să se mute împreună în luxoasa lui vilă din Los Angeles. A urmărit-o peste tot până când ea a cedat. Dar după 3 ani de relație, ambițiile lor personale au fost mai presus decât dragostea.Pe la sfârșitul anilor 30, Kate a renunțat de tot la gândul de a avea o viață domestică. „Vreau să fiu o vedetă și nu vrea să-l fac pe soțul meu, oricare ar fi acesta, să fie victima acestui vis”, declara ea.

Viața romantică a lui Kate se stabilizează în 1941 atunci când îl cunoaște pe co-starul cu care avea să joace în „Femeia anului” (Woman of the Year).„Mi-e teamă că sunt un pic prea înaltă pentru tine”, i-a spus ea lui Spencer Tracy cu cel mai luminos zâmbet al ei „Nu-ți face griji, drăguță, i-a răspuns producătorul filmului, o să te strunească el.” Și a făcut-o. Tracy, câștigătorul a două Oscaruri, era considerat unul dintre cei mai mari actori al acelor vremuri. Era o persoană foarte dificilă care spunea despre talentul său că „este singurul lucru bun pe care-l deține”. Căsătoria lui cu Louise Tracy, deși era doar de fațadă, era una destul de respectată la Hollywood. În plus, fiind un om profund religios, credea că surzenia fiului său John era o pedeapsă de la Dumnezeu. Din acest motiv bea foarte mult ca să-și anestezieze vina. „A trăi nu era deloc ușor pentru Spence”, avea să spună Kate. A avut grijă de Spencer atunci când rămânea inconștient după bețiile lui și a stat la picioarele lui atunci când îi spunea tot felul de istorii. El a umilit-o în public, mai ales atunci când se îmbăta. Și totuși ea i-a fost mereu alături, chiar și în spatele camerelor de filmat când le spunea regizorilor: „Nu e minunat?Cum face asta? Este atât de autentic.”

În cei 27 de ani pe care i-au petrecut împreună nu și-au oficializat deloc relația. „El era căsătorit cu dna Tracy, iar eu nu eram interesată să mă mărit”, a mărturisit Kate, „și nu mi s-a părut potrivit să mă afișez cu el prin tot orașul.” La câțiva ani după moartea lui Tracy (pe 10 iunie 1967, în urma unui atac de cord), Kate a scris în memoriile ei că nu-și aduce aminte ca el să-i fi spus vreodată c-o iubește, cu toate astea, anii petrecuți împreună au fost „absolut minunați”. „El era acolo – eu eram a lui.Mi-am dorit să fie fericit, să se simtă în siguranță, confortabil. Îmi plăcea să îl aștept, să-l ascult, să-l hrănesc, să-i vorbesc, să muncesc pentru el.”

În 1990, Kate a călătorit la Washington pentru a primi un premiu pentru întreaga ei activitate. Când Hepburn a luat trofeul într-un ropot de aplauze, ea a șoptit în microfon: „Mulțumesc, Spence”. În ultimii ei ani de viață a mărturisit că nu are nici un regret cu privire la viața ei. „Am trăit într-o libertate perfectă. Am trăit ca un bărbat. Nu aș schimba nimic din ce-am făcut.” Totuși a spus foarte clar și că pentru o viață de om asta a fost destul. Pentru una de femeie încă și mai și. Iar când cineva a întrebat-o dacă și-ar dori să trăiască la nesfârșit, a răspuns: „Nu, mulțumesc. Nu mi-e teamă de moarte. Cred că o să am doar un somn mai lung”. Pe 29 iunie 2003, după ani de forță și vigoare, înconjurată de familie, a adormit pentru totdeauna la ferma ei cea dragă din Fenwick.

Surse:

https://www.biography.com/actor/katharine-hepburn

https://www.cinemagia.ro/actori/katharine-hepburn-6770/

https://www.britannica.com/biography/Katharine-Hepburn

https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/katharine-hepburn-feminitatea-in-linii-masculine

http://procinema.protv.ro/stiri/povestea-emotionanta-care-nascut-cei-mai-celebri-amanti-din-istoria-filmului-de-ce-spencer-tracy-nu-si.html

https://okmagazine.ro/azi-ar-fi-fost-ziua-ei-katharine-hepburn/a18267424

http://revistatango.ro/katharine-hepburn-intre-libertatea-spiritului-si-robia-iubirii-954

https://www.mala-hierba.com/katharine-hepburn-actrita-t turor-timpurilor/

$$$

 S-a întâmplat în 29 iunie…

- Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.

- Ziua Internaţională a Dunării, sărbătorită pentru prima dată în 2004, la propunerea ţărilor riverane; la 29.VI.1994 a fost semnată, la Sofia, Convenţia de protecţie a Dunării, de către toate ţările din bazinul fluviului

- Ziua Personalului din sistemul administraţiei penitenciare, proclamată conform articolului 77 din Legea 293 din 28 iunie 2004, privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor (în baza protocolului încheiat, la 20.X.1993, între Ministerul Justiţiei şi Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române s-a decis reluarea activităţii religioase în penitenciarele din ţară, capelele deschise în incinta închisorilor având hramul Sf. Apostoli Petru şi Pavel) 

- 120: O diplomă militară descoperită la Porolissum (azi, satul Moigrad din judeţul Sălaj) menţionează pentru prima dată un guvernator al Daciei Superior, Cn. Minucius Faustinus Sex. Iulius Severus

- 1400: Începutul domniei lui Alexandru cel Bun în Moldova (până 1 ianuarie 1432); Alexandru cel Bun a consolidat statul pe plan extern şi intern, a aplanat conflictul cu Patriarhia din Constantinopol, care a recunoscut Mitropolia de la Suceava (1401), a înfiinţat episcopiile din Roman şi Rădăuţi şi a clădit mânăstirile Moldoviţa şi Bistriţa

- 1521: La această dată a fost redactat primul text în limba română, cu caractere slavone, care s-a păstrat - Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung către Johannes (Hans) Benkner, judele Braşovului; a fost descoperită în 1894 de Friedrich Stenner în arhivele din Braşov unde se păstrează şi astăzi, şi a fost redactată cel mai probabil în 29 - 30 iunie 1521 la Dlăgopole (numele slav al oraşului Câmpulung-Muscel).

- 1602: Prin Convenţia de la Cluj, principele Sigismund Bathory cedează Transilvania împăratului Rudolf al II-lea (al Boemiei şi al Ungariei) de la care primeşte alte posesiuni şi un venit de 50.000 florini anual 

- 1694: Corsarul francez Jean Bart este înnobilat  

- 1713: Petru I al Rusiei vizitează Moldova şi face cunoştinţă cu domnitorul moldovean Dimitrie Cantemir

- 1798: S-a născut poetul italian Giacomo Leopardi, unul dintre cei mai importanti poeţi ai secolului XIX. Giacomo Taldegardo Francesco di Sales Saverio Pietro Leopardi, Conte (n. Recanati - d. 14 iunie 1837, Napoli) este considerat, alături de Dante, cel mai mare poet italian, precum şi unul dintre cei mai mari gânditori ai acestei ţări.

- 1798:  S-a născut Willibald Alexis, scriitor german. Georg Wilhelm Heinrich Häring, cunoscut sub pseudonimul Willibald Alexis (n. Breslau - d. 16 decembrie1871, Arnstadt), a fost un prozator german, iniţiatorul romanului istoric de mari proporţii în cadrul literaturii germane.

- 1819 : S-a născut Nicolae Bălcescu, istoric şi scriitor, fruntaş al Revoluţiei de la 1848 din Muntenia; a editat, împreună cu August Treboniu Laurian revista „Magazin istoric pentru Dacia”; a murit la Palermo (Italia), la 29.11.1852

- 1855: A apărut, la Londra, primul număr al publicaţiei The Daily Telegraph; a fost primul ziar din Marea Britanie disponibil pe Internet 

- 1857: S-a născut compozitorul Iacob Mureşianu (m. 1917)

- 1858:S-a născut inginerul american George Washington Goethals, colonel în US Army, constructorul Canalului Panama (m. 21.01.1928)

 1861: A murit poeta engleză Elizabeth (Barrett) Browning (n. 1806)

- 1866: Parlamentul României adoptă prima constituţie a ţării, una dintre cele mai avansate a acelor timpuri.

- 1868: S-a născut astronomul american George Ellery Hale; unul dintre fondatorii astronomiei solare moderne; a inventat (1891) spectroheliograful şi a construit (1897) primul telescop-turn din lume; a descoperit existenţa câmpului magnetic al Soarelui (1908) şi a emis o teorie cu privire la originea petelor solare (m. 1938)

- 1873: S-a născut arhitectul Petre Antonescu; a proiectat, printre altele, unul dintre pavilioanele României la Expoziţia Internaţională de la Paris şi Palatul Kretzulescu din Bucureşti (astăzi sediul CEPES - Centrul European pentru Învăţământ Superior al UNESCO); membru al Academiei Române (m. 1965).

- 1882: S-a născut, la Vlaho-Clisura, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei/FYROM, Marcu Beza, scriitor şi diplomat; s-a impus mai ales prin descoperirea unor valori ale civilizaţiei spirituale române medievale în ţările Orientului Apropiat; membru corespondent al Academiei Române din 1923 (m. 1949) 

- 1884: S-a născut compozitorul rus Boris Asafiev (m. 1949)

-1886: S-a născut Robert Schuman, om politic francez. A propus, in 1950, un plan (Planul Schuman), care a condus la crearea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului, una dintre etapele constituirii Pietei Comune. Este considerat drept unul dintre “parintii” Europei unite (m. 4.09.1963).Ca omagiu pentru contribuţia sa la fondarea Uniunii Europene, bustul său a fost inclus printre cele 12 busturi de oameni politici reunite în Monumentul părinţilor fondatori ai Uniunii Europene, inaugurat la Bucureşti, la 9 mai 2006, de Ziua Europei, pe Insula Trandafirilor din Parcul Herăstrău. 

- 1890: A murit chimistul britanic Alexander Parkes; în 1862 a prezentat la Marea Expoziţie Internaţională de la Londra un material durabil denumit "parkesine" (produs din celuloză), de fapt primul material plastic confecţionat de om (n. 1813)

- 1891: S-a născut Petre Andrei, sociolog, filosof şi om politic; membru post-mortem al Academiei Române, din ianuarie 1991 (m. 1940).Petre Andrei s-a născut pe 29 iunie 1891 în oraşul Brăila şi, după finalizarea liceului, urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie ale Universităţii din Iaşi, pe care o încheie în 1913 cu „Magna cum laude”. Se specializează la Universitatea din Berlin, unde urmează un curs de logică şi istoria filosofiei, care îl va ajuta să întocmească lucrarea de doctorat.Deşi scutit de serviciul militar, participă ca voluntar la Primul Război Mondial, în care se distinge prin acte de bravură, fiind decorat cu „Steaua României”, „Coroana României” şi „Crucea de război”.Imediat după război, obţine doctoratul cu teza „Filosofia valorii”. Devine profesor în învăţământul liceal, iar din 1922 este profesor la Catedra de sociologie a Universităţii din Iaşi. Ca profesor, se numără printre cei care se opun introducerii politicii în Universitate, fiind, de altfel, de-a lungul întregii sale vieţi, un adversar extremismului, atât fascist, cât şi bolşevic.Intră în politică în Partidul Naţional-Ţărănesc, alături de numeroase personalităţi ale culturii şi ştiinţei, iar între 1928 şi 1933 este deputat, calitate în care se remarcă prin activitatea parlamentară bogată, talentul oratoric şi iniţiativele legislative. Este numit subsecretar de stat la Departamentul Agriculturii şi Domeniilor (1930–1931), subsecretar de stat la Ministerul Instrucţiunii Publice şi Cultelor (1932–1933) şi ministru al Educaţiei Naţionale (1938–1940), în această din urmă calitate iniţiind, printre altele, o lege de organizare a învăţământului superior.În 1991 a fost ales post mortem membru al Academiei Române.Decedat la doar 49 de ani, Petre Andrei a reuşit să realizeze 15 lucrări, 5 cursuri universitare, peste 40 de studii şi articole de specialitate, 25 de recenzii, 35 de conferinţe şi cuvântări, 3 rapoarte la legi şi peste 75 de discursuri şi intervenţii parlamentare. Savantul este considerat drept unul dintre întemeietorii sistemului ştiinţelor sociologice din România.

- 1898: S-a născut pianista franceză Yvonne Lefebure (m. 1986)

- 1900: S-a născut (la Charlottenburg, Germania) sculptorul Mac Constantinescu (pe numele său adevărat Mihail Filip); artist cu vocaţie pluridisciplinară, s-a afirmat, concomitent, în grafică, artă decorativă, scenografie şi ilustraţie de carte ("Divina Comedie", tradusă de Alexandru Marcu în 1933); a publicat, mai ales între anii 1930 şi 1940, cronici de artă, articole teoretice şi note de călătorie (m. 1979) 

- 1900: S-a născut Antoine de Saint-Exupéry (Antoine-Marie Roger, viconte de Saint-Exupéry), romancier, eseist şi reporter francez, aviator căzut pe frontul antifascist; cunoscut în special datorită povestirii „Le Petit Prince" („Micul Prinţ", 1943), una din cele mai răspândite cărţi din lume, tradusă în circa 110 limbi (romanele „Zbor de noapte”, „Pământ al oamenilor”) (m. 1944).

- 1900: A fost aprobat, de către guvernul suedez, Statutul Fundaţiei Premiului Nobel 

- 1904: A murit George Ionescu-Sion (Gheorghe Ionescu), istoric si publicist roman, vicepresedinte al Ateneului Roman, autor al lucrării „Istoria Bucureştilor” (1899), membru corespondent al Academiei Romane

- 1908: S-a născut John Hench, „tatăl” lui Mickey Mouse.Unul dintre cele mai iubite personaje de desene animate este haiosul Mickey Mouse. Mulţi cred că „tatăl” lui este celebrul Walt Disney, însă acesta a avut doar ideea. Creatorul, cel care l-a realizat de fapt pe şoricelul Mickey, este John Hench, un desenator american care a lucrat pentru compania Disney nu mai puţin de 65 de ani. John Hench s-a născut la data de 29 iunie 1908, în statul american Iowa, şi a murit la 5 februarie 2008. Şi-a început cariera ca scenarist, dar a trecut repede în lumea desenelor animate.A lucrat astfel la realizarea efectelor speciale, dar a fost şi regizor al numeroase pelicule.

- 1914: S-a născut Rafael Kubelik, compozitor şi dirijor elveţian de origine cehă (m. 1996)

- 1915: S-a născut Ruth Warrick, actriţă de film americană (m. 2005) 

- 1921:A avut loc, la Bucureşti, premiera filmului „ Ecaterina Teodoroiu”, prima încercare de evocare a războiului din 1916-1918, cu Marietta Rareş în rolul principal 

- 1929: S-a născut preotul profesor Dumitru Popescu; studii de teologie dogmatică şi simbolică; fost decan al Facultăţii de Teologie din Bucureşti; Sf. Sinod al BOR i-a acordat titlul de decan onorific pentru întreaga sa activitate profesională şi administrativă; membru de onoare al Academiei Române din 2001 (m. 2010)

- 1929: S-a născut Oriana Fallaci, ziaristă şi scriitoare italiană; renumită pentru corespondenţele sale de război (din Vietnam, Orientul Mijlociu sau America de Sud), ca şi pentru interviurile realizate cu o serie de personalităţi ale secolului al XX-lea (m. 2006)

- 1929: S-a născut chitaristul francez de origine egipteană Alexandre Lagoya (m. 1994)

- 1930: S-a nascut dramaturgul polonez Slawomir Mrozek .Slavomir Mrozek (n.1930, Borzecin - Cracovia), scriitor si regizor polonez, considerat un alt Eugen Ionescu, s-a impus ca dramaturg şi autor de proză satirică. Dramaturgia lui de avangardă, in maniera grotesc-absurdă, se joacă pe toate scenele mari ale lumii. Cunoscut in Romania ca autor al pieselor de mare succes: „Tango”, „Emigranţii”, „In largul mării”. La Polirom au aparut „Povestiri.1990-1993” (2001) si „Croitorul şi alte piese” (2002).

- 1940: A murit Paul Klee, artist plastic elveţian. Paul Klee (n. 18 decembrie 1879 în Münchenbuchsee lângă Berna, Elveţia - d. Muralto) a fost un pictor, desenator şi teoretician german al artei de origine elveţiană .A fost membru al grupărilor avangardiste germane, profesor la Bauhaus, a îmbinat tendinţele moderne în artă într–un desen sintetic, cu linii cromatice îndrăzneţe.Subiectele lui Klee acoperă o plajă infinită, mergând de la motive figurative (personaje, peisaje terestre, acvatice şi celeste) la forme geometrice sobre şi polimorfe (săgeţi, cruci, stele, puncte) şi la scrisori (pictograme, hieroglife).Lui Paul Klee ii placeau povestirile scriitorului german Hoffmann (1766 - 1822). Tabloul Poveste a la Hoffman este bazat pe subiectul Ulciorului de aur (1814), relatare care imbina fictiunea cu viata cotidiana din Dresden. Povestirea prezinta intamplarile tanarului Anselmus si eforturile sale de a intra in Atlantis, raiul poeziei. Copacul din care Anselmus a auzit voci adresandu-i-se este aici reprezentat in stanga. Constructia in forma de sticla, din dreapta, este chiar cea in care Anselmus a fost inchis. Referintele povestirii la timp sunt cele doua ceasuri, iar recipientul din centru poate fi simbol pentru ulciorul de aur.Zentrum Paul Klee este un muzeu dedicat artistului Paul Klee (18 dec. 1879 – 29 iun. 1940), cu sediul in Berna, Elvetia si proiectat de arhitectul italian Renzo Piano.Dispune de aproximativ 40 la suta din opera pictoriala a lui Paul Klee. Livia Klee-Meyer, nora lui Paul Klee, a donat o mostenire de aproape 690 de lucrari orasului si cantonului Berna in vara anului 1997. Lucrarile suplimentare si documentele donate si imprumutate de catre familie si Fundatia Paul Klee si alte 200 imprumuturi din colectii particulare au contribuit la crearea unei colectii vaste de lucrari ale artistului.Decizia de a construi muzeul in site-ul Schöngrün la periferia estica a orasului a fost luata in 1998, si renumitul arhitect italian Renzo Piano a fost contactat in acelasi an. Un proiect preliminar a fost elaborat in anul 2000.Clădirea a fost finalizată in 2005.Are forma a trei unduiri amestecate in peisaj.

- 1941: A murit compozitorul şi pianistul polonez Ignacy (Jan) Paderewski (n. 1860)

- 1948: S-a născut dirijorul bulgar Emil Ceakarov (m. 1991)

- 1949: Apartheidul intră în aplicare în Africa de Sud. Apartheidul (care în limba afrikaans înseamnă separare) este un sistem social, politic şi economic rasist impus de guvernele minorităţii albe din Africa de Sud de-a lungul secolului XX.Apartheidul prevedea segregarea raselor (locuirea separată) iar majorităţii negre i se interzicea, printre altele, dreptul la vot şi libera circulaţie. În sens larg, apartheidul desemnează politica de separare a comunităţilor etnice sau rasiale diferite. Apartheidul a fost frecvent pus în practică în istoria modernă. Termenul însă se referă la cazul sud-african. Istoria apartheidului acoperă perioada cuprinsă între anii 1948, când a fost creat, până în 1990-1994, când s-au organizat primele alegeri libere. Apartheidul este tema centrală în jurul căreia s-a petrecut istoria Africii de Sud în perioada de după Al Doilea Război Mondial. 

-1954: S-a născut dirijorul italian Marcello Viotti (m. 2005)

- 1966: Primele raiduri americane în Vietnam

- 1984: Marea Adunare Naţională a R.S.R. a adoptat „Programul de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei"; aplicarea "programului" a afectat serios, în anii imediat următori, starea de sănătate a locuitorilor României

-1987:A murit fizicianul Victor Mercea; cercetări în diverse domenii ale fizicii moleculare, precum şi în mecanica fluidelor; cercetări fundamentale în domeniul separării apei grele; membru corespondent al Academiei Române din 1963 (n. 1924) Studiile superioare le-a urmat la Facultatea de Electrotehnică din Timişoara. A fost profesor universitar la Cluj-Napoca.A elaborat lucrări în domeniile fizicii moleculare şi mecanicii fluidelor. A avut contribuţii la producerea apei grele, înregistrând mai multe brevete de invenţii.Membru al Societăţii Americane Nucleare.

 - 1990: A apărut ziarul „Economistul", publicaţie editată de Asociaţia Generală a Economiştilor din România (AGER)

- 1990: A murit scriitorul american Irving Wallace (n. 1916)

- 1992: A murit dirijorul italian Mario Rossi (n. 1902) 

- 1995: Navele spaţiale Atlantis (SUA) şi Mir (Rusia) s-au unit, formând astfel cel mai mare satelit artificial care a orbitat vreodată în jurul Pământului 

 1995: A murit actriţa de film americană Lana Turner (n. 1921). 

- 2000: A murit Vittorio Gassman, actor şi regizor italian de film (n. 1922)

- 2000: A murit pictorul Vasile Crişan; a lucrat ilustraţie de carte, panouri decorative, pictură murală (n. 1926)

- 2002: A murit actriţa de film şi cântăreaţa americană Rosemary Clooney (n. 1928) 

- 2003: A murit Katharine Hepburn, actriţă americană. Katharine Hepburn (n. 12 mai 1907, Hartford Connecticut, S.U.A.- d. Old Saybrook Connecticut) a fost o actriţă americană de teatru, televiziune şi film, laureată a patru premii Oscar. Hepburn este privită în general ca una dintre marile figuri ale istoriei filmului. Institutul American de Film a clasat-o pe locul I într-un top al celor mai mari actori de film ai secolului al XX-lea.

- 2004: In Parcul Herăstrău din Capitală a fost dezvelit bustul scriitorului Lev Tolstoi, operă a sculptorului Alexandru Hanc 

- 2009: A murit Magdalena Boiangiu, jurnalistă şi critic teatral;  a lucrat ca redactor la Radiodifuziunea Română (n. 1939)

$$$

 La multi ani,

ISABELLE ADJANI!

Născută pe 27 iunie 1955 la Paris (Gennevilliers), dintr-un tată algerian kabyl și o mamă germană bavareză, a crescut vorbind germană și a început actoria de la 12 ani în teatre de amatori. La 14 ani debuta în film, iar la 17 ani devenea una dintre cele mai tinere membre ale Comédie-Française.

A explodat internațional cu Povestea lui Adèle H. (1975, Truffaut), rol care i-a adus o nominalizare la Oscar la doar 20 de ani – cea mai tânără la acea vreme. Apoi au urmat performanțe legendare în Possession (1981), L’Été meurtrier, Camille Claudel (pe care l-a și produs), La Reine Margot și multe altele. Deține recordul absolut cu cinci premii César pentru cea mai bună actriță, două nominalizări la Oscar, trofeul Cannes și Silver Bear la Berlin.

Dincolo de rolurile tragice, intense și complexe care i-au adus faima, Isabelle este o femeie discretă, pasionată de artă, cu o viață personală marcată de relații cu Bruno Nuytten și Daniel Day-Lewis, și doi copii. A cântat, a rămas fidelă alegerilor ei artistice curajoase și a păstrat o aură de mister și profunzime.

Copilăria marcată de tensiuni familiale și identitate mixtă i-a adus probleme psihosomatice (eczeme, sensibilitate extremă). Rolul din Possession a lăsat-o epuizată psihic – i-a luat ani să se refacă. A fost părăsită de Daniel Day-Lewis în timp ce era însărcinată cu al doilea fiu. A îndurat zvonuri crude (inclusiv că ar avea SIDA și ar fi murit), atacuri la persoană și presiunea faimei. Prin toate acestea, a transformat rănile în forță artistică, cu ajutorul psihanalizei și al unei discreții de fier

O artistă completă, cu un talent incandescent și o forță interioară impresionantă.

La mulți ani, Isabelle! Sănătate, bucurie și continuare cu aceeași lumină. 🌹

CULTURA CURIOZ ITATI GANDURI

$$$

 MEMORIE  CULTURALĂ - FLORIN  CONDURATEANU

Florin Condurățeanu s-a născut la data de 12 martie 1950, Bucurați si a fost unul dintre cei mai populari și carismatici jurnaliști din România, cunoscut publicului larg în special pentru emisiunile de televiziune dedicate sănătății și pentru celebra sa replică de rămas-bun: “Vă pup pe suflet!”. Acesta a încetat din viață la data de 28 iunie 2021, la vârsta de 71 de ani, în urma unui stop cardio-respirator.

A debutat în jurnalismul de text, lucrând mulți ani ca ziarist de top la publicații importante precum Flacăra și Jurnalul Național.

A devenit o figură emblematică pe micile ecrane, realizând și moderând talk-show-uri pe teme medicale la posturi precum OTV, Antena 2, Tele7 abc și Antena 3 CNN. @S-a remarcat prin stilul său cald, empatic și extrem de dinamic de a intervieva medicii și de a explica pe înțelesul tuturor problemele de sănătate.

Pe lângă domeniul medical, a fost un fin cunoscător și cronicar al fenomenului sportiv, fiind un susținător declarat al echipei de fotbal Rapid Bucuresti.

Florin Condurățeanu a fost din altă lume. 

Într-o lume care și-a pierdut ritmul inimii în goana algoritmilor, Florin Condurățeanu rămâne un personaj de carne, sânge și vocație. Un om cu timbru rar, care nu căuta neapărat adevărul absolut, ci căldura între oameni. Venea dintr-o familie de medici și, poate tocmai de aceea, a purtat în el, până în ultima zi, disponibilitatea ca formă de destin. N-aveai timp să-ți rostești necazul până la capăt, că el deja îți punea un diagnostic empatic, apoi suna un doctor, un profesor, un “maestru” din lumea halatelor albe. Pentru el, relația cu oamenii nu era despre obligație, ci despre datoria caldă a apropierii.

Țuțu a trăit în presă așa cum alții trăiesc în mănăstire: cu vocație, cu ritual și cu iubire. A fost un monah al gazetăriei populare, dar în sensul nobil, adânc și aproape medieval al cuvântului. În preajma lui, jurnalismul nu era un instrument de demascare, ci o mână întinsă, un braț pus pe umărul celui care avea nevoie.

Relația lui cu Adrian Păunescu a fost o formă rară de fraternitate culturală. Nu s-a vorbit destul despre cât de adâncă a fost această legătură. Cenaclul Flacăra i-a fost lui Condurățeanu ceea ce o redacție este unui scriitor ratat: o șansă de a trăi printre spirite, de a călători printre versuri și stadioane, printre metafore și peluze. Pentru că iubea fotbalul, dar nu doar scorul sau tabela, ci eroismul din duelurile de pe gazon, suflul colectiv al tribunei.

Florin nu a fost doar un jurnalist, ci și un părinte pentru o generație. Pe lângă ce a scris, a crescut caractere. A știut când să împingă discret un nume în față și când să-l tragă înapoi, cu un gest de ocrotire părintească. A lucrat în jungla lui Voiculescu dar Varanul l-a protejat pentru că Țuțu nu avea nici polemici și nici răutăți iar inima lui o împărțea cu românii. 

Din mâna lui s-au ridicat, printre alții, Marius Tucă și Dan Diaconescu-ultimul avea să transforme talk-showul într-o formă de mitologie de sufragerie. Cu toții i-au fost, într-un fel sau altul, fii ai unei prese care știa să iubească.

Puțină lume știe că Țuțu nu își închidea niciodată telefonul. Poate pentru că a considerat că tăcerea este o trădare a aproapelui. Rămâne în amintirea noastră nu ca un mare analist politic sau ca un critic necruțător – pentru că n-a fost niciodată așa. Rămâne ca omul care știa unde doare și cui să-i spui, omul care știa să pună mâna pe spate în loc să strige de pe margine.

Într-o Românie tot mai grăbită să uite oamenii buni, Florin Condurățeanu a rămas până la final un simptom al omeniei. Și poate chiar asta l-a făcut să plece discret, într-o zi de vară ca asta, fără să ne lase o concluzie. Trupul neînsuflețit a fost depus la Casa Presei Libere, iar înmormântarea a avut loc la Cimitirul Bellu din București.

În memoria sa, stilul și esența textelor sale au rămas imortalizate în volumul biografic “Vă pup pe suflet”.

Dumnezeu să îl odihnească! 🙏

Citate Florin Condurateanu:

“Întotdeauna am simțit că am aplecarea spre scriitură, spre vorbire caldă și apropiată cu oamenii.”

“Măi dragule, mai aveți nevoie de ceva?”

“Vă pup pe suflet!” 

“Fata lui tata are emoţii ca generalul la penalty-uri.”

“Nu plânge, Maică Ro mânie, că mi-am dat viaţa…”

&&&

 Femeia care a salvat echipajul Apollo 13 în timp ce era în travaliu. Povestea extraordinară a lui Judith Love Cohen

Dacă toată lumea ți-ar spune că locul tău nu este acolo unde visezi să ajungi, ai renunța sau ai merge mai departe? Povestea lui Judith Love Cohen demonstrează că uneori o singură decizie poate schimba nu doar propria viață, ci și destinul altor oameni aflați la sute de mii de kilometri depărtare.

În anul 1952, Judith Love Cohen avea doar nouăsprezece ani când un consilier școlar i-a spus că o fată respectabilă ar trebui să urmeze o școală de bune maniere, să învețe cum să organizeze o casă și să își găsească un soț potrivit. În acea perioadă, foarte puțini își imaginau că o femeie ar putea deveni inginer, iar domeniul aerospațial era considerat aproape exclusiv rezervat bărbaților.

Dar Judith nu și-a lăsat viitorul decis de prejudecățile societății.

În loc să accepte ceea ce i se spunea că este „potrivit” pentru o femeie, s-a înscris la facultatea de inginerie, hotărâtă să demonstreze că inteligența, disciplina și pasiunea nu au gen.

Anii de studiu nu au fost deloc ușori. În multe dintre cursuri era singura femeie din sală. De fiecare dată când ridica mâna pentru a răspunde la întrebările profesorilor, colegii izbucneau în râs, convinși că nu avea ce căuta acolo. Judith nu răspundea niciodată cu aceeași monedă. Ridica mâna și mai sus, învăța și mai mult și îi lăsa pe ceilalți să vorbească.

Mai târziu s-a transferat la University of Southern California, unde și-a obținut atât diploma de licență, cât și masteratul în inginerie. Din aproape opt sute de absolvenți ai promoției sale, doar opt erau femei, într-o perioadă în care femeile reprezentau aproximativ 0,05% dintre inginerii din Statele Unite.

Rezultatele ei excepționale au atras atenția companiei aerospațiale TRW, unul dintre principalii colaboratori ai NASA. Acolo i-a fost încredințată una dintre cele mai importante responsabilități ale programului Apollo: dezvoltarea sistemului de ghidare pentru situațiile de urgență ale modulului lunar.

Acest sistem nu era folosit în condiții normale. Era ultima soluție, rezervată exclusiv momentelor în care toate celelalte sisteme cedau. Dacă astronauții ajungeau să îl folosească, însemna că viața lor era în pericol.

Judith înțelegea foarte bine responsabilitatea pe care o purta. O singură eroare de calcul putea însemna pierderea unui echipaj întreg.

În vara anului 1969, când întregul glob urmărea cu emoție misiunile Apollo, Judith era însărcinată în luna a noua cu cel de-al patrulea copil și continua să lucreze zilnic. Colegii îi spuneau că ar trebui să plece acasă și să se odihnească, însă ea refuza. Ultimele calcule ale sistemului nu erau încă finalizate, iar pentru Judith fiecare detaliu conta.

În dimineața în care au început contracțiile, și-a adunat toate documentele, planșele și calculele și a mers la serviciu. Când durerile au devenit imposibil de ignorat, a acceptat să fie dusă la spital, însă și-a luat cu ea toate dosarele.

Personalul medical a rămas uimit văzând-o cum, între contracții, continua să rezolve ecuații și să verifice formule matematice. Când una dintre asistente i-a spus că este în travaliu, Judith a răspuns cu umor că ea este ocupată cu matematica.

Chiar acolo, pe patul de spital, a descoperit ultima problemă din sistemul de ghidare și a găsit soluția. Abia după ce și-a terminat calculele a adus pe lume un băiețel pe nume Thomas Jacob Black.

Ani mai târziu, lumea avea să îl cunoască drept Jack Black, unul dintre cei mai apreciați actori și muzicieni ai generației sale.

A doua zi după naștere, Judith și-a sunat șeful și i-a spus cu o naturalețe impresionantă că rezolvase problema sistemului de ghidare. Abia la sfârșitul conversației a adăugat că, între timp, se născuse și copilul.

Puțini și-ar fi imaginat atunci cât de important avea să fie acel sistem.

În aprilie 1970, misiunea Apollo 13 a fost zguduită de o explozie care a avariat grav nava spațială la peste 300.000 de kilometri de Pământ. Astronauții Jim Lovell, Jack Swigert și Fred Haise s-au trezit într-o situație critică, iar sistemele principale nu mai puteau fi folosite în siguranță.

În acele momente dramatice, echipajul s-a bazat pe sistemul de rezervă la care Judith Love Cohen lucrase cu atâta grijă.

Acesta a funcționat exact așa cum fusese proiectat și a contribuit la efectuarea manevrelor esențiale care au făcut posibilă întoarcerea în siguranță a astronauților pe Pământ. Jim Lovell avea să recunoască ulterior importanța acelui sistem în salvarea echipajului.

După programul Apollo, Judith și-a continuat cariera în industria aerospațială, participând la dezvoltarea unor sisteme pentru sateliți și pentru Telescopul Spațial Hubble. În același timp, a scris cărți pentru copii și a încurajat generații întregi de fete să creadă că își pot urma visurile, indiferent de prejudecățile vremii.

Judith Love Cohen nu a schimbat doar istoria explorării spațiale. A schimbat și modul în care lumea privește femeile în știință, demonstrând că talentul, inteligența și perseverența nu țin cont de gen, ci doar de curajul de a merge înainte atunci când toți ceilalți îți spun că nu poți.

#JudithLoveCohen #NASA #Apollo13 #FemeiÎnȘtiință #Istorie #Inginerie #JackBlack #PoveștiAdevărate #Curaj #ExplorareSpațială #STEM #FemeiC areAuSchimbatLumea

Sursă Asmarandi Alexandra

$$$

 În școlile din Japonia, prânzul nu este privit doar ca o simplă pauză de masă, ci ca o parte importantă din educația copiilor. Elevii primesc, de obicei, aceeași mâncare, pregătită proaspăt și echilibrat, cu ingrediente locale și porții gândite pentru vârsta lor. Masa devine astfel un moment în care copiii învață nu doar să se hrănească, ci și să respecte mâncarea, oamenii și comunitatea.

În multe școli japoneze, prânzul este servit într-un mod foarte organizat. Copiii nu aleargă spre automate și nu aleg produse la întâmplare, ci participă la un ritual simplu și ordonat. Unii elevi ajută la distribuirea porțiilor, poartă halate sau șorțuri, împart farfuriile și se asigură că fiecare coleg primește masa. Așa învață responsabilitatea prin gesturi mici, repetate zi de zi.

Meniurile sunt gândite pentru a fi cât mai echilibrate. O masă poate include orez, supă, pește, legume, fructe, lapte sau alte alimente simple, hrănitoare și potrivite pentru creștere. Ideea nu este ca prânzul să fie spectaculos, ci sănătos, curat și variat. Copiii se obișnuiesc de mici cu gusturi naturale și cu porții corecte, fără excese inutile.

Partea frumoasă este că prânzul îi învață și recunoștința. Înainte sau după masă, elevii pot rosti formule de mulțumire, arătând respect pentru cei care au cultivat, gătit și servit mâncarea. Astfel, o farfurie nu mai este doar ceva consumat rapid, ci rezultatul muncii multor oameni. Copiii înțeleg că hrana merită apreciată, nu risipită.

Acest sistem ajută și la formarea unei relații mai bune cu mâncarea. Când toți copiii mănâncă împreună aceeași masă, diferențele sociale se simt mai puțin, iar prânzul devine un moment de comunitate. Nu contează cine are pachet mai scump sau cine cumpără ceva mai atractiv; toți împart aceeași experiență, în același ritm, la aceeași masă.

De aceea, prânzul școlar din Japonia este mai mult decât o simplă tradiție practică. Este o lecție despre disciplină, sănătate, respect și grijă pentru ceilalți. Într-o masă servită la școală se ascunde o idee profundă: educația nu se face doar prin manuale, ci și prin felul în care copiii învață să mănânce, să mulțumească și să nu uite valoarea lucrurilor simple.

Curiozități  și Mistere

$$$

 La mulți ani, Leo! 

  ~ 24 iunie 1987~

Azi, Lionel Messi cel mai mare fotbalist din istorie, împlinește 39 de ani.

Începuturile

S-a născut într-o familie muncitorească din Rosario, Argentina. La 5 ani juca fotbal antrenat de propriul tată.   Și-a primit numele după Lionel Richie — cântărețul preferat al mamei sale.  

La 10 ani i s-a diagnosticat un deficit de hormon de creștere. Barcelona i-a acoperit tratamentul costisitor ca parte din transferul său în Spania.  

Contractul pe șervețel

Primul contract cu Barcelona a fost semnat pe un șervețel. În 2024, acel șervețel s-a vândut la licitație pentru aproape 1 milion de dolari.  

Cariera în cifre

916 goluri, 8 Baloane de Aur, 414 pase decisive — cel mai mare număr din istoria fotbalului, 46 de trofee câștigate în total.  

La Mondialul 2026, a marcat primul hat-trick al carierei la o Cupă Mondială și a devenit cel mai bun marcator din istoria turneului — 18 goluri, record absolut.  

Curiozități 

● Când arată cu degetul spre cer după un gol, îi aduce omagiu bunicii sale.  

● Postarea cu Cupa Mondială 2022 — cea mai apreciată din istoria Instagram, cu peste 74 de milioane de like-uri, depășind recordul unui... ou.  

● Debutul internațional s-a terminat cu roșu, la un minut după ce a intrat pe teren.  

La 39 de ani, Lionel Messi joacă încă la cel mai înalt nivel, la un Campionat Mondial, bătând recorduri pe care le credea de neatins. O poveste care nu s-a terminat.

RESPECT!

CU LTURA CURIOZITATI GANDURI