£££

 DE CE NU A FOST DEGRADAT MARESALUL ANTON.. DACA A FOST DECLARAT CRIMINAL DE RAZBOI  ?

Si azi si acum 80 de ani, Codul penal obliga judecatorii sa dispuna degradarea militara in cazul infractiunilor grave savarsite de militari

Va spuneam la finalul postarii mele ” Fiat justita pereat mundus”, ca prin sentinta Tribunalului Poporului Bucuresti, din 17 mai 1946, maresalul Anton.. a fost condamnat de sase ori la pedeapsa cu moartea; de doua ori la temnita grea pe viata; de trei ori la temnita grea timp de 20 ani; odata la detentie riguroasa timp de 20 ani ; si de 14 ori la degradare civica (pierdera unor drepturi civile) timp de 10 ani… dar nu si la degradare militara (pierderea gradului militar ), el murind MARESAL al Armatei Romane. Care este explicatia acestei “generozitati” a instantei, care din start stia ca-l va impusca, dar.. nu s-a atins de gradul lui                                                                      

 Voi face o scurta si relaxanta prezentare a unei perioade istorice, dar cu accent pe chestiuni legate de legea si justitia de atunci, pentru ca dvs. sa intelegeti mai bine cazul maresalului Anton.. 

La 8 iunie 1930 Carol al II-lea da o lovitura de stat prin care il detroneaza pe ..,fiul lui de 9 ani, nimeni altul decat Regele Mihai  pe motiv ca e mic, prost si gangav si toti (regenta) il manipuleaza cum vor ei, si se proclama el, taticul, rege. In 8 ani s-a lamurit ce porcarie este sistemul democratic, cu partide care doar mint si fura prin rotatie, asa ca in februarie 1938 aborga Constitutia din 1923 cat de cat democratica si isi face el o Constitutie dupa cum vrea muschii lui (avea si el Iorgovan-ul lui, pe marele jurist Micescu ,de aia Constitutia din 1938 o ia de la inceput cu “ orice roman trebuie sa moara pentru patrie” ) si da decret de dizolvare a tuturor partidelor politice, incat lichideza viata politica parlamentara. (radeau comunistii , desfiintati ca partid in 1924, de le crapa buza de sus ca la iepure cand intalneau prin berarii pe noii ilegalisti, taranistii si liberalii). Carol al II-lea isi face propriu partid, Partidul Renasterii Nationale, care singur fiind castiga evident alegerile din 1939 si intra in Parlament unde joaca si rol de putere si opozitie. Parlamentul cu cele doua Camere a devenit acum pur decorativ. Din cauza pierderilor teritoriale, fara a fi tras un singur foc de arma in apararea lor ,romanii (in special aia mai verzi la camasa )sar la gatul lui Carol, prin mari manifestatii. Carol al II-lea isi da seama ca e groasa rau, asa ca la 05.09.1940 da Legea 510, prin care isi abroga Constitutia din 1938, dar dizolva expres si Parlamentul ( ca sa ramana numai el, regele, "legislativul" ,fie si pentru o zi, cat sa mai poata face niste miscari de forta) isi deleaga atributiunile lui de rege fiului Mihai, care a mai crescut un pic, cat sa-si manance mucii si da puteri exceptionale generalului Anton sa conduca el statul ,ceva de genul "fa ce vrei cu tara, nea Ioane, numai sa ai grija de averea familiei noastre  si de ala micu, ca eu plec afara, la tratament". Deci , la 06.09.1940, Romania avea un "legislativ" ,care se rezuma doar la regele Mihai (in lipsa unui Senat si Adunari a Deputatilor) si un "executiv" reprezentat la varf de maresalul Antonescu (nerelevant faptul ca va fi si un guvern in spatele lui, facut din oamenii numiti de el si obedienti lui). Vine lovitura de stat de la 23 august 1944. La 31 august 1944 regele Mihai a dat Inaltul Decret Regal (publicat in M.O. la 02 septembrie 1944)  prin care repune in vigoare 37 articole din cele 138 ale Constitutiei din 1923, concret cele referitoare la "Drepturile romanilor"si " Despre puterile statului". Numai ca reaparitia bazei legale pentru existenta unui Parlament, nu insemna nimic daca nu era urmat si din parlamentari alesi in el. Deci ,dupa 31 august 1944, in Romania avea un legislativ format numai din Rege  si un executiv format la nivel central din guvern numit Consilul de Ministri. Consiliul de Ministri inainta regelui proiecte de acte normative si regele prin semnatura lui le facea lege.                                                                                                                 Si situatia asta ciudata va tine destul de mult . La 13 iulie 1946 regele Mihai da un decret prin care desfiinteaza Senatul, daca tot era gol , urmand ca Parlamentul sa ramana cu o singura camera, Adunarea Deputatilor, pana se va umple si ea, si asta va fi doar dupa alegerile din 1946                                                                                                                 

Prin Conventia de armistitiu din 12 septembrie 1944 Romania se recunoaste invinsa in razboi de catre URSS, Regatul Unit si SUA (art.1) iar in art 14 se obliga sa colaboreze cu Inaltul Comandament Aliat, practic Sovietic, la arestarea si judecarea persoanelor cautate de crime de razboi. In baza acestei intelegeri la 24.04.1945 se da Legea 312 pentru urmarirea si sanctionarea celor vinovati de crime de razboi, lege iesita sub semnatura REGELUI MIHAI. Acesta Lege 312/1945 are meritul ca precizeaza totusi ca judecata se face in baza “Codului de procedura penala existent” (cel din 1936), dar tinand cont de cateva reglementari exprese din insasi Legea 312/1945. Aceste precizari exprese se refereau la pedepsa cu moartea , la modul de alegere a procurorilor si judecatorilor care instrumentau dosarele criminalior de razboi si la faptul ca rechizitoriul procurorului trebuie confirmat de ..Consiliul de Ministri si numai dupa ce se obtinea avizul lui , procurul putea inainta rechizitoriul instantei.( un amestec grosolan in activitatea justitiei, cand politicul- Consiliul de ministri- putea cenzura el persoana inculpatilor si faptele imputate lor).Totusi, in esenta ei, Legea 312/1945 continea un lucru pozitiv si anume ca judecata celor acuzati se va face in conformitate cu Codul penal si procedura penala din 1936, deci exista speranta unui proces corect. La fel ca in cazul sotilor Ceausescu, unde desi hotararea de infiintare a tribunalului extraordinar prevedea expres ca judecata trebuie sa se faca potrivit Codului penal si Codului de procedura penala, nici procurorul Voinea nici instanta nu au dat doi bani pe asta, nici in cazul maresalului Antonescu procurorul si judecatorul nu au dat doi bani pe faptul ca trebuie sa respecte Codul de procedura penala din 1936. Pentru ca daca procurorul si judecatorul maresalului Antonescu ar fi tinut cont de faptul ca trebuie sa respecte Codul de procedura penala din 1936, le-ar fi sarit din start un lucru si anume ca ..Tribunalul Poporului Bucuresti nu este instanta competenta in a-l judeca. Codul de procedura penala din 1936 (la fel ca si cel comunist din 1969, ori cel “democrat” de azi, intrat in 2014) prevedeau expres ca daca intre inculpati unul este militar, competenta de judecata revine …tribunalului militar. Iar sanctiunea daca nu se tine cont de asta este… nulitatea absoluta a hotararii. Tocmai din acest motiv, primul lucru pe care il face un judecator care judeca o cauza este…sa-si verifice competenta. In cazul maresalului Antonescu, judecatorul nu isi verifica competenta, dar ,interesant, nici avocatii lui Antonescu nu o invoca, sa-l opreasca pe judecator sa judece ceva ce nu avea voie. Numai ca judecatorii de atunci (fie ei alesi in tribunale populare) nu erau ca majoritatea celor de azi, adica monumente de incompetenta profesionala, asa ca judecatorul Voitinovici stia carte insa merge pe burta, nu pune el in discutie competenta de judecata a Tribunalului Poporului Bucuresti, avand in vedere existenta printre inculpati a unui militar si ..judeca el cauza. Numai ca apare o mica problema, cand sa dea pedeapsa lui Antonescu. La pedepse grave aplicate militarilor judecatorul trebuie sa adauge obligatoriu si pedepsa complementara a degradarii militare (si azi e la fel) ori daca judecatorul Voitinovici ii aplica maresalului Antonescu pedeapsa complementara a degradarii militare, ar fi insemnat sa ii recunosca expres si calitatea de militar, care presupunea declinarea competentei de judecata la un tribunal militar ( ca asa spunea Codul de procedura penala din 1936, a carui respectare o cerea insasi Legea 312/1945). Ca sa nu se ajunga la asa ceva, judecatorul Voitinovici ii da lui Antonescu de 14 ori pedeapsa complementara a degradarii… civice ( pierderea unor drepturi civile, gen nu poate fi tutore, curator,martor..) dar nu degradare MILITARA ( pierderea gradului de maresal). Asa ca Antonescu este impuscat ca …maresal.

                                              X

Starea de fapt de mai sus (transpusa in forma juridica riguroasa, nu literatura ca aici) este unul din cele 4 motive in baza caruia Asociatia Erori Judiciare pe care o conduc cere acum in justitie revizuirea procesului Anton... (un alt motiv consta in faptul ca reglementarea pedeapsei cu moartea, prevazuta de Legea 312/1945, era neconstitutionala raportat la art. 16 din Constitutia din 1923, in vigoare din 31.08.1944 in ceea ce priveste “Drepturile romanilor”.  care spunea - Pedeapsa cu moarte nu se va putea reinfiinta afara de cazurile prevazute in Codul penal militar in timp de rasboi’’.                                                                                         

 Ca o parte din faptele puse in carca lui Anton...pentru care a fost condamat la moarte au fost  incriminate penal DUPA savarsirea lor ce mai conta acum…   La fel ca in cazul lui Ceausescu, caruia  nu i s-a indeplinit ultima dorinta, aceea de a nu fi legat la maini in momentul executiei, nici lui Anton.. nu i s-a indeplinit ultima dorinta, aceea de a fi executat de militari, nu de gardieni.                       Ideea este ca Legea 312/1945 este neconstitutionala , raportata la Constitutia existenta atunci si se poate invoca si azi exceptia de neconstitutionalitate ( care  va fi judecata de instanta, nu de CCR, ca priveste o lege aparuta inainte de prezenta Constitutie, deci si  de infiintarea CCR) 

PS Art 78 Cod civil obliga la apararea MEMORIEI celui decedat ( nerelevant cu a murit), asa ca ministrul Apararii, Radu Maimuta( sau Miruta, ca tot confund) , care nu are nici gradul militar de soldat, ca nu a facut armata, ar trebui sa stea in pozitia drepti, cand aude de ..Maresal.