vineri, 6 februarie 2026

$$$

 S-a întâmplat în 6 februarie...

- 131: Prima atestare documentară a Roşiei Montane. Roşienii sunt cea mai veche comunitate din România, iar Roşia Montană este considerată de istorici actul de naştere a poporului român. 

- 1696: În tipografia instalată la Mânăstirea Snagov apare prima tipăritură, cartea „Orânduiala slujbei sfinţilor Constantin şi Elena", publicată, cu text grecesc şi românesc, de Mihail Iştvanovici, sub îngrijirea lui Antim Ivireanul şi dedicată lui Constantin Brâncoveanu 

- 1748: S-a născut Adam Weishaupt, liderul „Iluminaţilor" (d. 18 noiembrie 1830).

- 1793: A murit dramaturgul italian Carlo Goldoni; a reînnoit teatrul italian, eliminând din commedia dell’arte miraculosul, improvizaţia şi măştile (n. 1707).

- 1800: Alessandro Volta inventează prima baterie electrică din istorie, aşa-numita „pilă voltaică" - „strămoşul" bateriilor electrice, ce permitea transformarea energiei chimice în energie electrică.  

- 1804: A murit Joseph Priestley, chimist, teolog şi filozof englez.Joseph Priestley (n.13 martie 1733 ) a fost un teolog, filosof natural, educator şi teoretican politic englez care a scris peste 150 de lucrări. Este de obieicreditat cu descoperirea gazului oxigen, cu toate că şi Carl Wilhelm Scheele poate fi considerat descoperitorul acestuia. De asemenea, a inventat apa gazificată şi a avut contribuţii importante în domeniul electrictăţii. În ceea ce priveşte activitatea sa ca teolog, a încercat să combine teismul, determinismul şi materialismul.

- 1840: Semnarea Tratatului de la Waitangi dintre băştinaşi – mauri şi coloniştii britanici; Sărbătoarea naţională a Noii Zeelande.Tratatul de la Waitangi este un tratat semnat la 6 februarie 1840 de reprezentanţi ai Coroanei britanice, şi de diferite căpetenii Māori din nordul Insulei de Nord a Noii Zeelande. Tratatul stipula înfiinţarea postului de guvernator britanic în Noua Zeelandă, recunoştea proprietatea populaţiei Māori asupra pământurilor şi bunurilor acestora, şi le dădea băştinaşilor Māori aceleaşi drepturi ca şi cetăţenilor britanici. Astăzi, acest tratat este considerat actul fondator al Noii Zeelande ca ţară. 

- 1857: Apare, la Bucureşti, ziarul unionist „Concordia", care, în acelaşi an, îşi schimbă denumirea în „Românul" (director C.A. Rosetti). 

- 1863: S-a născut tenorul Ioan Băjenaru (m. 1921) 

- 1866: B.P Haşdeu editează, la Bucureşti, revista săptămânală satirico–umoristică „Satyrul" (apare până la 6 iulie 1866)

- 1867: S-a născut biologul Dimitrie Voinov; cercetări de histologie şi citologie; are meritul de a fi dezvoltat la Universitatea din Bucureşti o şcoală puternică de citologie umană; membru titular al Academiei Române din 1927 (m. 1951).

.- 1873, 6/19: A murit (prins de turci, în 1872, a fost spânzurat la Sofia) Vasil Levski, om politic bulgar; fruntaş al mişcării de eliberare a Bulgariei de sub jugul otoman; participant la organizarea Comitetului Central Revoluţionar Bulgar (creat la Bucureşti, în 1870); s-a pronunţat pentru instaurarea unei republici în Bulgaria (n. 1837)  

- 1881: S-a născut Ştefan Ionescu, general român.

-1885: Spiru Haret este numit secretar general al Ministerului Instrucţiei şi al Cultelor

- 1889: S-a născut Krikor H. Zambaccian, colecţionar şi critic de artă român de etnie armeană (d. 1962).

- 1891: S-a născut Adrian Maniu, poet, dramaturg, traducător şi publicist; a inaugurat la Radiodifuziunea Română, în anul 1930, "Universitatea Radio", program pe care l-a condus până în 1933; membru corespondent al Academiei Române (m. 1968) 

- 1893, 6/17: S-a născut Sandu Teleajen (pseudonimul lui Alexandru P. Morcovescu), poet, prozator, dramaturg; artist societar al Teatrului Naţional din Iaşi (din 1918) şi director al aceluiaşi teatru între anii 1937 şi 1939 (m. 1963). 

- 1897: S-a născut Constantin T. Nicolau, medic român, membru corespondent al Academiei Române. Constantin T. Nicolau (n. Bârlad - d. 27 noiembrie 1973, Bucureşti) a fost un medic, membru corespondent al Academiei Române. Participă, ca sublocotenent aviator (observator) la campania din 1917 (corpul de observatori aviatori au dirijat eficient artileria noastră, contribuind la marile victorii din vara acelui an). In 1951, Constantin T.Nicolau organizeaza prima Catedra de Hematologie pentru învăţământul medical superior, cu sediul la Spitalul CFR 2 si infiinteaza Centrul de Hematologie, creind astfel la Bucuresti specialitatea de hematologie in cadru organizat, cu toate domeniile ei de investigatii, diagnostic si tratament. Marele merit al lui C-tin T. Nicolau a fost acela ca a separat specialitatea de hematologie de cea de medicina interna si de histologie.El a fost primul profesor de hematologie pentru invatamantul medical postuniversitar.

- 1898: A avut loc, în cadrul Concertelor Colonne din Paris, premiera „Poemei române" compusă de George Enescu. Este prima sa apariţie publică în calitate de compozitor (la vârsta de 16 ani) 

- 1898: S-a născut soprana germană de coloratură Erna Sack (m. 1972) 

- 1903: S-a născut pianistul chilian Claudio Arrau (m. 1991)  

- 1908: S-a născut Geo Bogza, scriitor şi ziarist; considerat părinte al reportajului românesc modern, a creat o formulă unică de reportaj, reportajul poematic; membru al Academiei Române; frate cu scriitorul Radu Tudoran (m. 1993). 

- 1911: S-a născut Ronald Reagan, om politic american republican, al 40-lea preşedinte al SUA (1981-1989).

- 1912: S-a născut Eva Braun. Eva Anna Paula Hitler, născută Braun (n. München — d. 30 aprilie 1945, Berlin) a fost timp de 14 ani amanta şi în ultimele 36 de ore din viaţă, soţia lui Adolf Hitler. Decentă şi bine crescută, ea era o tânără din clasa mijlocie fără sentimente antisemite, care nu s-a alăturat niciodată Partidului nazist. De dragul führerului, a renunţat la tot ce ar fi putut să o împlinească în viaţă – căsătorie, copii, propria casă, mândria şi aprobarea părinţilor. Datele rămase despre această femeie sunt foarte puţine. Acoliţii lui Hitler nu i-au acordat vreo importanţă, iar nevestele naziştilor de top abia o tolerau. În luna iunie a anului1944, serviciile britanice secrete credeau încă despre Eva că este doar o secretară a führerului. În aprilie 1945, în timp ce armata rusă înainta prin Berlinul distrus de bombardamentele repetate, s-a sinucis împreună cu Hitler în buncăr. Deşi a fost amanta lui pentru 14 ani, puţină lume i-a cunoscut numele sau înfăţişarea, führerul reuşind atât de bine să o ţină departe de ochiul publicului încât a trăit şi a murit anonimă.

- 1913: S-a născut (la Chişinău, azi în R. Moldova) Sergiu (Serghei) Malagamba, compozitor, dirijor şi instrumentist (baterist) (m. 1978) 

- 1916: S-a născut Gabriel Ţepelea, filolog, istoric literar, scriitor şi om politic ţărănist; membru de onoare al Academiei Române

- 1916: A murit poetul, jurnalistul şi diplomatul nicaraguan Rubén Dario (pe numele său adevărat Felix Ruben Garcia Sarmiento); a fost considerat părintele modernismului hispano-american (n. 1867).

- 1918: A murit Gustav Klimt, pictor austriac (n. 1862).

-1921: S-a născut Dan Constantinescu, poet şi traducător. Dan Constantinescu (d. 1997, Freiburg) a fost un poet şi un traducător român. A scris şi sub pseudonimul Dan Nicoară.În 1969 a publicat volumul de versuri Unde la Editura pentru literatură, iar în 1978 a publicat volumul de poezie Vatra la Editura Eminescu.A tradus în româneşte din Rainer Maria Rilke, din Oskar Pastior şi din lirica niponă, în special genul haiku.

- 1926: S-a născut soprana Zoe Dragotescu (m. 1988) 

-1932: S-a născut regizorul francez de film François Truffaut, figură reprezentativă a Noului Val Francez (m. 1984).

- 1933: S-a născut Sorin Holban, prozator, poet şi jurnalist (m. 2004)

- 1945: S-a născut Bob Marley, renumit interpret jamaican şi compozitor de muzică reggae. Robert „Bob" Nesta Marley (d. 11 mai 1981) a fost un cântăreţ, compozitor, chitarist şi activist jamaican. El este cel mai cunscut interpret de muzică reggae.. Printre cele mai cunoscute cântece reggae ale lui Marley sunt „I Shot the Sheriff", „No Woman, No Cry", „Three Little Birds", „Exodus", „Could You Be Loved", „Jamming'", „Redemption Song", şi „One Love". Legend, compilaţia de cântece ale lui Bob Marley lansată post-mortem, este cel mai bine vândut album reggae al tuturor timpurilor, cu mai mult de 12 milioane de exemplare.

- 1949: S-a născut soprana Mioara Cortez

- 1950: S-a născut interpreta (de jazz, soul, blues) şi compozitoarea americană Natalie Cole; fiica cântăreţului Nat King Cole, prima interpretă de culoare care, în 1975, câştiga Premiul Grammy

- 1952: Urcarea pe tron a reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii şi Irlandei de Nord. La 6 februarie 1952, Regele George al VI-lea se stinge din viaţă şi este urmat la tron de fiica sa Elisabeta. Încoronarea a avut loc la Westminster Abbey, la 2 iunie 1953. 

- 1952: A murit (în închisoarea de la Sighet) Constantin Argetoianu, om politic liberal; ministru în mai multe rânduri; prim-ministru în perioada 28.IX.-23.XI.1939; sprijinitor al politicii regelui Carol al II-lea (n. 1871) 

- 1953: S-a născut artistul plastic Victor Dima, autorul actualei steme a României  

- 1954: S-a născut jurnalistul francez Erik Izraelewicz, directorul cotidianului „Le Monde”; a fost numit în funcţia de director al publicaţiei în februarie 2011, iar înainte de a prelua conducerea cotidianului „Le Monde”, şi-a construit cariera publicând articole şi editoriale în rubrici economice şi a coordonat activităţile redacţiilor a două publicaţii economice franceze – „Les Echos” şi „La Tribune” (m. 2012) 

- 1962: S-a născut muzicianul American Axl Rose, vocalistul trupei Guns n' Roses.W. Axl Rose (născut William Bruce Rose; 6 februarie 1962) este un cântăreţ, compozitor şi muzician american. Este vocalistul şi singurul membru original din componenţa trupei de hard rock Guns N' Roses, alături de care s-a bucurat de succes şi recunoaştere la sfârşitul anilor 1980 şi începutul anilor 1990, dispărând apoi din ochii publicului pentru câţiva ani.În 2001, a revenit cu o nouă alcătuire a trupei Guns N' Roses, urmând apoi o serie de turnee periodice, înaintea lansării albumului Chinese Democracy în 2008. Rose a fost numit unul dintre cei mai mari cântăreţi din toate timpurile de diverse reviste muzicale, inclusiv de către Rolling Stone.

- 1968: S-a născut interpretul de muzică uşoară Cătălin Crişan.Debutează în 1987 la „Concursul de creaţie şi interpretare a muzicii uşoare româneşti” de la Mamaia, unde obţine Premiul I la secţia interpretare cu melodia „Vorbeşte marea” (Aurel Manolache.Efectuează turnee, susţine recitaluri, concerte în toată ţara.A prezentat numeroase emisiuni la radio şi televiziune.

- 1971: Alan Shepard joacă golf pe Lună. Alan Bartlett Shepard, Jr. (n. 18 noiembrie 1923; d. 21 iulie 1998) a fost un astronaut american, membru al echipajului spaţial Apollo 14, primul cosmonaut american şi al 5-lea om care a păşit pe suprafaţa Lunii. Pasionat de golf, a fost primul om care a executat câteva lovituri de golf pe solul lunar.

- 1980: A murit violonistul şi pedagogul Ionel Geantă (n. 1913)

- 1984: A murit compozitorul de muzică uşoară Radu Şerban (n. 1927)

- 1984: A murit poetul spaniol Jorge Guillén; unul dintre principalii reprezentanţi ai poeziei pure, a fost influenţat de Juan Ramón Jiménez, Paul Valéry şi Stéphane Mallarmé (n. 1893)

- 1989: A murit André Cayatte, regizor, scenarist şi producător francez de film (n. 1909)

- 1990: A avut loc şedinţa de constituire a Uniunii Elene din România; câteva săptămâni mai târziu, la 26 februarie, va dobândi personalitate juridică printr-o decizie civilă a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti

- 1992: A murit Caius Iacob, matematician şi fizician (contribuţii în mecanica fluidelor, mecanica generală, dinamica gazelor, analiza matematică; precursor al aerodinamicii transonice şi al aproximării hidrografice); om politic ţărănist (senator PNŢCD de Bihor în perioada iunie 1990 - februarie 1992); membru titular al Academiei Române din 1963 (n. 1912).

- 1993: A murit George Ciorănescu, poet, prozator, traducător şi jurnalist; stabilit iniţial la Paris şi apoi la München; redactor şef (1955-1957; 1958-1965) la postul de radio Europa Liberă, unde a deţinut şi funcţia de director adjunct al Departamentului în limba română (1965-1970) (n. 1918)

- 1993: A murit compozitorul Dan Constantinescu (n. 1931)  

- 1993: A murit (la München, în Germania, unde plecase în anul 1980) Ion Negoiţescu, poet, eseist, critic şi istoric literar; arestat în 1961 (pentru „subminare a bazelor literaturii socialiste"), a fost deţinut politic la Jilava până în 1964 (anul eliberării deţinuţilor politici în România) (n. 1921) 

- 1995: Prima joncţiune spaţială între naveta Discovery şi staţia cosmică Mir

- 1995: A murit medicul Nicolae Simionescu; împreună cu soţia sa, acad. Maya Simionescu, a iniţiat şi a creat Institutul de Biologie şi Patologie Celulară, punând bazele unei şcoli româneşti în acest domeniu; membru al Academiei Române (n. 1926)

- 1995: A murit scriitorul american James Merrill, considerat unul dintre cei mai importanţi poeţi de limbă engleză ai secolului XX (n. 1926)

- 1998: A murit Falco (pe numele adevărat Johann Hölzel), interpret austriac de muzică hip-hop şi rock (n. 1957)

- 1998: A murit actorul Constantin Bărbulescu (n. 1917) 

- 2005: A murit pianistul italian de origine rusă Lazar Berman (n. 1930).

- 2008: A murit jurnalistul Max Bănuş; şi-a început cariera jurnalistică la "Sportul românesc"; a fost arestat în 1958 şi condamnat la opt ani de închisoare pentru criticile aduse regimului comunist; eliberat, după patru ani, la presiunile Occidentului; din 1966 a fost redactor la postul de radio "Europa Liberă" (n. 1926)

- 2009: A murit James Whitmore, actor american (n. 1921)

- 2011: A murit romanciera şi poeta franceză de origine libaneză Andrée Chedid (n. 1920, la Cairo) 

- 2011: A murit Gary Moore, chitaristul legendarei trupe rock irlandeze, Thin Lizzy, pe numele său adevărat Robert William Moore; recunoscut ca legendă a rockului şi bluesului şi ca unul dintre cei mai valoroşi chitarişti de jazz (n. 1952) 

- 2012: Premierul Emil Boc şi-a anunţat demisia. El a declarat, în cadrul şedinţei de Guvern, convocată de urgenţă, că a decis să depună mandatul Executivului. Preşedintele Traian Băsescu l-a însărcinat pe Mihai Răzvan – Ungureanu, şef al Serviciului de Informaţii Externe, cu formarea noului Cabinet 

- 2012: A murit pictorul şi sculptorul catalan Antoni Tàpies, unul dintre cele mai importante nume din arta contemporană europeană (n. 1923)

$$_

 GLUME... 


★ La pescuit. Paznicul:

– Doamnă, aici nu se poate pescui decât cu permis!

– Vai de mine! Eu am încercat cu mămăligă…


★ La anumite persoane, inteligența este ca și COVID-ul, sunt purtători, dar nu au niciun simptom.


★ – Ah, ce n-aș da să fiu pământ arabil!

– De ce?

– Să știu cine mă sapă.


★ Nu că vreau să mă laud, dar când intru în scara blocului, lumina se aprinde singură.


★ Dacă de dimineață ai o zi proastă, cântă! Lasă, nu-ți fie rușine! Să sufere și alții!


★ – Bună ziua, aș dori o pizza mare cu ananas.

– Sigur, v-ar interesa și un sufleu de ciocolată cu murături?


★ Mi-e dor de epidemiile copilăriei. Singura distanțare socială era:

– Stai departe de ăla, are păduchi.


★ Caut urgent două persoane pentru cules porumb. 150 lei/zi, plus masă și țigări.

P.S. – Dacă sunteți prinși, nu mă cunoașteți.


★ Te vaiți că te apropii de 40 de ani?

Să vezi cum e când începi să te îndepărtezi.


★ – Iubitule, am slăbit 3 kg.

– Din cât?

– Din 118 kg.

– Felicitări! E exact cum ai pierde o piuliță de la tanc!


★ Te chinui un an să strângi bani pentru vacanță și… brusc primești invitație la o nuntă…


★ Se aude că, la oficierea căsătoriilor, se acceptă, pe lângă ”DA” sau ”NU”, și ”Fie ce-o fi”…


★ Când merg să-mi iau ceva din Mall, niciodată nu mă interesează prețul, mereu sunt îngrijorată să nu piuie când ies.


★ Doamne, du-mă în ispită măcar două săptămâni, apoi văd eu cum ies din ea!


★ Așa s-a lipit de mine singurătatea, că nici măcar țânțarii nu mă vizitează noaptea…


★ Doi pensionari:

– Bă, tu mai ții minte pastilele de ni le dădeau ăia în armată ca să nu ne stea mintea numai la femei?

– Da. Ce-i cu ele?

– Cred că la mine au început să-și facă efectul.


★ Văzând situația asta nesigură, am hotărât să-mi retrag toate economiile din bancă!

Sfătuiți-mă, unde pot să ascund 23 Euro?


★ Citat motivațional…

”Capul veșnic plecat, la un moment dat începe să pască”!


★ Dacă ești urâtă, ești urâtă. Nu mă lua pe mine cu ”frumusețea interioară”, că n-am ochelari cu raze X.


★ Soția mea a plecat în vacanță. Timp de două săptămâni, am dus gunoiul doar o dată.

Concluzie: în casă la noi, ea face gunoi!


★ Dacă cel mic acuză dureri de cap, dureri abdominale, acompaniate de sensibilitate la lumină/zgomot, stare de somnolență precedată de stare de nervozitate, înseamnă că l-ai pus să facă lecții.


★ Am întrebat un arab cum poate trăi cu 2-3 femei în același timp.

– La fel ca voi ceilalți, doar că noi nu ne ascundem…!


★ L-am chemat pe popă la mine acasă, spunându-i că fac o donație…

Când a venit, am scos un teanc de bancnote și i-am întins un leu.

– Ce e asta? Faci mișto de mine ?

– Lasă vrăjeala, părinte, că și tu ai făcut mișto de mine când ai scos sticla de vin și mi-ai dat doar o linguriță.

joi, 5 februarie 2026

$$$

 S-a întâmplat în 5 februarie 62: În această zi, orașul Pompeii era lovit de un cutremur catastrofal, înainte de a fi distrus de erupția vulcanului Vezuviu din anul 79. Acea erupție din anul 79 a fost precedată de un cutremur puternic petrecut cu 17 ani mai înainte, pe 5 februarie 62, seism care a provocat distrugeri masive terenului din jurul Golfului Napoli, în special orașului Pompeii. Unele dintre distrugeri încă nu fuseseră remediate atunci când vulcanul a erupt. Moartea a șase sute de oi de la „aerul viciat” din imediata apropiere a orașului Pompeii, menționată de Seneca cel Tânăr, l-a determinat pe vulcanologul Haraldur Sigurdsson să compare această întâmplare cu moartea similară a oilor în Islanda într-o groapă vulcanică din cauza intoxicării cu dioxid de carbon și să speculeze că a existat o relație între cutremurul din anul 62 și o nouă activitate vulcanică a Muntelui Vezuviu.

Un alt cutremur, mai mic, a avut loc în anul 64, acesta fiind consemnat de Suetonius în biografia lui Nero și de Tacitus în Annales deoarece a avut loc în timp ce Nero se afla în Napoli pentru a juca pentru prima dată într-un teatru public. Suetonius a consemnat că împăratul a continuat să cânte în timpul cutremurului, până când și-a terminat cântecul, în timp ce Tacitus a scris că teatrul s-a prăbușit la scurt timp după ce a fost evacuat. Romanii erau obișnuiți cu producerea unor cutremure minore în regiune; scriitorul Pliniu cel Tânăr a scris că acestea „nu au fost deosebit de alarmante, deoarece ele sunt frecvente în Campania”. Mici cutremure au început să aibă loc pe 20 august 79, devenind tot mai frecvente în următoarele patru zile, dar avertizările nu au fost luate în serios.

Surse:

http://valizacucalatorii.ro/destinatii/europa/italia/pompeii-orasul-roman-ingropat-de-vezuviu

http://www.tribuna.ro/stiri/descopera-lumea/pompeii-orasul-ucis-de-vezuviu-79375.html

https://istoriiregasite.wordpress.com/2011/11/24/ziua-in-care-a-murit-un-oras-povestea-orasului-pompei/

https://www.dw.com/ro/cronologie-cutremurele-cu-cele-mai-multe-victime-din-ultimul-secol/a-6466681

$$$

 S-a întâmplat în 5 februarie1840: S-a născut John Boyd Dunlop, medic veterinar scoţian, care a inventat, din dorinţa de a perfecţiona tricicleta fiului său, prima anvelopă pneumatică (1888); doi ani mai târziu, în 1890, transformă invenţia într-o adevărată afacere şi înfiinţează, la Dublin, prima fabrică de anvelope („Dunlop Rubber Comapny Ltd.” (1889), care a devenit una dintre cele mai importante producătoare de pneuri din lume. (m. 1921). În 1888, John Boyd Dunlop îşi urmărea băieţelul, pe nume Johnny, cum mergea pe tricicleta cu anvelope de cauciuc rigid pe un teren plin de pietre. Încercând să-i ofere fiului său o deplasare mai lină şi un control mai bun, Dunlop a luat tricicleta, i-a înfăşurat roţile în folii subţiri de cauciuc pe care le-a lipit unele de altele cu clei şi le-a umflat cu o pompă de minge de fotbal, folosind ca ventil partea de sus a unui biberon. Astfel, a inventat primul sistem pe pernă de aer din istorie, punând bazele primei anvelope pneumatice.Cu mai puţin de un an mai târziu, invenţia lui Dunlop şi-a făcut debutul în cursele pe două roţi. Permiţând unui pilot mai puţin cunoscut să-şi întreacă cu uşurinţă rivalii mai puternici într-o serie de curse pe biciclete, mulţumită avantajului dat de anvelopele sale pneumatice, a stabilit imediat rolul sporturilor cu motor ca o caracteristică a moştenirii Dunlop. Dunlop şi-a brevetat imediat ideea şi a început să-şi transforme invenţia într-o întreprindere comercială, fondând ceea ce a devenit rapid cunoscut sub numele de Dunlop Pneumatic Tire Co. Ltd. 

În 1890, Dunlop şi-a deschis prima fabrică de anvelope la Dublin, Irlanda, iar trei ani mai târziu prima fabrică de anvelope de pe teritoriul european la Hanau, în Germania. În 1895 anvelopele Dunlop erau, de asemenea, vândute în Franţa şi Canada, respectiv produse în Australia şi Statele Unite. Până în 1898 afacerea îşi dezvoltase baza din Dublin, iar producţia a fost transferată mai întâi la Coventry, Anglia, iar apoi într-o locaţie de cca 160 ha în Birmingham, Anglia – care va fi ulterior cunoscută lumii sub numele de Fort Dunlop. În 1910 Dunlop şi-a înfipt steagul în Malaiezia, unde a înfiinţat o plantaţie de 20.000 de hectare de cauciuc. În 1913, prima fabrică japoneză de anvelope şi-a deschis porţile la Kobe. În 20 de ani, Dunlop a făcut uitată anvelopa compactă şi a devenit, din pionier, prima companie globală multinaţională. Producea şi vindea la scară mondială. Spiritul de întreprinzător al fondatorului său a devenit etosul companiei, sesizându-se, evident, că pentru a fi o corporaţie multinaţională de succes compania va trebui să rămână un pionier atât în cercetare şi dezvoltare, cât şi în afaceri.

Patentul lui Dunlop a fost declarat ulterior invalid din pricina unei tehnici anterioare a compatriotului său Robert William Thomson. Totuşi, Dunlop este creditat cu „realizarea unui cauciuc ce putea rezista uzurii de a fi o anvelopă păstrandu-si in acelaşi timp elasticitatea”. Dezvoltarea acestei tehnologii s-a bazat pe o multitudine de progrese in inginerie. Din punct de vedere al materialelor, vulcanizarea cauciucului natural îi este atribuită lui Charles Goodyear şi Robert William Thomson. În anul 1898 doi imigranţi germani, Frank şi Charles Seiberling, au deschis o firmă care fabrica anvelope din cauciucul vulcanizat inventat de Goodyear şi le-au denumit după inventator.Cauciucurile sintetice au fost inventate în laboratoarele „Bayer” in anii 1920.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/John-Boyd-Dunlop

https://www.dunlop.eu/dunlop_roro//_header/about_us/history/

http://www.bicyclehistory.net/bicycle-inventor/john-boyd-dunlop/

https://www.undiscoveredscotland.co.uk/usbiography/d/johnboyddunlop.html

https://www.invent.org/inductees/john-boyd-dunlop

https://www.businessmagazin.ro/actualitate/povestea-antreprenorului-care-a-inventat-produsele-folosite-astazi-de-milioane-de-soferi-17852051

$$$

 S-a întâmplat în 5 februarie1861: În această zi, s-a înfiinţat, la Sighet, Asociaţia Naţională pentru Cultura Poporului Român din Maramureş, cu o contribuţie însemnată în emanciparea culturală şi naţională a românilor, în păstrarea, conservarea şi transmiterea elementelor de identitate cultural-naţională locală. La 3 septembrie 1860, se constituise o comisie de iniţiativă care hotăra întocmirea statutelor viitoarei asociaţii, căreia-i revenea misiunea înfiinţării Preparandiei Române. La 5 februarie 1861, era ales comitetul de conducere alcătuit din comitele suprem Iosif Man – preşedinte, Mihail Pavel – vicepreşedinte, Petru Mihalyi – secretar, având printre membrii personalităţi de marcă ale vieţii politice şi spirituale maramureşene, dintre care în timp s-a evidenţiat şi dr. Ioan Mihalyi de Apşa.  

Lupta pentru libertate națională s-a dus și în Maramureș prin cultivarea limbii române, a extinderii și dezvoltării învățământului românesc prin școlile confesionale greco-catolice, românii maramureșeni organizându-și viața națională proprie. În acest sens, elita locală a militat pentru înființarea unei societăți care să asigure suportul material în vederea înființării și susținerii unei preparandii și a unui internat, în același timp, un așezământ de afirmare a culturii române. Pornind la drum în 1861, la începutul etapei liberal-constituționale austriece din perioada 1860-1867, Asociațiunea pentru Cultura Poporului Român din Maramureș se numără printre cele mai vrednice societăți cultural-naționale românești zonale, care au luat ființă în împrejurări favorabile pentru emanciparea pe diverse planuri a popoarelor asuprite din monarhia habsburgică.

Aceasta a avut o importanță deosebită în dezvoltarea conștiinței naționale și ridicarea culturală a populației maramureșene, desfășurând o activitate meritorie: a susținut, organizat și condus activitatea Preparandiei (1862-1869) și a internatului înființat la Sighet. pentru tinerii români care frecventau școlile ungurești din Sighet, a acordat burse elevilor merituoși, mulți dintre aceștia aducându-și ulterior, un important aport la orientarea și la progresul vieții culturale, sociale și naționale românești maramureșene etc. În anul 1867, pentru completarea și diversificarea activității Asociațiunii s-au pus bazele Societății de lectură „Dragoșiana”, care s-a constituit într-un focar de apărare a limbii și de afirmare spirituală.Tot sub auspiciile Asociațiunii și-a desfășurat activitatea și Reuniunea Docenților Români Greco-catolici din Maramureș, organizație profesională cu largi implicații în viața spirituală a epocii și a locului. Reuniunea a înscris merite deosebite pe linia întocmirii de manuale școlare, culegerii și valorificării creației populare, promovării interesului pentru arta populară, răspândirii culturii și trezirii interesului pentru lectură în rândul locuitorilor de la sate. Zestrea culturală a Asociațiunii pentru Cultura Poporului Român din Maramureș a fost completată și modernizată de către despărțămintele maramureșene ale Astrei: Vișeu-Iza (1911) și Sighet (1914).

Surse:

http://www.primaria-sighet.ro/pagina/istoricul-localita-ii

https://www.uoradea.ro/display7452

http://muzeulmaramuresului.ro/despre-muzeu/

http://www.informatia-zilei.ro/mm/cultura/150-de-ani-de-la-infiintarea-asociatiunii-pentru-cultura-poporului-roman-din-maramures

$$$

 S-a întâmplat în 5 februarie1935: În această zi, a murit Constantin C. Bacalbaşa, publicist (n.21.08.1856). Bacalbaşa rămâne în istoria literaturii româneşti prin captivantele sale amintiri grupate sub titlul „Bucureştii de altădată”, apărute în patru volume între anii 1927-1933, însă publicate mai întâi în foiletonul de sâmbătă al ziarului „Adevărul", începând din noiembrie 1921 şi continuate apoi, din martie 1926, în „Universul". Ele fuseseră precedate de o altă serie de amintiri, fără relevanţă, referitoare la viaţa cotidiană din Bucureştii anilor de război, Capitala sub ocupaţia duşmanului (1921), inserate iniţial tot în foileton, în cotidianul „Românimea", sub titlul Jurnalul meu sub ocupaţie(semnate cu pseudonimul Radu Ţandăra). 

Unul din cei treisprezece fii ai pitarului Costache Telescu (Bacalbaşa), mulţi ani şef al poliţiei din Brăila, şi al Anetei Bobescu, Constantin Bacalbaşa beneficiază de o educaţie aleasă. Şcoala elementară şi gimnazială le absolvă la Brăila, iar liceul la „Sfântul Sava” din Bucureşti, după care studiază doi ani la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, pe care o părăseşte pentru cariera de ziarist (1879).Este redactor principal la „Emanciparea” şi „Adeverul”, colaborează la „Drepturile omului”, „Telegraful”, „Conservatorul”, „Epoca”, „Dimineaţa”, „Universul”, „Literatorul”, „Lupta”, „Naraţiunea”.Întemeiază şi conduce „Ghiţă Berbecul”, revistă umoristică, „Ţara”, „Patriotul” şi „Românimea”. Opera sa constă, mai ales, în două lucrări memorialistice: Capitala sub ocupaţia duşmanului (1921) şi Bucureştii de altă dată (1927-1932), dar şi în literatură şi dramaturgie, Chestia cârciumarilor (1908), Răvaşe de plăcintă (1908), Pardon (1899), ultima scrisă împreună cu fraţii săi Anton şi Ion.Membru al Partidului Conservator, este ales deputat în 1911 şi 1912, iar din 1919 devine preşedintele Sindicatului Ziariştilor. Este onorat cu înalte distincţii, precum cea de Comandor al „Ordinului Sfântul Sava”, Cavaler al „Legiunii de onoare” şi Ofiţer al „Palmelor Academiei”, în Franţa. 

Bazându-se pe o foarte bună memorie, reîmprospătată şi prin foiletarea atentă a colecţiilor unor ziare din epocă („Românul", „Trompeta Carpaţilor", „l'Independance roumaine", „Adevărul" etc), „Bucureştii de altădată” se constituie, pentru perioada 1871-1914, la care se referă în episoade dispuse cronologic, într-o cronică fremătând de viaţă, colorată şi densă, a unui oraş aflat în plin proces de trecere de la starea patriarhală la aceea a unei capitale europene moderne. Începându-şi naraţiunea cu o descriere detaliată a vechiului Bucureşti, aşa cum l-a cunoscut la sosirea sa aici, Bacalbaşa înregistrează principalele evenimente social-politice care au marcat perioada: guvernarea liberală din 1876-1888, în răstimpul căreia s-au pus bazele unor instituţii necesare modernizării ţării, proclamarea independenţei şi Războiul de Independenţă din 1877-1878, proclamarea regatului în 1881, viaţa parlamentară, cu luminile şi umbrele ei, alternanţa la putere a liberalilor şi conservatorilor, care a asigurat, până la primul război mondial, stabilitatea şi eficienţa regimului politic din România, interesul crescând, către 1900, pentru soarta românilor aflaţi în afara hotarelor ţării etc. Sunt amintite, totodată, principalele acţiuni edilitare care au schimbat în puţini ani aspectul oraşului, îndeosebi în „zona centrală" (rectificarea Dâmboviţei, marile bulevarde, instalarea telefonului etc.), precum şi principalele evenimente cultural-artistice (spectacole şi concerte, directoratul lui I.L. Caragiale la Teatrul Naţional, moartea lui Eminescu, apariţia unor publicaţii etc). O atenţie marcantă este acordată faptului divers din mai multe domenii, ceea ce face lectura mai atractivă pentru cititorul amator de evocări nostalgice: Târgul Moşilor, Apele de la Văcăreşti, Petreceri ale vechiului Bucureşti,Contrabandele bucureştene, Viaţa studenţească, Epoca lui Claymoor, Escrocheria cu „apa de aur", Primul şi singurul atentat împotriva regelui Carol (1888), Fioroasa crimă din Tabaci, Banda Zdrelea şi Mărunţelu, Rochia - pantalon la Bucureşti etc. Savuroasele amintiri ale lui Bacalbaşa se încheie cu moartea regelui Carol I, întâmplată în septembrie 1914, moment considerat că ar marca punctul final pentru „perioada istorică ce poate purta numele «Bucureştii de altădată»". 

Lipsite, totuşi, de virtuţi literare deosebite, amintirile se impun prin valoarea documentară indiscutabilă, dar şi prin evocarea colorată a unui trecut revolut. Ele şi-au câştigat, mai ales odată cu trecerea vremii, un loc binemeritat în istoria memorialisticii româneşti, secondând prestigioase lucrări referitoare la aceeaşi perioadă din istoria României. Din opera sa:

• Pardon! (în colaborare cu Anton Bacalbaşa şi Ion C. Bacalbaşa), Bucureşti, 1899;

• Capitala sub ocupaţia duşmanului. 1916-1918, Brăila, 1921;

• Raportul asupra libertăţei presei, Bucureşti, 1922;

• Bucureştii de altădată, I-IV, Bucureşti, 1927-1933; ediţia II, Bucureşti, 1935-1936; ediţia III, I-III, îngrijită şi introducere de Aristiţa şi Tiberiu Avramescu, Bucureşti, 1987-2000.

Surse:

Stoica, Stan (coord.) - Dicţionar biografic de istorie a României, Editura Meronia, Bucureşti, 2008

http://crispedia.ro/constantin-c-bacalbasa/

https://humanitas.ro/autori/constantin-bacalba%C5%9Fa

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Constantin_Bacalba%C5%9Fa

https://www.bookaholic.ro/constantin-bacalbasa-si-dictatura-gastronomica-1501-retete-de-la-1935.html

$$$

 S-a întâmplat în 5 februarie1939: În această zi, a murit Gheorghe Ţiţeica, matematician, deschizător de drumuri în geometria diferenţială, membru, vicepreşedinte (1924-1925) şi secretar general (1929-1939) al Academiei Române.

Gheorghe Ţiţeica (n. 4/17 octombrie 1873, Drobeta Turnu-Severin – d.Bucureşti), matematician şi pedagog român, a fost profesor la Universitatea din Bucureşti şi la Şcoala Politehnică din Bucureşti. A fost membru al Academiei Române şi al mai multor academii străine și doctor honoris causa al Universităţii din Varşovia. S-a ocupat în special cu studiul reţelelor din spaţiul cu n dimenisuni, definite printr-o ecuaţie a lui Laplace. Creator al unor capitole din geometria diferenţială proiectivă şi afină, unde a introdus noi clase de suprafeţe, curbe şi reţele care ii poarta numele. Prin numeroasele lucrări de matematică elementară şi de popularizare a ştiinţei, pe care le-a publicat de-a lungul întregii sale vieţi, a contribuit la ridicarea nivelului învaţământului matematic din România.

Împreună cu Ion Ionescu, A. Ioachimescu şi V. Cristescu, a înfiinţat revista „Gazeta matematică”, iar cu G.G. Longinescu publicaţia „Natura” pentru răspândirea ştiinţelor. Cu D. Pompeiu a editat revista „Mathematica”.Este tatăl fizicianului Şerban Ţiţeica. Studiile liceale le face la Craiova iar cele universitare la Bucureşti avându-i ca profesori pe Spiru Haret, David Emmanuel, Constantin Gogu. În 1895 Ţiţeica îşi ia licenţa şi este numit profesor la seminarul Nifon. Curând însă a fost numit în învăţământul superior.Din economiile făcute izbuteşte să plece la Paris unde îşi reface în primul rând licenţa la Şcoala Normală Superioară, fiind clasificat primul. Imediat după susţinerea tezei de doctorat la Sorbona se întoarce în ţară; Gh. Ţiţeica este al cincilea român doctor în matematici al Universităţii din Paris, după Spiru Haret, David Emanuel, Const. Gogu şi N. Coculescu. 

Întors în ţară, Ţiţeica este numit, în 1900, la Universitatea din Bucureşti, ca profesor la catedra de geometrie, la care a funcţionat aproape 40 de ani, trecând prin toate gradele: suplinitor, agregat, definitiv. Începând din 1928, Ţiţeica a funcţionat şi la Politehnica din Bucureşti, ca profesor de analiză. Din 1913, urmând lui Spiru Haret, este membru al Academiei iar din 1929, secretar general. A fost decan al Facultăţii de Ştiinţe, preşedinte al Societăţii de Ştiinţe, vice preşedinte al Societăţii Politehnice, membru, apoi Preşedinte al Consiliului Permanent (pe atunci cel mai înalt for) al Ministerului Instrucţiunii Publice; de asemenea, a fost membru al Societas Scientiarum Varsoviensis, la Société de Sciences de Liège, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din Maryland şi doctor honoris causa al Universităţii din Varşovia.

Cercetările matematice ale lui Gheorghe Ţiţeica sunt legate de reţelelor din spaţiul cu n dimensiuni, definite printr-o ecuaţie a lui Laplace.Este creator al unor capitole din geometria diferenţială proiectivă şi afină, unde a introdus noi clase de suprafeţe, curbe şi reţele care – la propunerea lui G. Loria (1862-1954) – îi poartă numele. Prin numeroasele lucrări de matematică elementară şi de popularizare a ştiinţei, pe care le-a publicat de-a lungul întregii sale vieţi, a contribuit la ridicarea nivelului învăţământului matematic din România. Este considerat, alături de Ion Ionescu, Andrei Ioachimescu şi Vasile Cristescu, unul din stâlpii revistei Gazeta matematică. Împreună cu G.G. Longinescu a publicat revista Natura iar revista „Mathematica” l-a avut, alături de D. Pompeiu, ca redactor şef. A decedat pe 5 februarie 1939, în vârsta de 65 de ani, în plină activitate. 

A scris:

Geometria diferenţială proiectivă a reţelelor, 1924

Introducere în geometria diferenţială proiectivă a curbelor, 1931

Surse:

http://www.enciclopedie.info/gheorghe-titeica/

http://www.anulmatematicii.ro/articol/gheorghe-titeica

https://www.scientia.ro/116-biografii/biografii-matematica/2098-gheorghe-titeica-o-biografie.html

http://ceascadecultura.ro/ServesteArticol.aspx?idart=2732

http://www.cs.ubbcluj.ro/profesor-gheorghe-titeica/

&&$

 OMUL DE LA BOCKSTEN – MISTERUL BĂRBATULUI PE CARE MOARTEA NU A REUȘIT SĂ-L ASCUNDĂ Ce faptă atât de gravă sau ce teamă atât de puternică i-...