$$_

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️SIMONE de BEAUVOIR — FEMEIA CARE N-A CERUT PERMISIUNEA DE A GÂNDI......

          -SIMONE de BEAUVOIR nu a cerut niciodată voie să gândească și nu a mulțumit nimănui pentru libertatea ei.

      -Născută în 1908 într-o zi de 9 ianuarie, la PARIS, într-o lume care le spunea femeilor că datoria lor supremă era ascultarea.

În casele burgheze ale epocii, fetele erau crescute să zâmbească politicos, să-și aleagă soțul potrivit și să nu ridice niciodată glasul mai sus decât cel al bărbatului.

Dar SIMONE a văzut prin acest teatru al supunerii.

De la primele pagini pe care le-a citit, a înțeles că mintea nu are gen și că spiritul nu recunoaște stăpâni.

A ales filosofia în locul căsătoriei, întrebarea în locul tăcerii, și viața în deplină conștiință în locul siguranței cuminți.

     -Parteneriatul ei cu JEAN-PAUL SARTRE avea să devină celebru, un simbol al libertății intelectuale și al iubirii neconvenționale.

Dar adevărata ei revoluție nu s-a născut din iubire, ci din scris.

În 1949, când lumea se reconstruia după război și femeile erau împinse din nou spre bucătărie, SIMONE de BEAUVOIR a publicat o carte care avea să zdruncine din temelii ordinea patriarhală: „LE DEUXIÈME SEXE ” — „AL DOILEA SEX ”.

      -Cartea a fost o explozie în liniștea socială a epocii.

Cu o luciditate rece și o precizie aproape matematică, SIMONE a demontat secole de prejudecăți, de norme, de dogme care transformaseră femeia într-un derivat al bărbatului.

A scris că feminitatea nu este un destin biologic, ci o construcție culturală, că femeia nu se naște subordonată, ci este făcută să fie așa.

     -Fraza care a rămas gravată în istorie, simplă și devastatoare, a fost aceasta:

„Nu te naști femeie, devii femeie.”

      -Pentru mulți, a fost o blasfemie.Pentru alții, o revelație.

Cartea a fost interzisă de VATICAN, etichetată drept „imorală” și „corupătoare”.

Criticii bărbați au umplut ziarele cu invective, numind-o „amară”, „frustrată”, „nepotrivită pentru maternitate”.

Dar SIMONE n-a răspuns niciunuia.

N-a coborât în noroiul acuzațiilor, pentru că știa că o femeie care se apără e deja pusă în poziția de vinovată.

În loc să riposteze, a continuat să scrie, să predea, să vorbească, să modeleze limbajul libertății pentru generații de femei care încă nu se născuseră.

      -Pentru ea, libertatea nu era un dar, ci o datorie, iar egalitatea oferită ca favor rămânea tot o formă de lanț.A învățat lumea că emanciparea care cere recunoștință nu e emancipare, ci control.Că o societate care îți spune „fii recunoscătoare pentru cât de departe ai ajuns” îți cere, de fapt, să te oprești din mers.

      -SIMONE de BEAUVOIR a trăit așa cum a scris — fără să-și ceară scuze, fără să se conformeze, fără să accepte jumătăți de libertate.

A iubit fără a se supune, a gândit fără a se teme, a vorbit fără a cere aprobări.

Și, mai ales, a arătat lumii că adevărata revoluție nu se face în stradă, ci în mintea fiecărei femei care încetează să creadă că trebuie să mulțumească pentru dreptul de a fi.

     -Când a murit, în 1986, PARISUL era altfel.

Femeile votau, lucrau, scriau, își trăiau viețile cu o libertate pe care generația Simonei nu o avusese nici măcar în vis.

Dar fiecare pas făcut în acea direcție purta ecoul cuvintelor ei — acel avertisment simplu și etern:

    „Când societatea îți spune să fii recunoscătoare pentru progres, de fapt îți cere să nu mai ceri nimic.”

     SIMONE de BEAUVOIR nu a fost doar o filozofă.

A fost o oglindă în care lumea a fost obligată să se privească — și să nu-i mai placă ce vede.

A fost femeia care a înțeles că libertatea nu se cere și nu se acceptă cu mulțumiri.

Se ia. Se trăiește.

✍️ Asmarandi Alexandra 

       ODIHNĂ-N VEȘNICĂ LUMINĂ!🕯

ADMIRAȚIE, CONSIDERAȚIE, RESPECT!

$$$

 ȘTIAȚI CĂ?

A existat un miliardar care a construit biblioteci, nu palate?

      ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️ANDREW CARNEGIE a fost unul dintre cei mai bogați oameni ai secolului al XIX-lea, dar și unul dintre cei mai generoși. Născut în sărăcie în SCOȚIA, a emigrat în STATELE UNITE în copilărie, iar mai târziu nu a uitat niciodată cât de greu este să trăiești fără acces la educație.

    -De aceea, după ce și-a clădit imperiul industrial în domeniul oțelului, a decis să nu moară cu averea întreagă, ci să o investească în binele public.

     -CARNEGIE considera că acumularea de bogății este o formă degradantă de idolatrie. Credea că oamenii bogați au o obligație morală de a reda societății ceea ce au primit de la ea. Convingerea sa era simplă: educația este cea mai puternică armă împotriva ignoranței și a sărăciei.

      -Cu ajutorul fundației sale, CARNEGIE a finanțat construcția a peste 2.500 de biblioteci publice în întreaga lume, majoritatea în STATELE UNITE, dar și în CANADA, MAREA BRITANIE sau AUSTRALIA. Multe dintre ele au fost ridicate în comunități modeste, unde cărțile erau până atunci un lux.

     -CARNEGIE nu a oferit doar ajutor material, ci „chei” care deschideau porți: acces liber la informație, dezvoltare personală și formare intelectuală. El spunea că lectura trebuie planificată ca alimentația – pentru că hrănește mintea.

     PS. Cine este interesat de ANDREW CARNEGIE, poate citi cartea lui NAPOLEON HILL: ,,GÂNDEȘTE ȘI ÎMBOGĂȚEȘTE -TE".

Web.

   ADMIRAȚIE, CONSIDERAȚIE RESPECT!

$$$

 CERBUL CU STEA ÎN FRUNTE....

  

A fost odată, într-o pădure,

Un moş bătrân cu baba lui

Trăiau săraci ca vai-de-lume,

În adâncimea codrului

Moşul n-aştepta nimica

Şi numai moartea o dorea,

Dar baba ar fi vrut să aibă

Un suflet tânăr lângă ea

“Să fie un copil cuminte,

Un căţeluş sau un pisoi,

Că vreau s-aud şi eu cum suflă

O altă viaţă lângă noi.”

Aşa ofta săraca babă,

Dar moşul nu mai vrea nimic:

“Ce-mi trebuie o grijă nouă?

Sunt prea bătrân şi prea calic.”

Dar domnul se-ndură de babă

Şi-un pui de cerb i-a dăruit.

Un pui de cerb, cu stea în frunte,

Gonit din codru şi rănit.

Săgeata-i străpunsese gâtul –

Din rană sângele-i curgea

Şi lacrimi mari picau din ochii

Frumoşi, rotuzi ca o mărgea.

L-a sărutat pe frunte moşul,

Miloasă baba l-a spălat,

L-au îngrijit cu grijă mare

Şi cerbul mi l-au vindecat.

Era frumos şi blând săracul,

Zburda mereu din loc în loc,

Venise ca o vrajă nouă

De tinereţe şi noroc.

Întinereau văzând cu ochii

Moşneagul şi cu baba lui –

Şi se făcuse luminoasă

Întunecimea codrului.

Dar într-o zi trecu pe-acolo

Feciorul unui împărat

Cu ceata de curteni, cu arcuri

Şi cu ogarii la vânat.

“Dă-mi mie cerbul tău, bătrâne,

Îţi dau pe el tot ce doreşti”

“Nu pot, și de mi-ai da pe dânsul

Comorile împărăteşti”

“Te duc la curtea mea, moşnege,

Cu baba ta, vă fac boieri.

Dă-mi cerbul tău cu stea în frunte

Şi-ţi dau şi cinste şi averi”

“Nu-mi trebuie averi şi cinste,

Sunt prea bătrân să le primesc;

Dar dacă vrea să vină cerbul,

Eu bucuros vi-l dăruiesc.”

Atunci, minune fără seamăn,

Întreaga lume, ce văzu?

Văzu cum cerbul dă din coarne

De parc-ar spune: “Nu vreau, nu!

Nu vreau să vin la curtea voastră

(Deodată cerbul a vorbit)

Tu mă doreşti ca o podoabă,

Ei, sufletul mi l-au dorit.

Tu m-ai rănit la vânătoare,

Ei rănile mi le-au legat.

În strălucirea curţii tale

Eu m-aş simţi încătuşat.

La curtea ta, aş fi o fiară,

O jucărie pentru proşti.

În viaţa lor sunt o lumină

Pe care tu n-ai s-o cunoşti.”

Plecă, pe gânduri, voievodul

Şi se gândea că nu-i de-ajuns

Să fii bogat, temut şi veşnic

De măreţia ta pătruns.

Mai trebuie să ai un suflet,

Milos, şi bun, şi iubitor,

De vrei să fii iubit de oameni,

Şi de podoaba codrilor.

  - Poezia este adesea atribuită lui VASILE MILITARU, fiind o balada populară cu mesaje creștine și morale profunde, deși versuri similare apar și în creații ale altor autori.Aceasta poezie, cunoscută și că o balada folclorica, fiind interpretată de artiști precum MARIA BUTACIU cu un text emoționant, popular în folclorul românesc, uneori atribuit și lui NICOLAE LABIȘ, deși VASILE MILITARU este cel mai adesea menționat.

$$$

 Se zice ca singurul cuvânt rostit de ANNE în scurta ei trecere pe Pământ a fost "TATA ".....

       -ANNE de GAULLE,a treia fiică a lui YVONNE VENDROUX și a generalului de GAULLE,s-a născut în ziua de ANUL NOU în 1928. Trăsăturile ei, după cum puteți aprecia, sunt caracteristice a ceea ce numim acum sindromul DOWN, iar în cazul ANNEI era sever, atât de mult încât abia putea merge cu greu.

    😢-Atunci a avea un copil cu handicap era ceva ascuns, multi i-au trimis direct la institute de nebuni unde au trait si au murit, altii i-au tinut ascunsi acasa, fara atentie, fara iubire, doar inchisi si uneori legati Ca animalele.

   -Dar familia de GAULLE nu a văzut-o pe ANNE ca pe o rușine, dar s-au simțit binecuvântați Această iubire necondiționată a făcut-o centrul familiei de GAULLE. CHARLES a spus că a fost „bucuria” lui și că „l-a ajutat să vadă dincolo de greșelile oamenilor. "

     'CHARLES și YVONNE au creat un mediu familial echitabil în care cei trei copii s-au simțit iubiți și acceptați. Au insistat ca ANNE să călătorească mereu cu ei. Generalul i-a cântat cântece și i-a citit povești, arătând o afecțiune și tandrețe pe care nu le-a arătat prea multor membri ai familiei sale. Regula principală a familiei a fost că nu ar trebui să o facă pe ANNE să se simtă mai puțin sau diferită decât oricine altcineva.

     -Generalul era devotat fiicei sale, și așa i-a spus capelanului militar care l-a tratat pe De GAULLE, cu care a putut să-l convoce și să fie confident: „Pentru mine, ANNE a fost un mare test, dar și o binecuvântare. M-a ajutat foarte mult sa trec peste toate obstacolele si toate onorurile. Datorită ANNEI am mers mai departe, am reușit să mă autodepășesc".

Ultimul său biograf, JONATHAN FENBY: „ANNE simboliza pentru DE GAULLE o afecțiune necondiționată și, deși obligațiile păreau să-l țină înapoi, tatăl ei era mereu aproape. "

     -În februarie 1948, ANNE a murit de pneumonie,în brațele tatălui ei. „Acum e ca celelalte”, i-a spus CHARLES soției sale.

Sufletul ei a fost eliberat, dar pierderea fetei noastre, fata noastră fără speranță, ne-a adus o durere imensă. "

     -Un alt biograf al fostului președinte JEAN LACOUTURE îl înregistrează spunând odată: „Fără ANNE, poate că nu aș fi putut face niciodată ceea ce am făcut. Ea mi-a dat inimă și inspirație. „În acest sens, omul zilei de 18 iunie și iubita lui petite Anne ne învață ceva ce suntem tentați să uităm: că toți putem găsi putere în slăbiciune și că nimic nu este mai puternic decât iubirea dătătoare de sine.

     -În 1962, la 14 ani de la moartea ANNEI, CHARLES de GAULLE a fost victima unei tentative de asasinat. El a declarat ulterior că glonțul care ar fi putut fi fatal a fost oprit de cadrul fotografiei ANNEI, pe care o purta mereu cu el.

    -Când a murit în 1970, generalul a fost înmormântat în cimitir alături de iubita sa fiică. Mama lor li s-a alăturat în 1979.

Am citit în jur că singurul cuvânt pe care Anne l-a putut rosti clar în scurta ei viață a fost „tată”.

Liderul Fortis. "

Traducere Google din portugheză

     ODIHNĂ-N VEȘNICĂ LUMINĂ!🕯

$$$

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️🇷🇴 LEGENDE ALE SPORTULUI ROMÂNESC 

        LIA MANOLIU – REGINA OLIMPICĂ A ARUNCĂRI DISCULUI 

      😢Astăzi se împlinesc 28 de ani de la trecerea la cele veșnice ale LIEI MANOLIU.....9 ianuarie 1998....

     -LIA MANOLIU a fost una dintre cele mai mari sportive ale ROMÂNIEI, un simbol al perseverenței și al performanței în atletism.   

    -Prima atletă din lume care a participat la 6 ediții consecutive ale JOCURILOR OLIMPICE,1952-1972, MANOLIU și-a înscris numele în istorie câștigând aurul🥇 olimpic la aruncarea discului în 1968, la vârsta de 36 de ani.

     -Născută pe 25 aprilie 1932, la CHIȘINĂU, LIA MANOLIU și-a descoperit pasiunea pentru sport încă din copilărie. Deși a practicat și baschetul sau voleiul, a fost atrasă iremediabil de atletism, mai exact de aruncarea discului. În anii ‘50, a devenit rapid una dintre cele mai promițătoare aruncătoare din ROMÂNIA.

     -La doar 20 de ani, a participat la prima sa OLIMPIADĂ, la HELSINKI -1952. Chiar dacă atunci nu a urcat pe podium, experiența a motivat-o să muncească mai mult.

    - Determinarea ei a dat roade: la JOCURILE OLIMPICE din ROMA 1960 și TOKYO 1964, a obținut medalii de bronz🥉. Dar visul suprem a devenit realitate în 1968, la CIUDAD de MÉXICO, când a devenit campioană olimpică🏆, intrând definitiv în galeria marilor sportivi ai lumii.

    De-a lungul carierei, MANOLIU a câștigat de 9 ori titlul național la aruncarea discului și a stabilit multiple recorduri. Secretul succesului ei a fost o combinație de muncă titanică, ambiție și o voință de fier. Până și după ce a devenit campioană olimpică, a continuat să se antreneze cu aceeași pasiune care o caracteriza.

     -Dar performanța sa nu a fost doar pe terenul de atletism. După retragerea din sportul activ, LIA MANOLIU s-a dedicat promovării atletismului și sportului românesc. A fost președinte al Comitetului Olimpic Român între 1990 și 1998, contribuind la dezvoltarea și reprezentarea internațională a sportivilor români.

    - Mai mult decât o atletă, a fost un model de dăruire, ambiție și curaj, demonstrând că adevărații campioni nu se definesc doar prin medalii, ci prin caracter și pasiune.

   -Astăzi, povestea sa continuă să inspire generații întregi de sportivi, fiind un simbol al excelenței și al determinării.

    ODIHNĂ-N VEȘNICĂ LUMINĂ!🕯

 ADMIRAȚIE, RECUNOȘTINȚĂ, RESPECT!

$$$

 “IN VIATA, VEI AVEA DOUA IUBIRI!

În viața unei femei, există întotdeauna doi bărbați.

IUBIREA VIEȚII EI (Flacara Geamana )....SI SUFLETUL PERECHE.

Ai crede, că ambele sunt la fel, in realitate, ele sunt total diferite.

IUBIREA VIEȚII (Flacara Geamana )!

Va fi, cea care va intra in inima ta fara avertisment, fara a cere voie.

Iti invadează mintea, dorințele, pielea și toate simțurile.

Il vei iubi așa cum nu ai iubit niciodată pe nimeni și după el, nu vei mai iubi niciodată, la fel.

ACEASTĂ IUBIRE, TE VA LĂSA MARCATĂ.

Viața ta, înainte și după ce nu va mai fi la fel.

Dar în cele din urmă, relația se va termina.

Ei bine, unii dintre voi, Vor SUFERI FOARTE MULT.

Pentru a continua, apoi cu viața voastra separeta.

Vor continua să se înțeleagă cu mult REGRET.

APOI, APARE SUFLETUL, PERECHE!

Este cel care va veni să VINDECE rănile, pe care, iubire vieții i le-a lăsat atât de adânc.

Se spune, ca IUBIREA VIEȚII, intotdeauna trebuie să CÂȘTIGE.

LEGENDA SPUNE!

Fie ca toți să ne naștem cu un fir roșu de viață INVIZIBIL.

LEGATI DE IERTARE, VOM IUBI VEȘNIC.

Indiferent de timp, distanță, culturi, vârste.

FIRUL SE POATE ÎNTINDE, FORMAND, INCURCĂTURI.

Dar nu poate fi rupt niciodată.

MORALĂ:

Nu fi cupa încrederii nimănui

Nu încerca să scoți pe nimeni din noroi.

Când încerci să salvezi persoana.

Îi faci munca, pentru întunericul care îi aparține.

LASĂ-L SĂ VADĂ SOARELE, DIN ÎNTUNERICUL LUI

Fii mereu STIMA ta de sine, care este și va fi cel mai bun MEDICAMENT.”

Sursa: Antonio T.M.

Traducerea: Valentina Ionescu

$$$

 😢UN DESTIN TRAGIC.... EMIL REBREANU, FRATELE SCRIITORULUI LIVIU REBREANU...

      -EMIL REBREANU s-a născut pe 17 decembrie 1891, în satul MAIERU, comitatul BISTRIȚA-NĂSĂUD, aflat la acel moment în Imperiul AUSTRO-UNGAR, într-o familie greco-catolică, fiind al cincilea din cei paisprezece copii ai familiei. Tatăl său era învățător, iar EMIL urmează clasele primare la PRISLOP și NĂSĂUD și liceul la NĂSĂUD, BISTRIȚA, TURDA, ȘIMLEU SILVANIEI și apoi din nou la NĂSĂUD, absolvind în 1913.

      -Tânărul își dorea să urmeze studii universitare la BUCUREȘTI, dar, din cauza problemelor financiare, este nevoit să muncească încă din școală pentru a-și ajuta familia. EMIL lucrează ca îngrijitor la școala din PRISLOP, apoi funcționar la garda financiară din ZIMBOR și ajutor de notar în MĂGURA ILVEI și BOCȘA, dar în această periioadă începe să scrie poezii și nuvele pe care le citește la societatea de lectură VIRTUS ROMANA REDIVIVA.

    -După absolvirea liceului s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității FRANZ JOSEPH din CLUJ, iar anul următor lucrează ca ajutor de notar în comuna CĂTINA de lângă CLUJ, unde o cunoaște pe CORNELIA DĂNILĂ, fiica protopopului IERONIM DĂNILĂ, și se îndrăgostește de ea.

    -Tânărul este nevoit să-și întrerupă studiile din cauza izbucnirii războiului și se înscrie la școala de ofițeri din TÂRGU MUREȘ. Pe 27 septembrie 1914 îi scrie iubitei: „Eu gândesc că timpul viselor fără rost mi s-a sfârșit cu terminarea liceului deodată… șiraguri de vise mi-au murit atunci și tot atâtea păreri de rău mi-au sfâșiat sufletul… Unde-mi sunt planurile de filozofie, unde cele de publicist?”.

     -EMIL REBREANU a fost încorporat în august 1914. După un an a fost avansat la gradul de sublocotenent în armata austro-ungară și a luptat pe frontul din Rusia și în GALIȚIA, unde a fost rănit. În 1915 află că iubita lui, CORNELIA, s-a logodit cu un teolog. Tânărul a fost mutat apoi pe frontul italian și a fost decorat cu Medalia de Aur pentru Vitejie, cea mai înaltă decorație pentru ofițeri. În această perioadă i-a scris aproximativ 25 de scrisori fratelui său, scriitorul LIVIU REBREANU. La un moment dat, EMIL distruge un reflector italian și este înaintat la gradul de sublocotenent începând cu 1 ianuarie 1916, apoi află că divizia sa va fi tranferată pe frontul românesc.

     -Pe 9 septembrie 1916, EMIL îi scrie surorii sale mai mari: „Rănile mi s-or vindecat, dar ce-s astea pe lângă cele sufletești de-acum? Și nu mă voi afla bine și nu voi fi liniștit până durează acest război și cât mă va mustra conștiința că poate chiar eu voi omorî… pe LIVIU ”.

     -În ianuarie obține o permisie și își vizitează familia, dar când revine pe front refuză să lupte împotriva românilor și se gândește tot mai des să dezerteze. În noaptea de 10 spre 11 mai 1917, după ce fugise din infirmeria unde era închis, a încercat să traverseze frontul către partea română, luând cu el planurile de poziționare a trupelor austro-ungare din zonă.

Tânărul ofițer fost reperat și arestat de o patrulă de ofițeri, fiind judecat de curtea marțială a Brigăzii 16 HONVEZI două zile mai târziu, sub acuzațiile de dezertare și spionaj..... EMIL REBREANU a fost degradat și condamnat la moarte prin spânzurare, fiind executat la ora zece noaptea pe 14 mai.

     -Ordonanța sa, croatul JOVAN KUNICI, a trimis familiei REBREANU trei scrisori datate 14 august, 7 și 18 octombrie, scrisori ce se află astăzi la Muzeul literaturii române din BUCUREȘTI, în care povestește circumstanțele morții tânărului ofițer.

    -LIVIU REBREANU i-a dedicat fratelui său romanul „PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR ”, pe pagina de titlu scriind: „În amintirea fratelui meu, EMIL, executat de austro-unguri, pe frontul românesc, în anul 1917”. Scriitorul a aflat de execuție abia în 1919, iar în octombrie 1921 a fost prezent la GHIMEȘ, la ceremonia de deshumare a lui EMIL REBREANU și apoi la reînhumarea sa pe pământul Vechiului Regat, în localitatea PALANCA din judeţul BACĂU, așa cum tânărul ceruse înainte de a fi spânzurat.

    -În casa memorială FANNY și LIVIU REBREANU aflată în București, în cartierul COTROCENI, se găsește păstrată cu mare grijă o bucățică de lemn care provine din spânzurătoarea lui EMIL, recuperată de scriitor. Acesta, a povestit muzeograful și istoricul ADRIAN DAVID, a mers la locul unde fusese amplasată spânzurătoarea, loc ce era marcat cu un bolovan de localnici, a dat piatra la o parte și a înlăturat pământul până a descoperit baza structurii de lemn a eșafodajului, luând cu sine acea prețioasă bucată de lemn.

sursa:Genovica Pârvu 

      ODIHNĂ-N VEȘNICĂ LUMINĂ!🕯

 RECUNOȘTINȚĂ, RESPECT!