$$$

 Când scriitorul Mark Twain a întâlnit-o pe Olivia Langdon, viața lui s-a schimbat pentru totdeauna. Avea 32 de ani și o biografie plină de încercări: fusese ucenic tipograf, pilot pe Mississippi și chiar aventurier ratat în căutarea argintului, înainte să-și descopere adevărata chemare – scrisul.

Totul a început cu un portret. Un prieten i-a arătat fotografia Oliviei într-un medalion, iar Twain a fost fascinat. Când a cunoscut-o în realitate, nu a pierdut vremea: după doar două săptămâni i-a cerut mâna. Ea l-a refuzat, apoi l-a refuzat din nou, motivând diferențele de credință religioasă. Twain, cu ironia lui celebră, i-a răspuns: „Dacă asta îți dorești, voi deveni cel mai bun creștin.”

Convins că totul s-a sfârșit, și-a văzut de drum. Dar destinul a făcut o piruetă neașteptată: un accident de tren l-a adus înapoi în casa Oliviei, unde ea a avut grijă de el. A treia propunere a fost și cea norocoasă – Olivia i-a spus „da”.

Din acel moment, Twain s-a schimbat radical. Citea Biblia seara, spunea rugăciuni la masă și renunța la pasaje din scrierile sale pe care soția nu le aproba. Olivia a devenit prima lui editoare și cea mai exigentă critică. Când a găsit un „naiba să-i ia” în „Aventurile lui Huckleberry Finn”, l-a pus să-l șteargă.

Legătura lor era bazată pe respect și afecțiune. Twain glumea: „Dacă Olivia mi-ar spune că purtatul șosetelor e imoral, aș renunța la ele pe loc.” Ea îl alinta „copilul meu cu părul alb”. În ciuda necazurilor – pierderea unor copii, ruină financiară, boală – cei doi au rămas uniți până la sfârșit.

Mark Twain putea stârni râsul a mii de oameni, dar cea mai sinceră și caldă zâmbet îi era rezervat Oliviei.

$$$

 La 18 august:

- 1227: A murit Ginghis Han, mare han mongol.

- 1642: A murit pictorul italian Guido Reni (n. 1575).Reprezentant al barocului. Opera sa are ca subiecte reprezentări religioase şi mitologice (Ecce Homo; Crucificarea Sf. Petru; Atalanta şi Ippomene; Portretul mamei).Guido Reni (n. 4 noiembrie 1575 – d. 18 august 1642) a fost un pictor italian ale cărui lucrări se înscriu în curentul baroc.

- 1657:A murit Varlaam ( nume de botez Vasile Moţoc ), prelat, mitropolit al Moldovei (n. 1585) Varlaam (n. 1580,1585?) a fost Mitropolit al Moldovei (1632 - 1653) în timpul domniei lui Vasile Lupu, scriitor şi om de cultură.

-1680: A fost organizată, din ordinul regelui Ludovic al XIV-lea, compania pariziană de teatru „Comedia Franceză" („Comédie-Française" sau „Théâtre-Française"), astăzi Teatrul Naţional al Franţei şi unul dintre cele mai prestigioase teatre europene, subvenţionat de stat şi în care se joacă un repertoriu clasic. Pe scena acestui teatru au evoluat, de-a lungul anilor, mari actori, printre care şi românii: De Max, Mărioara Voiculescu, Yonnel şi alţii.

- 1750: S-a născut Antonio Salieri, compozitor şi dirijor italian(m. 1825).A fost profesor al lui Beethoven.A compus cantate, oratorii, simfonii, piese instrumentale, aproape 40 de opere italiene (La Grotta di Trofonio; Danaidele). A lucrat ca maestru al Capelei imperiale din Viena.

- 1774: S-a născut Meriwether Lewis, explorator american. Meriwether Lewis (d.11 octombrie, 1809) a fost un militar american, călător şi explorator al Americii de Nord, iar ulterior, spre sfârşitul vieţii sale, guvernator al teritoriului Louisiana. Ca secretar al preşedintelui Thomas Jefferson, i se încredinţează, de către acesta, conducerea împreună cu William Clark, a unei importante expediţii de explorare a nord-vestului Statelor Unite, pentru găsirea unei posibile căi de navigaţie între Munţii Apalaşi şi Oceanul Pacific. Explorează fluviul Mississippi până la Saint Louis, Missouri, apoi urcă spre izvoarele râului Missouri pe care le descoperă, le cartografiază şi descrie marea cascadă Great Falls. După ce a traversat Munţii Stâncoşi (lanţul Bitterroot), a navigat pe Snake River şi pe fluviul Columbia până la gura sa de vărsare, traversând continentul de la est la vest. (peste 2.500 km) 

- 1778: S-a născut Faddei F. Bellingshausen (m.1852), navigator şi explorator polar rus.Amiral al Flotei ruse.A condus expediţia antarctică rusă şi a explorat, împreună cu M. P. Lazarev, Antarctica (1819-1821).Fabian Gottlieb von Bellingshausen (Faddei Faddeevici Bellingshausen) (n. 20 septembrie 1778 – d. 25 ianuarie 1852) a fost un ofiţer de marina al Imperiului Rus şi a comandat a doua epediţie rusească în jurul globului. În timpul acestei expediţii Bellingshausen a devenit unul dintre primii trei europeni care a zărit Antarctica.S-a născut într-o familie baltică germană de pe teritoriul actual al Estoniei. A absolvit la 18 ani Academia Navală la Kronstadt, în apropiere de Sankt Petersburg, după care, în scurt timp, a devenit căpitan. A participat în 1803 la prima expediţie rusească în jurul lumii.În 1819 a fost selectat pentru a conduce expediţia rusească în jurul lumii autorizată de Ţarul Alexandru I al Rusiei. Expediţia a debutat în data de 5 septembrie 1819, din Portsmouth (Anglia), cu două nave. Principalele zone vizitate au fost Antarctica, Noua Zeelandă, Georgia de Sud şi Insulele Sandwich de Sud.Bellingshausen a luptat în Războiul Ruso-Turc din anii 1828-1829, unde a fost ridicat la rangul de amiral.Din 1839 a devenit guvernator militar în Kronstadt, unde a şi murit, în 1852

 - 1823: A murit André-Jacques Garnerin, inventatorul paraşutei.

- 1830: S-a născut Franz Joseph I de Habsburg, împărat al Austriei (1848-1916) şi rege al Ungariei (1867-1916); a înăbuşit Revoluţia de la 1848-1849 din Ungaria şi Transilvania şi a reprimat mişcările naţionale din Imperiul Habsburgic, restabilind absolutismul; în timpul său s-a creat statul dualist Austro-Ungaria (1867); a participat la înfăptuirea Triplei Alianţe (bloc politic şi militar constituit, în 1882, prin aderarea Italiei la Alianţa dintre Germania şi Austro-Ungaria, încheiată în 1879) şi a dus o politică expansionistă în sud-estul Europei (m. 1916)

- 1849: S-a născut compozitorul şi violonistul francez Benjamin Louis Paul Godard (m. 1895)   

- 1849: S-a născut Teodor Ştefanelli (numele la naştere: Teodor Ştefaniuc), scriitor şi istoric (preocupat de o cât mai bună cunoaştere a istoriei Bucovinei); deputat în Dieta Bucovinei din partea Partidului Naţional Român şi participant activ la unirea cu România din 1918; membru titular al Academiei Române din 1910 (m. 1920)

- 1850:A murit scriitorul francez Honoré de Balzac (n. 1799).Cel mai mare romancier realist francez.Opera lui, totalizând aproape 100 de romane şi nuvele, realizează o frescă a vieţii şi societăţii franceze a timpului. A avut o covârşitoare influenţă asupra evoluţiei romanului. Opera principală: Gobseck (1830), Eugénie Grandet (1833), Moş Goriot (1834), Iluzii pierdute (1843), Verişoara Bette (1846), Vărul Pons (1847).

- 1857: S-a născut (la Cernăuţi, azi în Ucraina) Eusebie Mandicevschi, compozitor, muzicolog şi profesor român stabilit la Viena (m. 1929) 

- 1858: A murit lăutarul Vasile Barbu („Barbu Lăutaru"); staroste al lăutarilor din Moldova timp de 40 de ani, Barbu Lăutarul a fost unul dintre acei mari cântăreţi populari români care, prin creaţia şi felul lor de interpretare, au contribuit la formarea şi îmbogăţirea muzicii populare de tip lăutăresc, născută din îmbinarea elementelor de muzică populară românească cu elemente ale muzicii orientale, ale romanţei ruse şi elemente occidentale.

- 1860: S-a născut Dimitrie Popovici-Bayreuth, cântăreţ şi pedagog (m. 1927)  

- 1868: Astronomul francez Pierre Jules César Janssen descoperă heliul 

- 1876: S-a născut mineralogul ceh František Slavík; bun cunoscător al zăcămintelor din Transilvania şi Banat; membru de onoare străin al Academiei Române din 1937 (m. 1957)   

- 1877:A apărut la Sibiu revista „Albina Carpaţilor".Foaie beletristică, ştiinţifică şi literară, cu ilustraţiuni.Apare la Sibiu, săptămânal (18 august 1877 - 1 octombrie 1878) apoi bisăptămânal (15 octombrie 1878- 30 septembrie 1880). Redactori Ioan Alexandru Lapedatu, Iosif Popescu, editor şi redactor Visarion Roman. Albina Carpaţilor este o revistă cu profil enciclopedic, publică fragmente de romane, nuvele şi alte naraţiuni, datine, credinţe şi muravuri, articole istorice, descrieri de călătorii, biografii, articole de igienă, poezii, recenzii şi studii, articole de ştiinţe naturale, industrie, arhitectură şi sculptură, bibliografii.Fiecare număr conţinea ilustraţii.

- 1883: S-a născut medicul Mihai Ciucă; bacteriolog, imunolog şi epidemiolog; unul dintre colaboratorii de bază ai dr. Ioan Cantacuzino; membru al delegaţiei române la Conferinţa de pace de la Paris (1919-1920); membru titular al Academiei Române din 1938 (m. 1969). 

- 1885: A încetat din viaţă, la Royat, Clermont Ferrand, Émile Egger (n.1813), filolog francez.Membru de onoare al Academiei Române (1871). Membru al Academiei de Inscripţii şi Litere Frumoase din Paris şi al Societăţii Regale de Lingvistică din Paris.A publicat peste 50 de volume.Ca lingvist, s-a preocupat de problemele foneticii greceşti. 

- 1897: S-a născut fizicianul Alexandru Cişman; cercetări în feromagnetism, radiotehnică, biofizică, electroliză; membru corespondent al Academiei Române din 1963 (m. 1967).A fost profesor la Universitatea şi Politehnica din Iaşi (1919-1948) şi la Institutul Politehnic şi Universitatea din Timişoara (1948-1962).A publicat manualul Fizică generală, în două volume şi trei ediţii. 

- 1906: S-a născut regizorul francez de film Marcel Carné („Copiii paradisului”, „Noaptea amintirilor”, „Asasinii ordinii”) (m. 1996)

- 1916, 18/31: S-a născut Neagu Djuvara, istoric, filosof al istoriei, memorialist, diplomat (a îndeplinit, între anii 1943 şi 1947, diferite misiuni diplomatice, în cadrul Ministerului de Externe); stabilit, din 1947, în Franţa, s-a numărat printre întemeietorii Comitetului de asistenţă pentru români, cu sediul la Paris; în 1990 s-a întors în ţară.

- 1922: S-a născut Alain Robbe-Grillet, romancier, eseist şi scenarist francez (m. 2008) 

- 1929: S-a născut scriitorul rus Anatoli Kuzneţov (m. 1979)   

- 1930: Prima apariţie intr-un desen animat, produs de Walt Disney, a câinelui Pluto.      

- 1931: S-a născut, la Răcătău, jud. Bacău, Paul Anghel (m.1995), publicist, prozator şi dramaturg român.A debutat cu volumul de proză Şapte inşi într-o căruţă (1961), urmat de culegeri de reportaje (Arpegii pe Siret – Itinerar moldovenesc, 1964), piese de teatru (Săptămâna patimilor, 1968; Viteazul, 1969) şi literatură pentru copii. Este autorul ciclului romanesc „Zăpezile de acum un veac" care conţine zece volume.

- 1932: S-a născut regizorul de film Gheorghe Naghi.A realizat filme de ficţiune, dar şi filme documentare şi utilitare. 

- 1933:S-a născut Roman Polanski, regizor francez de origine poloneză. Membru al Academiei Franceze de Arte Frumoase.A regizat: Cuţitul în apă; Balul vampirilor; Luna amară; Pianistul şi altele. Dintre scurt-metraje, cităm: Doi oameni şi un dulap.In 2003, filmul “Pianistul” a câştigat Oscarul pentru cel mai bun film şi şapte premii Cesar

- 1935: S-a născut poetul Ion Gheorghe. 

- 1936: S-a născut Robert Redford, actor, producător şi regizor american de film. 

- 1936: A murit (omorât de franchişti, la începutul războiului civil, pentru activitatea sa antifascistă) Federico Garcia Lorca, poet şi dramaturg spaniol (n. 1898) 

- 1937: S-a născut Sorin Alexandrescu, critic şi teoretician literar; stabilit din 1975 în Olanda 

- 1940: A murit industriaşul american Walter Chrysler; în 1925 a fondat compania de automobile care-i poartă numele (n. 1875)

- 1941 - Ca urmare a protestelor din Germania, Adolf Hitler ordonă încetarea uciderii sistematice a bolnavilor mintali şi a handicapaţilor 

- 1952: S-a născut actorul american Patrick Swayze (m. 2009) 

- 1957: A murit poetul George Tutoveanu, afirmat în publicaţii sămănătoriste (n. 1872).

- 1959: La Opera Română din Bucureşti a avut loc premiera dramei muzicale „Răscoala", de Gheorghe Dumitrescu, după romanul lui Liviu Rebreanu. 

- 1963 - Avionul supersonic X-15 stabileste un record de altitudine, zburând la 354,200 picioare (106 km). Pilotul care a zburat in spaţiu se numea Joseph Albert Walker şi deţtinea şi recordul pentru viteză pe acelaşi X-15 

- 1977: S-a născut, la Medgidia, clericul musulman Murat Iusuf, şeful Cultului Musulman din România (din 15.IX.2005) 

 -1983: S-a născut cântăreţul şi compozitorul britanic de origine libaneză, Mika (născut Michael Holbrook Penniman, Jr.)

- 1998: A murit Iosif Sava, muzicolog.A publicat 53 de volume şi peste 6.000 de articole de specialitate. Creatorul „Seratelor muzicale” la TVR (scrieri: „Seismograf muzical”, „Majestatea sa muzica”, „Muzica si zgomotul lumii”) (n. 15.02.1933, Iaşi)Iosif Sava (n. Iosif Segal, 15 februarie 1933, Iaşi - d. Bucureşti) a fost un muzicolog român, realizator de emisiuni radio şi de televiziune, provenit dintr-o familie evreiască în care se făcea muzică de peste trei secole.Tatăl său a fost multă vreme violonist la Filarmonica din Iaşi.Bunicul său, care a fost unul din colaboratorii lui Gavriil Musicescu, a condus corul Mitropoliei din Iaşi.Străbunicul său a fost printre primii absolvenţi ai Conservatorului înfiinţat de Al.I. Cuza.

- 1998: A murit Otto Wichterle, inventatorul ceh al lentilelor de contact moderne, fost preşedinte al Academiei de Ştiinţă cehoslovace şi preşedinte onorific al Academiei Cehe (n. 1913)

- 2009: A murit Kim Dae-jung, fost preşedinte al Coreii de Sud între 1998 şi 2003, şi câştigător al Premiului Nobel pentru Pace în 2000 (n. 1924)

- 2011: A murit desenatorul francez de origine suedeză Jean Tabary. Şi-a început cariera de desenator în 1956 în revista Vaillant, care avea să se numească apoi Pif, publicaţie care ajungea şi în România în timpul comunismului. Aici, Tabary publică seriile sale cu personaje devenite celebre: Totoche sau Corinne şi Jeannot. Din 1962, împreună cu René Goscinny (scenaristul lui Asterix şi Obelix sau Lucky Luke), Tabary îl desenează pe Iznogoud, „vizirul care vrea să devină calif în locul califului" (n. 1930)

$$$

 LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu - 14 august: Intrarea României în Primul Război Mondial.

La data de 14/27 august 1916, România a declarat război Austro-Ungariei, după ce cu câteva zile înainte semnase convenţia militară cu Antanta, convenție care prevedea recunoaşterea dreptului României de a-şi alipi teritoriile locuite de românii din Imperiul Austro-Ungar. Însă, înainte de a trimite la Viena declarația de război, regele Ferdinand a convocat la Cotroceni, Consiliul de Coroană în care a fost dezbătută și aprobată intrarea României în Primul Război Mondial. Tot în noaptea de 14 august s-a decretat mobilizarea armatei, care conform planului de operațiuni, dinainte stabilit, a trecut Munții Carpați, înaintând pe toata lungimea frontului de la Vatra Dornei și până la Orșova. Astfel, Romania a mobilizat pe câmpul de luptă din Transilvania 235 batalioane de infanterie, 58 escadroane de cavalerie si 215 baterii de artilerie, totalizând peste 562.000 oameni. Planul de război al armatei române era eliberarea Transilvaniei, fapt pentru care în această zonă erau concentrate trei armate: Armata I condusă de generalul Culcer, Armata a II-a comandată de generalul Averescu şi Armata a IV-a a generalului Prezan. De asemenea, Armata a III-a susţinea frontul defensiv dinspre Bulgaria, în special cel din Dobrogea, unde Puterile Centrale concentraseră numeroase trupe bulgaro-germane. În Ardeal armata română a reuşit să elibereze Braşovul, apoi Petroşaniul şi Orşova, iar după luptele câştigate la Miercurea Ciuc și Odorhei, reuşeşte să controleze cursul superior al Mureşului şi Târnavelor. Însă declanșarea ofensivei germano-bulgare în Dobrogea și înfrângerea de la Turtucaia a determinat armata română să se retragă din Transilvania, pentru a ajuta frontul din sud. Lupte grele se vor duce împotriva trupelor germane și austro-ungare în trecătorile Carpaților, însă armata nu poate față inamicilor, care ocupă în cele din urmă capitala. În această situație regele și guvernul s-au retras la Iași, în Moldova, iar două treimi din teritoriul țării va intra sub ocupație străină. În prima parte a anului 1917 s-a desfășurat o intensă activitate de reorganizare a armatei, un rol important revenindu-i misiunii militare franceze condusă de generalul Berthelot. A fost primit material nou de război și s-a constituit o armată de 460 000 de militari, cu un moral bun și o mare capacitate de luptă. Războiul a fost reluat în iulie 1917, când Armata a II-a, comandată de generalul Averescu, a declanșat cu succes ofensiva de la Mărăști, punctul culminant fiind atins în 19 iulie 1917 la Mărășești, unde Armata I, condusă de generalul Ieremia Grigorescu va opri ofensiva inamică declanșată de feldmareșalul Mackensen. O nouă ofensivă germano-austro-ungară a fost înfrântă de armata generalului Averescu în sectorul Oituz în bătălia de la porțile Moldovei, când ostașii romani au scandat celebra deviza: „Pe aici nu se trece!”.

$$$

 LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu - 15 august: Ziua Marinei Române.

Trebuie amintit că Ziua Marinei Române se sărbătorește în fiecare an la data de 15 august, de sărbătoarea Sfintei Marii sau Praznicul Adormirii Maicii Domnului, așa cum mai este cunoscută această sărbătoare. Primul care a făcut o asociere între numele Sfintei Fecioare Maria, ocrotitoare a marinarilor şi Marina Română a fost primarul Constanței, Cristea Georgescu, care la data 15 august 1902 organizează pentru prima data Ziua Marinei Române în orașul de la malul mării. Serbarea oficiala a avut loc pe crucișătorul „Elisabeta” unde au fost prezenți toți ofițerii Diviziei de Mare de la Constanța. Ziua Marinei din anul 1902 a deschis calea unor festivităţi ce vor deveni cu adevărat grandioase și la care vor participa regele Carol, regina Elisabeta, dar şi principele Ferdinand și numeroase personalități ale vremii. De la un an la altul, serbările Zilei Marinei au sporit în amploare şi semnificaţii și astfel în anul 1911, serbările au fost organizate de „Societatea Marinarilor Români”, ocazie cu care s-au desfăşurat la Constanţa, numeroase curse de bărci cu vele şi rame, militare ori civile. În anul 1912, serbarea de Ziua Marinei a fost pusă sub înaltul Patronaj al Majestăţii Sale Regina Elisabeta, având loc și de această dată curse de bărci, concursuri de înot şi alte întreceri marinăreşti. În perioada interbelică, până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, festivitățile prilejuite de Ziua Marinei s-au desfășurat an de an, în prezența familiei regale, atât la Constanța cât și în alte porturi ale României. În timpul desfășurăriincelor două războaie mondiale astfel de manifestări dedicate Zilei Marinei nu au mai avut loc, fiind reluate abia în anul 1945 când la sărbătoarea marinarilor români au participat şi membrii Comisiei Aliate de Control aflați în România. Între anii 1949 şi 1953, ziua Marinei s-a rezumat la marcarea Zilei Flotei Uniunii Sovietice fiind sărbătotită în ultima duminică din luna iulie, ceremonialul fiind mult diminuat ca semnificaţie, din cauza intenţiei conducerii regimului comunist de a schimba semnificația Zilei Marinei Române în Ziua Flotei Sobietice . Din anul 1954, când Ziua Forţelor Maritime Militare s-a serbat, în prima duminică din luna august, programul manifestărilor a fost politizat şi adaptat noii ideologii promovată intens de conducerea de partid. Din anii ’60, manifestările au dobândit vădite accente propagandistice, în detrimentul încărcăturii spirituale ortodoxe, manifestări ce includeau conferinţe despre semnificaţia Zilei Marinei susţinute de către ofiţeri şi propagandişti în întreprinderi, organizarea vizitării de către pionieri a navelor-şcoală şi ieşiri pe mare cu acestea. Din anul 1990, o dată cu revenirea la tradiţie prin celebrarea Zilei Marinei Române la sărbătoarea Sfintei Marii, atât la Constanţa, cât şi în celelalte oraşe-porturi maritime şi fluviale, s-au reintrodus în programele serbărilor marinei românești, elementele tradiţionale ale acestei importante sărbători.

$$$

 LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu - 16 august: Praznicul Sfinţilor Martiri Brâncoveni.

Biserica Ortodoxă Română pomeneşte la data de 16 august pe Sfinţii Martiri Brâncoveni, decapitați de către turci la data de 15 august 1714. Amintesc faptul că domnitorul Constantin Brâncoveanu a fost domnul Țării Românești între anii 1688 și 1714, iar în timpul domniei sale țara a cunoscut o lungă perioadă de pace și de înflorire culturală, înflorire ce a dus la construirea unui mare număr de ctitorii religioase și la apariția un stil arhitectural ce poartă numele domnitorului și anume, „stilul brâncovenesc”. Constantin Brâncoveanu s-a născut în anul 1654, părinţii săi fiind vornicul Papa Postelnicul şi Stanca Cantacuzino, dar a crescut fără tată, deoarece acesta moare pe când avea doar un an și este crescut de mama sa, de bunica Păuna Greceanu şi de unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino. De-a lungul vieţii sale, Constantin Brâncoveanu va deţine diferite funcţii de seamă și anume de postelnic, spătar şi logofăt, iar moartea subită a domnitorului Şerban Cantacuzino îl aduce pe Constantin Brâncoveanu în rolul de domn al Ţării Româneşti în anul 1688. În politica externă el a acționat cumpătat, evitând să poziționeze țara în vreo tabăra a marilor puteri. Și-a căpătat bunăvoința turcilor, plătind regulat dările și vărsând sume uriașe sultanului și funcționarilor de la Constantinopol, ceea ce i-a adus supranumele de „prințul aurului”. Deși reușise să fie confirmat în domnie pe viața de către sultanul Mustafa al II-lea, în anul 1699, și reconfirmat de noul sultan Ahmed al III-lea în 1703, Brâncoveanu a fost luat prin surprindere de acesta, fiind mazilit în aprilie 1714 și dus cu întreaga familie la Constantinopol, unde a fost torturat pentru a spune unde îi este averea. Astfel, în ziua de 15 august 1714, când împlinea vârsta de 60 de ani, Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii ai săi Constantin, Ștefan, Radu și Matei precum și cu sfetnicul său Ianache Văcărescu, au fost executați prin decapitare. Memorabile vor rămâne cuvintele lui Brâncoveanu spuse înaintea execuției: „Fiii mei, fiţi curajoşi, am pierdut tot ce am avut în această lume, cel puţin să ne salvăm sufletele şi să ne spălam păcatele cu sângele nostru”. După ce au fost decapitați trupurile lor au fost aruncate în apele Bosforului, iar capetele au fost înfipte în prăjini la poarta Seraiului. După ce trupurile lor au fost aruncate în Bosfor, ele au fost scoase de câțiva creștini si îngropate în mare taina într-o mânăstire grecească din Halki, de lângă Istambul. Abia în vara anului 1720, doamna Maria Brâncoveanu, soția domnitorului a adus pe ascuns rămășițele acestuia și le-a îngropat în Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București. Însă de teama turcilor, piatra de mormânt a domnitorului a fost împodobită doar cu vulturul brâncovenesc, iar deasupra a fost pusă o candelă de argint inscripționată. Pornind de la această inscripție, istoricul Virgil Drăghiceanu a făcut în anul 1914 senzaționala descoperire a mormântului marelui voievod Constantin Brâncoveanu. Începând cu anul 1992, Constantin Brâncoveanu împreună cu fiii săi și cu sfetnicul Ianache au fost declarați sfinți martiri de către Biserica Ortodoxă Română și sunt sărbătoriți în fiecare an la data de 16 august.

$__

 LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu - 17 August: Plecarea ultimului contingent al Armatei Roșii din România.

La data de 17 august 1958 a avut loc plecarea ultimului contingent al Armatei Roșii, staționate în România încă de la sfârșitul celui de Al Doilea Răznoi Mondial. Trebuie amintit că prezența trupelor sovietice în Romania după terminarea războiului mondial a fost impusă prin Tratatul de Pace de la Paris din februarie 1947, când Uniunii Sovietice i s-a permis de către Aliați dreptul de a-şi menţine trupele în România cu scopul declarat de a se asigura securitatea căilor de comunicaţii ale grupului sovietic de armate aflat pe teritoriul austriac până la reglementarea definitivă a statutului postbelic al Austriei. În consecinţă, autorităţile române s-au văzut nevoite să încheie o convenţie cu Moscova în decembrie 1948 prin care au fost reglementate condiţiile în care unităţile sovietice puteau utiliza cazărmile, localurile de serviciu, depozitele, aerodromurile, câmpurile de instrucţie şi mijloacele de transmisiuni româneşti pe timpul staționării trupelor sovietice în țară. Această situație fost menţinută până în anul 1955, când liderii statelor comuniste din Europa aflate sub sfera de influenţă a Moscovei au consimţit să semneze alături de sovietici actul de constituire a Tratatului de la Varşovia. În baza acestui tratat, armata sovietică aflată în România, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia şi Republica Democrată Germană au rămas pe loc în statele respective, chiar dacă România nu a fost de acord cu această decizie a Moscovei și a cerut retragerea militarilor sovietici din țară. Astfel, dorința lui Gheorghiu-Dej comunicată prin Emil Bodnăraş – ministru al apărării – a fost primită cu multă irascibilitate de către Nichita Hruşciov, lider al URSS. Tatonările, apoi discuţiile şi negocierile privind retragerea trupelor sovietice au durat însă trei ani, iar perspicacitatea de care a dat dovadă Gheorghe Gheorghiu-Dej cu acel prilej nu trebuie subestimată. Acesta s-a dovedit capabil să facă o analiză interesantă a avantajelor de imagine de care ar beneficia regimurile comuniste în disputa lor propagandistică pe care o aveau cu SUA şi statele din Europa Occidentală daca sovieticii și-ar retrage trupele. Astfel, după îndelungate reflecţii, Hruşciov a decis să vină în întâmpinarea iniţiativei lui Gheorghiu-Dej și să aprobe retragerea soldaților sovietici din România, nu înainte însă de a cere părții române un nou Acord privind retragerea eșalonată a trupelor și numai în anumite condiții, condiții care par la prima vedere destul de ciudate. Astfel, noul acord prevedea obligativitatea părții române de a organiza numeroase conferinţe la sate și orașe în care să prezinte rolul eliberator al armatei sovietice. De asemenea, se cerea organizarea de întâlniri şi reuniuni între militarii români şi cei sovietici, unde militarilor români li se cerea să înmâneze individual câte un cadou unui omolog sovietic. O altă cerință a sovieticilor a fost ca eşaloanele cu militari sovietici, care plecau să fie aşteptate în principalele gări, cu manifestaţii de simpatie organizate de oamenii muncii, precum și realizarea de către cadrele militare române a unui „jurnal cinematografic de actualitate” cu aspecte despre activităţile trupelor sovietice staţionate pe teritoriul României. Totodată, Nichita Hrușciov a mai cerut Consiliului de Miniştrii instituirea unei comisii centrale care să coordoneze și să asigure transportul trupelor și tehnicii militare sovietice. Astfel, plecarea ultimelor contingente ale armatei sovietice la data de 17 august 1958 a avut loc concomitent în garnizoanele din Constanţa, Galaţi, Timişoara, Ploieşti și Iaşi, transportul făcându-se pe calea ferată, el fiind asigurat tot de către Armata Română.

$$$

 LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu - 18 August: Moartea căpitanului aviator Alexandru Șerbănescu, unul dintre așii aviației militare române din timpul celui de Al Doilea Război Mondial. 

 La data de 18 august 1944 în timpul unei lupte aeriene deasupra localității Viperești din județul Buzău, avionul pilotat de către căpitanul aviator Alexandru Șerbănescu, a fost doborât de inamic, fiind copleșit de Mustangurile americane ce escortau aeronavele de bombardament ce acționau asupra Ploieștiului. Amintesc că Alexandru Șerbănescu a fost un as al aviației de vânătoare române în timpul celui de Al Doilea Război Mondial , iar în momentul dobotârii sale era pilotul cu cel mai mare număr de victorii aeriene ( peste 50) din Forțele Aeriene Regale ale României. Cel ce avea să devină eroul aviator Alexandru Șerbănescu s-a născut în anul 1912 în localitatea Colonești, județul Olt, fiind al treilea copil din cei șase ai soților Alexandru și Maria Șerbănescu. 

A urmat școala primară în satul natal, apoi gimnaziul la Iași, iar din 1927 devine elev la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu, liceu pe care îl absolvă în anul 1931. În continuare se înscrie la Școala Militară de Ofițeri de Infanterie „Principele Carol” din Sibiu. Termină această școală în anul 1935 cu gradul de sublocotenent și este repartizat la Batalionul 3 Vânători de Munte Brașov unde arată aptitudini militare deosebite, primind pentru acestea, aprecierea comandanților săi.

 În anul 1938 este avansat la gradul de locotenent, iar între anii 1939 și 1940 urmează cursurile teoretice de zbor la Școala de Ofițeri de Aviație „Regele Carol al II-lea” din București. Acumulând peste 250 ore de zbor și obținând brevetul de pilot de război, este repartizat ca instructor de zbor la Școala de Ofițeri pentru Aviație Ghimbav. La data de 22 iunie 1941 (data intrării României în cel de al Doilea Război Mondial), Alexandru Șerbănescu este mobilizat la Grupul 9 Vânătoare din cadrul Forțelor Aeriene Regale Române. În anul 1942, împreună cu Grupul 9 Vânătoare pleacă pe frontul de la Stalingrad unde va avea peste avea 25 de victorii omologate, fiind cel mai bun pilot român, fapt ce i-a adus recunoașterea și din partea aviației germane, fiind decorat cu ,,Crucea de Fier "de mareşalul von Richthofen, comandantul Flotilei a IV-a Aeriene germane . Având în vedere aprecierile elogioase ale Comandamentului Flotei IV Aeriană germană, privind vitejia în luptă a piloţilor români din Grupul 9 Vânătoare, comandantul flotilei aeriene germane va propune aviatorilor care luptau în acest grup, sa facă parte din cea mai de elită unitate a aviaţiei de vânătoare germane, Flotila 3 Udet. Germanii urmau să le pună la dispoziţie aviatorilor români un număr de 20 de avioane de vânătoare noi de tipul Me-109 G4, împreună cu întreaga dotare. Aviatorii români au fost primiţi cu respectul cuvenit de întreaga comandă a flotilei Udet, iar germani au adus pentru fiecare pilot român câte o ladă inscripționată cu gradul şi numele complet al fiecăruia, ladă ce conţinea numeroase lucruri, de la la costumul de zbor de iarnă încălzit electric, cască de zbor cu radio, până la set de hărţi şi uniforme militare. Însă toate erau uniforme militare germane, astfel că a apărut o situaţie excepţională, deoarece aviatorii români trebuiau să poarte uniforma aviaţiei germane deși ei reprezentau aviatia de vânatoare română.

 Alexandru Şerbănescu a fost cel care s-a opus, iar la îndemnul său, niciun aviator român nu a acceptat să îmbrace o altă uniformă decât aceea a Forţelor Aeriene Regale Române.                 

După două zile de aşteptare tensionată, prin dispoziţia specială venită de la Înaltul Comandament German, comandantul flotilei i-a anunţat pe aviatorii noştri că au primit aprobare să poarte uniformele româneşti. Imediat piloţii români s-au prezentat pe aerodrom, unde aşteptau cele 20 de avioane de tip Messerschmitt 109 G 4, dar cu însemnele armatei germane. Piloţii români erau puşi iarăşi în faţa unei situații inacceptabile și din nou Şerbănescu s-a adresat comandantului Flotilei şi l-a informat că avioanele, chiar dacă fuseseră primite în dar de la germani, aparţineau de fapt armatei române şi în consecinţă, aparatele de zbor nu puteau să îndeplinească misiuni de luptă sub însemnele altei armate. După alte trei zile de tensiuni diplomatice, comandantul flotilei le-a comunicat piloților românii: „Cu toată opoziţia forurilor de decizie ale Flotilei de Vânătoare , însuşi mareşalul Hermann Goring a ordonat ca pe avioanele românilor să se vopsească imediat însemnele şi culorile Aviaţiei Regale Române”. În anul 1944 Alexandru Șerbănescu va deveni comandant al Grupului 9 Vânătoare și va fi decorat cu Ordinul Mihai Viteazul si cu alte numeroase ordine si medalii. În data de 5 aprilie 1944 au început bombardamentele aeriene executate de forțele aliate asupra obiectivelor strategice și economice românești. Primul raid de proporții, cunoscut sub numele de ,,Operațiunea Tidal Wave" a avut loc la 1 august 1943, când, în jur de 177 de bombardiere americane B-24 Liberator au participat la operațiunea de atacare a instalațiilor petroliere de pe Valea Prahovei. La data de 18 august are loc un nou raid de bombardament la care participă in număr de 370 de bombardiere, împreună cu escorta lor, în total în jur de 800 de avioane, iar piloții Grupului 9 Vânătoare se pregătesc pentru a riposta. În dreptul Brașovului piloții români dintr- o formație de 12 avioane întâlnesc o patrulă de 60 de avioane americane de vânătoare, cu care se angajează în luptă. Dar în scurt timp piloții români sunt copleșiți de numarul prea mare de inamici iar căpitanul Alexandru Șerbănescu este lovit și cade în dreptul localității Viperești de pe Valea Buzăului. Astfel, avea să se sfârșească unul dintre cei mai buni piloți de vânătoare români, unul dintre așii aviației românești, ce a avut cea mai frumoasă activitate de război, totalizând un numar de 590 de misiuni de luptă , participând la 235 de lupte aeriene si avănd la activ 50 de avioane inamice doborâte.