$$3

 Ultimul rege, al unui trib, avea zece câini sălbatici. Îi folosea pentru a tortura și a-i da drept hrană pe oricare dintre servitorii săi care greșeau.

Unul dintre servitori a facut o greșeală atât de mare încât regelui nu i-a plăcut deloc. Motiv pentru care a ordonat ca servitorul să fie aruncat la câini.

Slujitorul a spus: “Eu, ți-am slujit zece ani și tu mă răsplătești astfel. Te rog, dă-mi zece zile înainte să mă arunci la câinii", și regele i-a dat.

În aceste zece zile, servitorul s-a adresat paznicului care avea grijă de câini și i-a spus că ar vrea să se ocupe el de câinii, pentru următoarele zece zile. Paznicul a fost nedumerit, dar a fost de acord, iar servitorul s-a ocupat de hrănirea câinilor, curățenie, baie și tot felul de nevoi pentru ei.

Când s-au terminat cele zece zile, regele a ordonat ca servitorul să fie aruncat la câini așa cum îi era hotărâtă pedeapsa. Când a fost aruncat, toată lumea a fost surprinsă să vadă cum câinii îi lingeau picioarele servitorului!

Regele, nedumerit de ceea ce vedea, a spus:

“Ce s-a întâmplat cu câinii mei?”

Servitorul a răspuns: “Am servit câinii doar zece zile și nu au uitat de serviciile mele. Fără îndoială, te-am servit zece ani și tu ai uitat totul la prima mea greseala!"

Regele și-a dat seama de greșeala comisă și a ordonat ca servitorul să fie eliberat.

Dedicat tuturor celor care uită de lucrurile bune pe care le-a făcut cineva pentru ei și imediat ce persoana face cea mai mică greșeală uită tot binele făcut.

        Mădălina Popa

$__$$

 🎬 Paul Newman — De la suferință la legendă: semințele unui campion autentic 🎬

Știai că unul dintre cei mai faimoși actori din Hollywood, Paul Newman, a fost mult mai mult decât un chip frumos și un ochi albastru pătrunzător? Povestea lui este despre luptă, durere, dar și curajul de a planta semințe de viitor chiar în momentele cele mai grele.

👶 Crescut într-o familie modestă în Ohio, Paul a avut o copilărie simplă, dar plină de dorința de a reuși. Nu s-a lăsat doborât nici măcar când a pierdut un prieten drag în tinerețe și a fost marcat de ororile celui de-Al Doilea Război Mondial, în care a luptat ca pilot de aviație.

🎭 Drumul său spre faimă nu a fost presărat cu petale de trandafiri. Începutul carierei a fost marcat de roluri mici și refuzuri, dar Paul nu s-a dat bătut. A investit ani în școală de actorie și în perfecționarea talentului său, iar în anii ’60 a explodat pe marile ecrane.

🔥 Rolurile din filme legendare precum “The Hustler” (1961), unde a jucat un jucător de biliard dur, și “Cool Hand Luke” (1967), rolul unui rebel care refuză să se supună, i-au adus nu doar faimă, ci și respectul criticilor pentru autenticitatea și profunzimea emoțională.

💔 Dar viața personală i-a adus și momente grele. S-a confruntat cu lupte interne, inclusiv cu depresia, și a avut o relație complicată, dar asta nu l-a oprit să-și urmeze visurile. Din contră, Paul a transformat durerea în motivație.

🌱 Dar poate cea mai mare lecție de la Paul Newman este ceea ce a făcut în afara filmului: a plantat semințele unui viitor mai bun pentru alții. A fondat „Newman’s Own”, o companie alimentară care donează toate profiturile în scopuri caritabile — până acum, peste 500 milioane de dolari!

⸻

🔥 Lecția de viață de la Paul Newman:

„Succesul nu e doar ce faci pentru tine, ci și cât de mult poți să dăruiești lumii.”

Înfruntă-ți durerile, investește în tine și în oamenii din jur — pentru că semințele plantate azi pot schimba generații.

⸻

Vrei să-ți plantezi și tu semințele viitorului? Fii autentic, fii curajos și nu uita: fiecare pas mic contează!

$$$

 „După furtună, reconstruiește-te din lumină.”

Un testament despre asumare, evoluție și eternitatea liniștii interioare

Astăzi nu scriu doar un text.

Scriu o pagină de viață. Un reper. O mărturie vie a drumului meu prin oameni, durere, transformare și lumină.

Pentru că uneori, o zi ca aceasta, simplă în aparență, dar profundă în vibrație, îți dă ocazia rară să vezi nu doar ce ai devenit, ci cine ești cu adevărat.

După intensitatea Lunii Pline de ieri, astăzi nu mai e despre explozie, despre eliberare sau despre strigăt.

Astăzi e despre așezare. Despre reculegere. Despre reconstrucția ființei tale din ceea ce ai înțeles.

Energia zilei nu cere reacții. Cere prezență. Aliniere. Claritate.

Și, mai ales, cere un singur lucru: să-ți fie pace. În interior. În jur. În trecut.

 Despre mine, cel care a fost, cel care devin.

Nu m-am născut înțelept.

M-am născut întrebând.

M-am format căzând.

M-am ridicat iertând.

Și m-am regăsit doar în momentele în care nu mai aveam nimic de demonstrat.

Am trecut prin oglinzi care m-au spart.

Prin oameni care mi-au fost lecție înainte să-mi fie binecuvântare.

Am fost uitat, evitat, ignorat, dar niciodată înfrânt.

Pentru că, în mine, a rămas mereu vie acea flacără a rostului. Acea chemare de a deveni mai mult decât suma durerilor mele.

Și acum, privind înapoi, îmi este clar:

Totul a fost pentru ceva.

Fiecare cădere m-a învățat să urc.

Fiecare tăcere m-a învățat să ascult.

Fiecare pierdere m-a readus la mine.

 Lecțiile cele mai grele nu vin să te învețe, ci să te transforme

Astăzi aleg să las aici, ca un testament viu pentru sufletele însetate de adevăr, câteva învățături pe care nu le-am citit niciodată în cărți. Le-am trăit. Le-am ars în mine. Le-am renăscut în tăcere.

 Nu răspunsurile te vindecă, ci liniștea pe care o accepți în lipsa lor.

 Nu ai nevoie de confirmare ca să fii adevărat.

 Iertarea nu înseamnă uitare. Înseamnă că ai decis să nu mai porți povara altcuiva în inima ta.

 Cel mai greu pas nu e spre ceilalți. E spre tine însuți, atunci când ți-ai promis că nu te mai întorci la ce-ai fost.

 Evoluția nu se strigă. Se simte. În felul în care alegi să nu mai reacționezi, acolo unde altădată ardeai.

Astăzi îmi pun semnătura pe o stare de pace.

Nu mai caut „răspunsuri de ce” în oameni.

Nu mai trag de uși închise.

Nu mai bat în inimi care au ales să nu mă mai audă.

Pentru că am înțeles că adevărata eliberare nu vine când îți vorbește cineva, ci când tu taci fără a te pierde.

Asta este libertatea supremă:

Să te simți împăcat cu cine ești, chiar dacă lumea nu te mai recunoaște.

 Și pentru tine, cel care citești...

Ți-ai dat voie să te reconstruiești din ce-ai înțeles, nu din ce ai pierdut?

Ai simțit vreodată că pacea ta valorează mai mult decât un răspuns?

Ai lăsat în urmă ceea ce nu te mai conținea, chiar dacă încă iubeai?

 Scrie-mi. Scrie pentru tine. Scrie pentru sufletul tău care, poate, n-a fost niciodată ascultat cu adevărat.

Nu pentru validare. Ci pentru eliberare.

Pentru că, uneori, nu avem nevoie de altceva decât să fim recunoscuți acolo unde viața ne-a fost lecție.

 „Nu poți construi o viață nouă dacă te agăți de ceea ce te-a dărâmat. Dar poți onora ruinele, în timp ce alegi să devii arhitectul propriei libertăți.” M.S.

$$$

 ⁃ Fiule, ia-mi, te rog, o Cola.

 - Pepsi sau Coca-Cola? 

- Coca Cola

- Simplu, Light sau Zero? 

- Simplu

- La sticla sau la doza? 

-Sticla. 

-Sticla de sticla sau sticla din plastic? 

- Oh, fiule, mai bine adu-mi apa.. 

- Minerala sau plata? 

-Minerala ar fi bine

 - Calda sau rece? 

-O sa te palmuiesc!

 - Cu cureaua sau cu mana?

 -Esti varza! 

- Varza murata sau calita?

 - Dispari din fata ochilor mei!

 - Azi sau maine?

 -AZI! 

⁃ Pe usa de la intrare sau pe usa din spate? 

-O sa te omooor. ...

 - Cu sabia sau cu pusca? 

- Cu pusca

 -Ma impusti in inima sau in cap ?

 - Porcule

-Mistret sau de guineea? 

- NU IMI MAI E SETE!

$$_

 "Bărbatul a descoperit ARMELE şi a inventat VÂNĂTOAREA,

Femeia a descoperit VÂNĂTOAREA şi a inventat BLĂNURILE

Bărbatul a descoperit CULORILE şi a inventat PICTURA,

Femeia a descoperit PICTURA şi a inventat MAKEUP-ul

Bărbatul a descoperit LUMEA şi a inventat CONVERSAŢIA,

Femeia a descoperit CONVERSAŢIA şi a inventat BÂRFA

Barbatul a descoperit JOCURILE şi a inventat CĂRŢILE DE JOC,

Femeia a descoperit CĂRŢILE DE JOC şi a inventat DATUL ÎN CĂRŢI

Bărbatul a descoperit AGRICULTURA şi a inventat MÂNCAREA,

Femeia a descoperit MÂNCAREA şi a inventat DIETA

Barbatul a descoperit PRIETENIA şi a inventat DRAGOSTEA,

Femeia a descoperit DRAGOSTEA şi a inventat CĂSĂTORIA

Barbatul a descoperit FEMEIA şi a inventat SEXUL,

Femeia a descoperit SEXUL şi a inventat DURERILE DE CAP

Bărbatul a descoperit COMERŢUL şi a inventat BANII,

Femeia a descoperit BANII şi atunci s-a dus naibii totul."

- Nina Kalinka Ichim

$$$

 Legenda Soarelui și a Lunii

   ,, Cu mai bine de 150 ani în urmă, în satele din Dobrogea, de la malul mării, se cânta o grozavă baladă, a cărei poveste începe cu prezentarea Soarelui, ca fiind un prinț mândru, ce își caută mireasa în lumea largă, dar nu găsește pe nimeni pe gustul său. 

Dupa 9 ani, foarte mâhnit, se reîntoarce acasă, la malul mării, unde le întâlnește pe cele 9 surori ale sale. Cea mai mică dintre ele, pe care Soarele nu o mai văzuse de când era doar o copilă, este Ileana, o fată extraordinar de frumoasă, de care fratele ei se îndrăgoatește cât ai clipi.

    El dorește să se însoare cu ea, dar aceasta refuză, considerând cererea lui una imposibilă. Dar, nimic nu-l poate opri pe Soare, care insistă, fără să țină cont de nimic.

    Atunici, foarte speriată, fata încearcă să scape din această situație îngrozitoare, dar dând impresia că, în final, va accepta. Astfel, ea îi cere să construiască un pod de fier peste mare, din care o scară să urce până la cer, neștiind că fratele său deține puteri magice.

    Cerința a fost îndeplinită, iar Soarele a urcat pe scară până la Cer, în Rai, unde îi întâlnește pe Adam și Eva, care îl avertizează să nu o ia pe sora lui de soție.

     Însă, Soarele neascultător revine pe Pământ, gata să devină mire, însă Ileana îi mai cere ceva: să construiască un pod de aramă. Zi și făcut! Iar când realizează că nu mai are nicio scăpare, fata se aruncă în apele mării. Dumnezeu o transformă în pește, dar fratele ei aduce pescari pentru a o prinde, iar atunci Domnul o transformă in Lună și o aruncă pe cer...

    Astfel, Soarele, prințul care nu a respectat legile firii, de a nu se căsători cu sora lui, este aspru pedepsit: nu o va mai vedea pe Ileana niciodată, ea fiind pe cer noaptea, el luminând ziua!"

~Text preluat~

$$$

 „Corabia se scufunda. Un cuplu reușește cu greu să ajungă la o barcă de salvare, însă, spre durerea lor, în ea mai era loc doar pentru o singură persoană. Bărbatul urcă singur, lăsându-și soția în voia sorții, în mijlocul oceanului. Iar înainte de a fi înghițită de ape, femeia i-a strigat ultimele cuvinte din viața ei” — așa a început profesoara de literatură prima lecție din noul an școlar.

Povestirea a fost întreruptă.

„Ce credeți că i-a spus?” — întrebă ea, privind clasa așezată în fața ei.

Majoritatea elevilor au izbucnit fără ezitare: „Te urăsc!”, „Am fost oarbă!” și alte răspunsuri asemănătoare.

Toți se întreceau în presupuneri, dar un băiat rămânea tăcut, cu privirea pierdută.

— Dar tu? Ce crezi că i-a spus? — îl întrebă profesoara, apropiindu-se de el.

— Eu cred că i-a spus: „Ai grijă de copilul nostru!”

— Cunoști această poveste? — întrebă profesoara, uimită.

— Nu, dar și mama mea i-a spus exact același lucru tatălui meu, înainte să moară — răspunse băiatul.

Profesoara se întoarse discret, sperând ca nimeni să nu observe lacrimile care i se strângeau în colțul ochilor.

— Ai dreptate, — răspunse ea, cu voce stinsă.

Corabia s-a scufundat. Bărbatul s-a întors singur acasă și și-a crescut fiica cu dăruire. Ani mai târziu, după moartea tatălui, tânăra a găsit printre lucrurile sale un jurnal, în care era scris:

„Avea deja un diagnostic crunt când am pornit în acea călătorie. Mai avea puțin de trăit. Dumnezeule, cât mi-aș fi dorit să pier în locul ei, dar pentru binele fiicei noastre, n-am avut de ales. N-am putut decât să o las în mijlocul oceanului.”

Clasa rămase tăcută.

Ochii copiilor spuneau totul — povestea îi cutremurase. Pentru prima dată, înțeleseseră cât de înșelătoare pot fi aparențele.

De aceea, nu ar trebui niciodată să judecăm oamenii și faptele lor după ce se vede la suprafață — căci nu știm niciodată ce se ascunde în adâncul lor.