$$$

 Încă din clipa venirii sale pe lume, în sânul unei familii de artiști renumiți, ea ar fi putut revendica pe bună dreptate o copilărie fericită și lipsită de griji.

Părinții săi erau regizorul Vincent Minnelli, laureat al Premiului Oscar, și legendara actriță Judy Garland, iar nașul său era însuși Frank Sinatra. Liza Minnelli a avut norocul să se nască într-o familie de stele hollywoodiene.

În fotografiile din copilărie, micuța Liza pare o păpușă elegant îmbrăcată, înconjurată de părinți iubitori. Judy zâmbește fermecător, iar Vincent își ține cu tandrețe fiica în brațe, privindu-o cu o dragoste nemărginită. Părinții ei par profund fericiți și împliniți.

Dar doar Liza cunoștea adevărul: căsnicia lor era departe de orice ideal. Judy Garland era steaua incontestabilă a studiourilor Metro-Goldwyn-Mayer.

La doar optsprezece ani, câștigase primul său Oscar pentru rolul Dorotheei în legendarul film Vrăjitorul din Oz. Deși studioul îi oferea onorarii generoase, o exploata fără milă, menținându-i imaginea de adolescentă naivă.

Atotputernicul Louis Mayer i-a impus un verdict crud: Garland nu avea voie să se schimbe. Încă de la primul film, o ironiza drept „purcelușa cu codițe”. Pentru a părea adolescentă, sânii în dezvoltare îi erau strâns legați cu bandaje, iar dieta ei era draconică: un bol cu supă chioară (pregătită de mama lui Mayer), câteva frunze de salată, două-trei pachete de țigări pentru suprimarea apetitului și cafea neagră. Avea chiar și o masă separată în cantină, ca să nu vadă cum colegii se bucură de mâncare.

În doar nouă ani, micuța vedetă a jucat în douăzeci și trei de filme. Lipsa odihnei a epuizat-o rapid, dar producătorii nu voiau să piardă profiturile colosale și au angajat medici care să-i prescrie stimulente pentru zi și sedative pentru noapte.

Cultul infantilizării impus de MGM nu i-a permis să se maturizeze, transformându-i viața într-un calvar sub un control tiranic. Cu toate acestea, prin jocul său sincer și ușor ironic, Judy Garland era considerată una dintre cele mai inteligente și seducătoare actrițe ale Hollywoodului.

Toate aceste presiuni și-au pus amprenta asupra sănătății sale: era chinuită de dureri abdominale, psihicul ei era fragil, somnul haotic. La nouăsprezece ani, s-a căsătorit cu muzicianul David Rose, în speranța că va scăpa de tutela maternă.

Curând însă, au realizat că au făcut o greșeală. Când Judy a rămas însărcinată, soțul - cu unsprezece ani mai în vârstă - s-a aliat cu mama și studioul, insistând și el pentru un avort. Acesta a fost sfârșitul relației.

Pe platourile de filmare l-a cunoscut pe regizorul Vincent Minnelli, în care a văzut un refugiu. S-au căsătorit în 1945.

Vincent, cu nouăsprezece ani mai în vârstă, își dorea cu ardoare un copil. Liza, botezată după soacra ei, s-a născut în 1946.

Minnelli a venit în mod solemn la spitalul Cedars-Sinai să își vadă fiica și să-și felicite frumoasa soție. Frank Sinatra a fost și el printre primii vizitatori. Toate ziarele titrau despre nașterea fiicei unui cuplu de stele. Judy, radiind de fericire, își prezenta pruncul presei, savurând din nou lumina reflectoarelor.

Dar curând și-a dat seama că adevărata stea a casei devenise fiica sa. Vincent o contempla emoționat: „Singurul lucru moștenit de la mine sunt ochii. Restul – totul e al tău, Judy. Este copia ta fidelă.”

Judy încerca să fie o mamă model. În zilele bune, își lua fetița de la bonă, îi cânta și se juca cu ea.

Tatăl o adora: aducea în casă jongleri, clovni și magicieni, o plimba călare pe un măgăruș, o ducea în vagonete pe o cale ferată miniaturală din grădină și o lua adesea cu el pe platourile MGM.

La trei ani, Liza a apărut alături de mama sa în filmul Într-o vară ca odinioară, iar la cinci ani lua lecții de dans cu Fred Astaire.

Casa lor era mereu plină de oaspeți. În salon se serveau mese fastuoase, cu pahare de cristal, argintărie veche și servitori în livrele. Însă între Judy și Vincent au apărut certurile. Liza a asistat odată la un scandal și, de atunci, a început să plângă noaptea și să se trezească țipând. În fața invitaților, izbucnea în crize de isterie.

Hollywoodul nu a întârziat să observe ruptura. Judy l-a surprins într-o zi pe soțul ei în brațele unui servitor japonez. S-a închis în baie și a încercat să-și taie venele, dar a fost salvată. Drept răzbunare, a avut o aventură cu Sinatra. Curând, Judy și Vincent s-au separat. Liza își făcuse deja prieteni printre copiii altor vedete – Dean Martin, Oscar Levant, Lana Turner...

După un an, MGM a rupt contractul cu Garland – nu mai suportau crizele, întârzierile, tentativele de suicid. Judy a început să bea. Micuța Liza ascundea sticlele, pastilele și ruga vecinii să cheme doctorul.

Când în viața lui Judy a apărut producătorul Sidney Luft, ea era singură și ruinată. S-a agățat de el ca de ultima șansă, ignorând avertismentele că este un bețiv, afemeiat și escroc.

Fost boxer, amator de baruri și poreclit "Luft-lovitura-unică", cariera sa în cinema era jalnică. Dar Judy s-a aruncat în această căsătorie fără să stea pe gânduri și, în scurt timp, i-a dăruit doi copii: Lorna și Joey.

Lizei i-a spus:

— Spune-i „tată” lui Sidney, e un om bun...

Apoi s-a retras să-și toarne alt pahar.

Chiar și ca mamă a trei copii, Judy nu s-a schimbat: arunca vase, distrugea mobilier, urla, agresa servitorii, încerca să dea foc casei. Sidney pleca din când în când, iar Judy cădea în disperare.

Când mama zăcea zile întregi în pat, anesteziată cu alcool și medicamente, toate grijile reveneau pe umerii Lizei, care avea doar treisprezece ani. Ea își îngrijea frații, făcea cumpărături, asculta cu groază zgomotele din baie, răspundea în locul lui Judy la scrisori.

Judy îi împărtășea fiicei, fără pic de jenă, cele mai rușinoase episoade din viața sa – despre soții care i-au distrus existența, despre cruzimea propriei mame – doar pentru a se simți mai ușurată.

Liza trăia cu frica permanentă că mama sa își va lua viața. Plimbându-se din hotel în hotel, Judy putea oricând să-i alunge pe copii în coridor sau, dimpotrivă, să-i încuiere și să dispară întreaga zi. Nu trecea zi fără să amenințe Liza cu sinuciderea.

Și totuși, Liza o adora. Când Judy s-a îmbolnăvit de hepatită, fetița plângea și se ruga fierbinte pentru sănătatea ei. Cea mai mare teamă a copilăriei ei era să-și piardă mama.

Judy părea cu adevărat vie doar pe scenă. La șaisprezece ani, Liza a decis să se mute la New York și să-și clădească propria carieră.

A fost admisă la o școală de artă dramatică și a urcat pe scenă – singura formă de alinare în fața durerii. Din acel moment, mama și fiica au devenit rivale.

Mai târziu, Liza avea să spună: „Viața cu această femeie a fost ca o piesă absurdă. Am urmat un curs intensiv de maturizare. Am învățat prea mult, prea repede, prea devreme.”

Pe 8 noiembrie 1964, sala de concerte „Palladium” din Londra s-a umplut de emoție. Liza, la 18 ani, a pășit pe scenă și a început să cânte: „Bună, mamă, tu crești mereu, ești încă puternică...”

Apoi a apărut Judy. A urmat o adevărată confruntare la microfon. Publicul britanic, reținut de obicei, fredona și dansa… cu Liza. Garland, în umbra fiicei, pălea.

Crezând că își va eclipsa fiica, Judy pornise show-ul cu gândul că fragila Liza îi va scoate în evidență propria strălucire. Dar n-a fost așa.

Tânăra, cu vocea ei ușor răgușită, bogată în nuanțe, cu mișcări scenice pline de energie, a cucerit publicul. Judy, înfrântă, s-a retras în cabină să-și caute „rezerva anti-stres”.

Din acea seară, Judy n-a mai văzut în Liza o fiică, ci o rivală de care trebuia să scape.

„Întâmplător”, i-a făcut cunoștință cu protejatul său – muzicianul australian Peter Allen. Liza s-a îndrăgostit. Peter i-a oferit un inel cu diamant și a cerut-o în căsătorie. La scurt timp după nuntă, Liza a aflat că Peter fusese iubitul mamei ei. S-au separat, iar ea a spus trist:

— Nu mai am mamă.

După ce a fost nominalizată la Oscar pentru The Sterile Cuckoo, Liza nici nu și-a invitat mama la ceremonie. Cariera ei era în plină ascensiune.

Pe 13 februarie 1972, premiera musicalului Cabaret a consacrat-o definitiv. Steaua Lizei urca, în timp ce steaua lui Judy apusese în 1969, la doar 47 de ani. A fost găsită moartă în baie, în urma unei supradoze de somnifere.

La înmormântare, Liza a spus: „Mama a trăit opt vieți într-una singură. A fost o stea uriașă. Iar eu sunt recunoscătoare că am fost fiica ei…”

Liza a parcurs un drum anevoios: căsnicii eșuate, pierderi, dependențe, crize nervoase, accidente și operații. A încercat întreaga viață să evadeze din umbra celebrei sale mame, dar, fără să-și dea seama, i-a repetat destinul.

Mamă și fiică – au cunoscut gloria și decăderea, renașterea și prăbușirea, divorțurile și speranțele de fericire. Dar au fost și vor rămâne stele. Acum, nu mai există rivalități, reproșuri sau suferințe. A rămas doar iubirea…