$$$

 Liceul trebuie să fie subordonat Facultății, chiar dacă unii elevi nu devin niciodată studenți (întotdeauna miniștrii educației trebuie să fie universitari – e corect, logic și bine așa). Liceul trebuie să cultive tot mai mult inteligența, curiozitatea, geniul, cercetarea, munca independentă de tip universitar; universitatea nu are dreptul să devină un soi de continuare a liceului. 

Inferiorul e întotdeauna subordonat superiorului (nimeni nu face școala primară pentru ea însăși). Știința mai puțină se subordonează științei mai multe. Ca să ajungă să predea în școli generale și licee, profesorii au trecut prin universitate. 

Scopul educației nu e "piața muncii", ci educația însăși – rafinarea ființei umane (așa cum scopul sănătății nu e să poți munci mai mult, ci să exiști în forma cea mai bună posibilă).

Scopul școlii e să dezdobitocească omul, să scoată vita din om, nu să cânte în coarne bovideului. Să subordoneze stomacul creierului, să înlocuiască maneaua cu Mozart, să transforme ghiolbanul în gentleman și țoapa în doamnă. Dacă se poate. Cât se poate.

Ăsta e sensul școlii. În rest, vită sau geniu, toți trăim cumva. Esența e: cum trăim. Într-o societate civilizată, cu domni și doamne, sau ca vitele.