$$$

 MEMORIE CULTURALĂ - SIMION BARNUTIU

Simion Bărnuţiu s-a nascut in data de 21 iulie 1808, Bocşa, judeţul Sălaj - (d. 28 mai 1864, valea Almaşului, Fântâna Gorgana), 

fiind fiul Anei (născută Oros) – fiica unui preot greco-catolic – şi al lui Ioan Bărnuţiu, cantor şi învăţător sătesc. Simion Barnutiu a fost un istoric, filosof, profesor, liderul mişcării revoluţionare din Transilvania, ilustru cărturar, om politic, a militat întreaga sa activitatea pentru interesele naţionale ale poporului român. 

A frecventat primii ani de şcoală în satul natal, iar ultimii doi ani (1818-1820) i-a parcurs la şcoala din Şimleu.

Apoi, a urmat, timp de cinci ani, cursurile liceului piarist din Carei, iar între anii 1826-1829, a studiat, la Blaj, teologia.

După absolvire, a rămas profesor la liceul din Blaj, unde a îndeplinit apoi, până în 1834, funcţii de arhivar la Consistoriu şi prefect de studii la Seminar.

Între anii 1834-1839 a fost notar consistorial în acelaşi oraş, reintrând din 1839 în corpul profesoral.

Începând cu anul 1842, Simion Bărnuţiu s-a aflat în fruntea mişcării naţionale a românilor ardeleni, poziţie din care va intra în conflict cu autorităţile maghiare, deoarece protestase cu violenţă împotriva tendinţelor de înlocuire a limbii române din biserică.

Această poziţie va fi sintetizată în lucrarea sa, “O tocmeală de ruşine şi o lege nedreaptă”, care a constituit un adevărat manifest revoluţionar. Apariţia cărţii îi va aduce acţiuni în justiţie, Bărnuţiu fiind victima unui lung proces. Va fi suspendat din profesorat în 1845, an în care s-a înscris ca student al Academiei de Drept din Sibiu.

Încă de la declanşarea Revoluţiei maghiare, Simion Bărnuţiu a luat atitudine faţă de pretenţiile revoluţionarilor maghiari de a anexa Transilvania la Ungaria. În aceste condiţii, trebuia să se elaboreze, în mod obligatoriu, o formulă românească, alternativă la programul maghiar din 3/15 martie. În proclamaţia sa de la 13/25 martie el a revendicat recunoaşterea egalităţii naţiunii române şi a autonomiei Transilvaniei.

Bărnuţiu a elaborat textul importantului manifest „Provocaţiune”, care a fost făcut cunoscut cu prilejul primei adunări a românilor la Blaj, în ziua de 18/30 aprilie (Duminica Tomei), şi care a fost răspândit în principalele centre ale Transilvaniei, respectiv Blaj, Cluj, Târgu Mureş, Braşov.

Ideolog al luptei naţionale a românilor de peste munţi, Bărnuţiu a rămas cunoscut în istoria gândirii politice româneşti îndeosebi prin vestitul discurs rostit în catedrala de la Blaj în timpul Adunării Naţionale a românilor din 3/5 mai 1848, al cărei vicepreşedinte a fost. 

În martie 1849, după înfrângerea mişcării 

s-a refugiat în Ţara Românească, de unde, după arestări şi eliberări succesive, a ajuns la Viena. Aici a urmat, timp de un an şi jumătate, cursurile Facultăţii de Drept, după care, din octombrie 1852, s-a înscris la aceeaşi facultate a Universităţii din Pavia, obţinând doctoratul în 1854.

Simion Bărnuţiu a fost chemat, în ianuarie 1855, profesor la Iaşi, unde a predat filosofia la Academie (fosta Academie Mihăileană).

În anul 1856 a fost numit profesor la Facultatea de Drept, ţinând cursuri de istoria dreptului roman, de drept natural, privat, public, de logică şi psihologie.

A continuat să susţină aceleaşi idei liberale, unele chiar revoluţionare, ca în 1848, câştigând numeroşi adepţi. Entuziasmaţi de ideologia sa, aceştia au înfiinţat gruparea politică „Fracţiunea liberă şi independentă”, care număra printre membrii ei pe G. Panu, Şt. Micle, A. Fătu, A.D. Holban şi I. Creangă.

Principalele sale opere: Discursul de la Blaj: Reporturile Românilor cu Ungurii şi principiele libertăţei naţiunali desfăşiurate de Simeone Bărnuţiu la 14/2 Maiu 1848, Dereptulu publicu alu Româniloru (1867), Dereptul Genţilor (1867), Scientia virtuţii (1867).

În plină ascensiune, paşoptistul transilvănean, grav bolnav, s-a retras către locul de baştină.

Este socotit de unii cercetători cel mai de seamă gânditor al românilor transilvăneni de la jumătatea secolului trecut. Spirit de formaţie enciclopedică, preocupat adânc şi continuu de dezvoltarea generală a poporului român, Bărnuţiu a lăsat în urma sa nu numai o fericită direcţie politică, ci şi o bogată moştenire culturală, gândirea şi puterea sa de prelucrare şi creaţie, impunându-se în numeroase domenii de activitate intelectuală. Gândirea socială a lui Simion Bărnuţiu, având ca temă centrală libertatea, se remarcă prin critica adusă feudalismului, prin ideea libertăţii şi independenţei naţionale, a dreptului tuturor popoarelor la viaţă si propăşire în cadrul unor state republicane şi suverane.

Numele său se leagă de orașul Carei prin studiile pe care le-a urmat la Liceul Piarist de aici. 

Foștii săi elevi, învățători și profesori, au pus mână de la mână și au ridicat bustul marelui pașoptist pe care l-au așezat în fața clădirii unde a funcționat Liceul Piarist și unde acum își desfășoară activitatea Liceul Romano-Catolic „Josephus Calasantius”.