Legenda Soarelui și a Lunii
,, Cu mai bine de 150 ani în urmă, în satele din Dobrogea, de la malul mării, se cânta o grozavă baladă, a cărei poveste începe cu prezentarea Soarelui, ca fiind un prinț mândru, ce își caută mireasa în lumea largă, dar nu găsește pe nimeni pe gustul său.
Dupa 9 ani, foarte mâhnit, se reîntoarce acasă, la malul mării, unde le întâlnește pe cele 9 surori ale sale. Cea mai mică dintre ele, pe care Soarele nu o mai văzuse de când era doar o copilă, este Ileana, o fată extraordinar de frumoasă, de care fratele ei se îndrăgoatește cât ai clipi.
El dorește să se însoare cu ea, dar aceasta refuză, considerând cererea lui una imposibilă. Dar, nimic nu-l poate opri pe Soare, care insistă, fără să țină cont de nimic.
Atunici, foarte speriată, fata încearcă să scape din această situație îngrozitoare, dar dând impresia că, în final, va accepta. Astfel, ea îi cere să construiască un pod de fier peste mare, din care o scară să urce până la cer, neștiind că fratele său deține puteri magice.
Cerința a fost îndeplinită, iar Soarele a urcat pe scară până la Cer, în Rai, unde îi întâlnește pe Adam și Eva, care îl avertizează să nu o ia pe sora lui de soție.
Însă, Soarele neascultător revine pe Pământ, gata să devină mire, însă Ileana îi mai cere ceva: să construiască un pod de aramă. Zi și făcut! Iar când realizează că nu mai are nicio scăpare, fata se aruncă în apele mării. Dumnezeu o transformă în pește, dar fratele ei aduce pescari pentru a o prinde, iar atunci Domnul o transformă in Lună și o aruncă pe cer...
Astfel, Soarele, prințul care nu a respectat legile firii, de a nu se căsători cu sora lui, este aspru pedepsit: nu o va mai vedea pe Ileana niciodată, ea fiind pe cer noaptea, el luminând ziua!"
~Text preluat~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu