$$$

 MEMORIE CULTURALĂ - VASILE ALECSANDRI

Vasile Alecsandri s-a născut pe 21 iulie 1821, în localitatea Mircești, într-o familie de boieri moldoveni. Tatăl său, Vasile Alecsandri senior, era un boier influent, iar mama sa, Elena Cozoni, provenea dintr-o familie nobilă cu rădăcini grecești. Copilăria sa a fost marcată de educația primită în mediul aristocratic moldovenesc, care i-a permis să aibă acces la o educație aleasă și la un cerc cultural rafinat.

Alecsandri a studiat la pensionul lui Victor Cuenim din Iași, unde a învățat limba franceză și a luat contact cu literatura occidentală. În 1834, a plecat la Paris pentru a-și continua studiile, frecventând cursurile de medicină, drept și inginerie, deși nu a finalizat nicio facultate. Experiența pariziană i- a deschis orizonturile culturale și i-a insuflat o profundă pasiune pentru literatură, teatru și muzică, influențe care aveau să se reflecte ulterior în creațiile sale.

Revenit în Moldova, Alecsandri și-a început cariera literară și politică. În 1840, alături de Mihail Kogălniceanu și alți tineri intelectuali, a fondat revista „Dacia literară”, considerată un punct de cotitură în literatura română prin promovarea unui spirit național și a unei literaturi originale. În paginile acestei reviste, Alecsandri a publicat primele sale poezii și povestiri, remarcându-se rapid ca unul dintre cei mai talentați tineri scriitori ai epocii.

În 1848, Alecsandri a participat la Revoluția din Moldova, redactând „Proclamația de la Iași” și implicându-se activ în mișcarea revoluționară. Deși revoluția a fost înfrântă, iar Alecsandri a fost nevoit să se refugieze pentru o vreme în Transilvania și Franța, această experiență a consolidat convingerile sale patriotice și a inspirat multe dintre operele sale literare ulterioare.

Cea mai cunoscută contribuție a lui Alecsandri la literatura română o reprezintă culegerea de poezii populare „Poezii poporale. Balade (Cântece bătrânești)”, publicată în 1852. Această lucrare a avut un impact profund asupra literaturii române, contribuind la dezvoltarea unei identități literare naționale și la valorizarea folclorului românesc. Alecsandri a continuat să scrie și să publice poezie, teatru și proză, devenind unul dintre cei mai importanți scriitori români ai timpului său.

Pe lângă activitatea sa literară, Alecsandri a avut și o carieră politică remarcabilă. În 1859, a fost unul dintre susținătorii de seamă ai Unirii Principatelor Române, jucând un rol esențial în promovarea și susținerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei și Țării Românești. Ulterior, a fost numit ministru al Afacerilor Externe și a reprezentat România în diverse misiuni diplomatice, contribuind la recunoașterea internațională a statului român.

Opera lui Vasile Alecsandri este vastă și diversificată, cuprinzând poezii, piese de teatru, proză și scrieri politice. Ca poet, Alecsandri a fost un reprezentant de seamă al romantismului românesc, cu influențe clare din literatura populară și din lirica franceză. Poeziile sale cele mai cunoscute, precum “Miorița”, “Pastelurile” sau “Doinele”, sunt caracterizate de un profund sentiment național și de o evocare sensibilă a peisajelor și tradițiilor românești.

În domeniul teatrului, Alecsandri a fost un pionier al dramaturgiei românești, scriind comedii și drame inspirate din viața socială și politică a vremii. Piese precum “Chirița în provincie” și “Sânziana și Pepelea” au fost extrem de populare în epocă și continuă să fie jucate pe scenele românești, datorită umorului lor și caracterului viu al personajelor.

Dincolo de creația literară, gândirea lui Alecsandri a fost profund influențată de idealurile pașoptiste și de dorința de a contribui la modernizarea României. Scrierile sale politice, articolele și discursurile au fost întotdeauna orientate spre promovarea unității naționale, a libertății și a progresului social.

Vasile Alecsandri a fost inițiat în francmasonerie în anul 1857, în cadrul unei loji masonice din Iași. Activitatea sa masonică a fost strâns legată de promovarea ideilor de unitate națională și de modernizare a societății românești. 

Deși nu sunt disponibile foarte multe detalii despre implicarea sa în lojă, se știe că Alecsandri a folosit rețelele masonice pentru a susține cauze culturale și politice care au contribuit la formarea identității naționale.

Moștenirea lui Vasile Alecsandri este una profundă și durabilă, el fiind recunoscut ca unul dintre fondatorii literaturii române moderne și un promotor al valorilor naționale. După moartea sa, survenită la 22 august 1890, Alecsandri a fost omagiat prin numeroase monumente, străzi și instituții care îi poartă numele.

În 1948, a fost ales post-mortem membru al Academiei Române, o recunoaștere a contribuției sale fundamentale la cultura română. Opera sa continuă să fie studiată și apreciată, atât pentru valoarea sa literară, cât și pentru importanța sa în consolidarea identității naționale românești.

Vasile Alecsandri rămâne o figură emblematică a culturii și literaturii românești, un model de patriotism și de dedicare față de cauza națională. Prin scrierile sale, el a contribuit la formarea conștiinței naționale și la promovarea valorilor românești, iar prin activitatea sa politică și diplomatică, a jucat un rol crucial în afirmarea României pe scena internațională. Moștenirea sa literară și culturală este astăzi un pilon al identității naționale, iar numele său este sinonim cu lupta pentru unitate și libertate.

Imn lui Ştefan cel Mare cântat la serbarea junimii academice dată în memoria acestui domn la mănăstirea Putna, în 15/27 august 1871.

Imn lui Ştefan cel Mare - Vasile Alecsandri

La poalele Carpaţilor,

Sub vechiul tău mormânt,

Dormi, erou al românilor,

O! Ştefan, erou sfânt!

Ca sentinele falnice

Carpaţii te păzesc

Şi de sublima-ţi glorie

Cu secolii şoptesc.

Când tremurau popoarele

Sub aprigii păgâni,

Tu le-apărai cu braţele

Vitejilor români.

Cu drag privindu-ţi patria

Şi moartea cu dispreţ,

Măreţ în sânul luptelor,

Şi-n pace-ai fost măreţ.

În cer apune soarele

Stingând razele lui,

Dar într-a noastre suflete

În veci tu nu apui!

Prin negura trecutului,

O! soare-nvingător.

Lumini cu raze splendide,

Prezent şi viitor.

În timpul vitejiilor,

Cuprins de-un sacru dor,

Visai unirea Daciei

Cu-o turmă ş-un păstor;

O! mare umbră-eroică,

Priveşte visul tău:

Uniţi suntem în cugete,

Uniţi în Dumnezeu.

În poalele Carpaţilor,

La vechiul tău mormânt,

Toţi în genunchi, o! Ştefane,

Depunem jurământ:

"Un gând s-avem în numele

Românului popor,

Aprinşi de-amorul gloriei

Ş-al patriei amor! ".