$$*

 PASTREAZĂ-ȚI CERCUL MIC

O poveste scurtă, dar plină de înțelepciune

Într-o zi, o tânără i-a adresat o întrebare unei femei în vârstă:

— E adevărat că omul are nevoie de prieteni în viață?

Bătrâna a dat din cap aprobator:

— Desigur. Viața poate fi adesea grea. E esențial să ai pe cineva aproape, cu care să poți vorbi ore în șir, fără teama de a fi judecată. Cineva căruia să-i plângi pe umăr, care să-ți ofere alinare sufletească. Cineva care rămâne lângă tine când toți ceilalți pleacă. Cineva care îți împărtășește bucuriile și te ajută să treci prin încercări.

Tânăra a întrebat din nou:

— E adevărat că un prieten fals e mai periculos decât un dușman?

— Fără îndoială, — i-a răspuns femeia. — Dușmanul ți-e cunoscut, știi cine e și îl ții la distanță. Însă prietenul fals se ascunde sub masca încrederii. Se strecoară în viața ta, îți cunoaște vulnerabilitățile, visurile, tainele. Știe unde să lovească — și cum să doară mai tare. Tocmai de aceea e mai periculos.

— Și cum mă pot feri de astfel de oameni?

Femeia în vârstă a meditat o clipă, apoi a întrebat:

— Spune-mi, unde găsești mai mulți șerpi și scorpioni — într-o grădină mică sau într-o pădure sălbatică?

— Desigur, în pădure! — a răspuns tânăra.

Bătrâna a zâmbit:

— Exact. Cu cât cercul tău e mai restrâns, cu atât mai puține „vipere și scorpioni” vei avea în jur. Mai puțină ipocrizie, mai puțină trădare, mai puțină suferință. În tinerețe aveam mulți prieteni. Dar cu timpul și cu experiența am înțeles: mai bine puțini, dar adevărați. Calitatea e mai prețioasă decât cantitatea. Nu te amăgi cu iluzia că toți din jurul tău îți sunt prieteni. Poți avea mulți cunoscuți, dar prietenii adevărați se numără pe degete. Și dacă vrei să te ferești de oamenii falși, începe prin a-ți micșora cercul.