$$$

 

S-au cunoscut la Buenos Aires. Antoine (aristocratul, scriitorul și pionierul aviator) era pilot la o companie poștală din Argentina. Ea era o femeie seducătoare. Nu a fost simpatizată nici de familia lui Saint-Exupéry, nici de societatea franceză.

Relația lor a fost furtunoasă (căs. 1931–1944); el a înșelat-o de multe ori. Viața lor a fost plină de absențe. Dar este, de asemenea, adevărat că s-au iubit foarte mult.

Ea l-a inspirat pe soțul ei să scrie „Micul Prinț”. Cartea este o alegorie a propriei vieți a lui Saint-Exupéry, a căutării sale de pace interioară.

A fost concepută ca o poveste pentru copii, dar este de fapt o carte pe care Antoine de Saint-Exupéry a scris-o pentru a-și cere scuze Consuelei. Trandafirul din carte este Consuelo, dragostea micului prinț, metafora pentru femeia care iubește. Este unică, fragilă și trebuie îngrijită.

Antoine a murit în 1944, într-un accident de avion la vârsta de 44 de ani. Contesa Consuelo de Saint Exupéry a moștenit jumătate din averea sa și drepturile de autor pentru toate cărțile sale. Ea a murit în 1979 (la 78 de ani) lăsând toate bunurile sale lui José Martinez Fructuoso, secretarul ei. Moștenirea cuprindea cufere pline de arhive, obiecte, scrisori și desene, devenind astfel unicul ei legatar. Din 1978, José Martinez Fructuoso a lucrat pentru a menține vie memoria și moștenirea cuplului și a publicat, de asemenea, „Memoriile trandafirului”, o povestire de Consuelo.

El a trebuit să apere moștenirea pe care i-o lăsase Consuelo până la sfârșit, îndurând atacuri constante din partea familiei Saint-Exupéry. Lista proceselor pe care le-a înfruntat pentru această moștenire este lungă, dar a ieșit întotdeauna victorios. Martor al unei epoci, a secolului XX, când literatura era la apogeu, José Martinez Fructuoso (1936-2015) a menținut un cult și respect pentru ea.

foto din 1935

$$$

 

Remenber

   OLIVIA DE   

         HAVILLAND 

    ★Olivia de Havilland, născută pe 1 iulie 1916 la Tokyo, a fost una dintre cele mai emblematice figuri ale epocii de aur a Hollywoodului. Deși s-a născut în Japonia, a crescut în California, unde a fost crescută de mama sa și sora ei, actrița Joan Fontaine, după divorțul părinților.

       🔘Viața personală:

    ★A fost o femeie elegantă, rafinată și cu o voință puternică, cunoscută pentru discreția și demnitatea cu care și-a trăit viața.

    ★A avut două căsnicii și doi copii: Benjamin și Gisèle.

    ★Relația tensionată cu sora ei, Joan Fontaine, a fost adesea subiect de presă, dar Olivia a preferat să păstreze detaliile intime departe de ochii publicului.

    ★Într-un interviu, a spus că longevitatea i se datorează celor trei „L”: love (iubire), laughter (râs) și light (lumină).

       🔘Cariera:

     ★A devenit celebră cu rolul Melanie Hamilton în „Gone with the Wind” (1939), care i-a adus prima nominalizare la Oscar.

    ★A câștigat două Premii Oscar pentru cea mai bună actriță: în 1946 pentru „To Each His Own” și în 1949 pentru „The Heiress”.

    ★A fost o pionieră în lupta pentru drepturile actorilor, câștigând un proces împotriva studiourilor Warner Bros., care a schimbat regulile contractuale de la Hollywood.

    ★A jucat în peste 50 de filme și a avut o carieră remarcabilă și în teatru și televiziune.

    ★A fost decorată cu Legiunea de Onoare în Franța și a primit titlul de Dame Commander of the Order of the British Empire în 2017.

     ★A trăit până la vârsta de 104 ani, stingându-se la Paris în 2020. O viață lungă, plină de grație, talent și curaj.

Colaj Mary Flory 

CULTURA CURIOZITATI GANDURI

$$$

 

Remember

1 Iulie – Ziua în care ne amintim de stelele căzute frumos.

     ⭐⭐⭐⭐⭐

    ★În această zi, gândurile noastre se îndreaptă către șase mari personalități ale cinematografiei care s-au născut sau au plecat dintre noi pe 1 iulie. Fiecare dintre ei a adus lumină, emoție și artă în viețile noastre.

    ★OLIVIA DE HAVILLAND 

 1 iulie 1916 – 26 iulie 2020

O prezență nobilă, rafinată, inconfundabilă. Rolul Melaniei din Pe aripile vântului a făcut-o nemuritoare. A trăit 104 ani, cu demnitate și eleganță, devenind una dintre ultimele legende ale Hollywoodului clasic.

     ★WALTER MATTHAU 

 1 iulie 1920 – 1 iulie 2000

A adus zâmbete, ironie fină și multă căldură în comedii devenite clasice. A murit exact de ziua lui, la 80 de ani, parcă închizând cu discreție și grație o viață dedicată artei.

   ★ROBERT MITCHUM 

 6 august 1917 – 1 iulie 1997

Simbolul bărbatului tăcut și intens. Cu o privire care spunea totul și o voce gravă, Mitchum a rămas o figură emblematică a filmului noir. Un artist profund, care nu a avut nevoie de multe cuvinte pentru a impresiona.

   ★MICHAEL LANDON 

31 octombrie 1936 – 1 iulie 1991

A fost sufletul blând al serialelor de familie. În Little House on the Prairie sau Highway to Heaven, a adus în casele noastre povești despre iubire, curaj și bunătate. A plecat devreme, dar a lăsat în urmă o lumină caldă.

   ★HARRIET NELSON 

18 iulie 1909 – 1 iulie 1994

Mama de pe micul ecran, o figură iubită de generații întregi. A adus căldură, muzică și echilibru într-o epocă a televiziunii în care simplitatea era o virtute.

   ★MARLON BRANDO 

3 aprilie 1924 – 1 iulie 2004

Un colos al cinematografiei. De la Un tramvai numit dorință la Nașul, Brando a schimbat regulile actoriei. Intens, imprevizibil, sincer. Un artist care a iubit cu patimă și a jucat cu tot sufletul. Plecarea lui a lăsat un gol pe care nimeni nu îl poate umple.

🎞️ Astăzi, îi omagiem. Cu recunoștință, emoție și dor. Ei nu mai sunt printre noi, dar rolurile lor trăiesc, respiră, vorbesc. Și ne ating, de fiecare dată, exact acolo unde filmul devine suflet♥︎

#1Iulie #InMemoriam #ActoriDeLegendă

CULTURA CURIOZITATI GANDURI

$$$

 1 iulie 1823

RESTABILIREA DOMNIILOR PĂMÂNTENE.

La data de 1 iulie 1822 a avut loc restabilirea domniilor pământene în Țările Române prin numirea ca domnitori, de către Poarta Otomană, a lui Ioniţă Sandu Sturdza în Moldova şi a lui Grigore Dimitrie Ghica în Ţara Românească. Această schimbare a avut loc si datorită ,, ecoului,, pe care l-a avut Revoluția lui Tudor Vladimirescu din anul 1821, revoluție care chiar dacă a fost înfrânta, a contribuit din plin la emanciparea românilor. Astfel, prin restabilirea domniilor pământene, adică a domniilor unor domnitori de loc si neam românesc, se punea capăt domniilor fanariote, instaurate în 1711 în Moldova şi în 1716 în Ţara Românească, domniice a produs în cele două țări române, de-a lungul a peste o sută de ani, doar corupţie, instabilitate politică şi regres economic. Domnitorii pământeni au avut ca prioritate normalizarea vieţii sociale şi politice și adoptarea unor reforme instituționale viabile, așa cum a fost cazul în Moldova unde domnitorul Ioniţă Sturdza a beneficiat de ajutorul lui Ionică Tăutu, artizanul unui proiect de constituţie, numită „Constituţia Cărvunarilor”, prin care se reforma sistemul electoral și se adoptau drepturi şi libertăţi de natură iluministă franceză. Și chiar dacă reformele adoptate nu au modernizat pe deplin cele două state românești, meritul reinstaurării domniilor pământene constă în faptul de a fi realizat primul proiect de dezvoltare economico-socială și de emancipare naţională a românilor. La scurt timp intențiile reformatoare ale primilor doi domni pământeni au eșuat, aceasta și datorită faptului că marii boieri nemulțumiți de pierderea unor anumite privilegii, au reușit cu ajutorul Rusiei și a Imperiului Otoman, să zădărnicească punerea în practică a umor reforme ce ar fi putut să modernizeze pe deplin cele două state românești.

$$$

 La 1 Iulie, 1646 s-a născut GOTTFRIED WILHELM LEIBNIZ, filosof, matematician şi fizician german; ( d.1716).

Gottfried Wilhelm Leibniz a fost

unul din cei mai importanți filozofi de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui de al XVIII-lea, unul din întemeietorii iluminismului german. 

“A iubi este a găsi fericirea noastră în fericirea altora.”

“Dreptatea nu este altceva decât iubirea de om a înţeleptului.”

“Aş dori ca cineva iscusit în matematici şi fizică să se ocupe de jocuri. Spiritul omenesc scânteiază în jocuri mai puternic decât în orice altceva.”

“A te lupta cu tine însuţi e lupta cea mai grea; a te învinge pe tine însuţi este biruinţa cea mai frumoasă.”

“Ameliorăm omenirea când ameliorăm tineretul.”

În matematică, Leibniz a introdus termenul de "funcție" (1694), pe care l-a folosit pentru a descrie o cantitate dependentă de o curbă. Alături de Newton, Leibniz este considerat fondatorul analizei matematice moderne.

Leibniz s-a născut pe 1 iulie 1646 în Leipzig, fiu al unui avocat și profesor la universitatea din localitate. Tot aici își începe studiile, pe care le continuă la Jenași Altdorf. 

În 1666 obține titlul de doctor în Drept și intră în serviciul lui Johann Phillipp von Schönborn, arhiepiscop și prinț elector în Mainz, pentru care îndeplinește un mare număr de însărcinări politice și diplomatice. 

În 1673, întreprinde o călătorie la Paris, unde rămâne timp de trei ani și se ocupă în mod intens cu studiul matematicii, științelor naturale și filozofiei. 

Întors în Germania, obține în anul 1676 postul de bibliotecar și consilier privat pe lângă Ernst August, prinț de Braunschweig-Lüneburg și mai târziu prinț elector de Hanovra, apoi pe lângă urmașul lui, Georg Ludwig, care va deveni rege al Marii Britanii cu numele de George I. În această funcție, Leibniz rămâne până la sfârșitul vieții. 

El se bucura de o deosebită prețuire și era considerat în acel timp ca geniu universal. Opera sa se extinde nu numai în domeniile filozofiei și matematicii, ci tratează teme variate de teologie, drept, diplomație, politică, istorie, filologie și fizică. 

A fost fondatorul și primul președinte al "Academiei de Științe" din Berlin (1700). 

Leibniz moare la 14 noiembrie 1716 în Hanovra.

$$$

 Trei oșence, foste prietene din copilărie, colege de școală mai târziu, se întâlnesc după mai mulți ani, deja mature. După îmbrățișările de rigoare, se întreabă reciproc:

– D-apoi tu, Mărie, luatu-te-ai?

– Luat, dară.

– Si, cum-ui?

– D’apoi, drajile mele, mi-am luat un ficior mândru, chipeș, puternic, numa’ că are un beteșug!

– Dusu-l-ai la doftor?

– Dus.

– Si, ce-o zîs doftoru’?

– O zîs ca-i surd de-o ureche!

– No, las’, că nu-i bai, doar nu trebe să audă toate cele!

– D-apoi tu, Anuță, tu luatu-te-ai?

– D-apoi, cum?!

– Și-al tău, cum-ui?

– Doamne, al meu îi ca o cătană, mere țanțoș pe uliță și îi tare ca un taur, frumos ca soarele, da’ are un beteșug!

– Dusu-l-ai la doftor?

– Dus.

– Si, ce-o zîs doftoru’?

– O zîs ca-i chior de-un ochi, nu vede bine!

– No, las’, ca nu-i bai, doară nu trebe să vadă chiar toate cele!

– D-apoi tu, Minodoră, tu luatu-te-ai?

– Pai, tu fetilor, eu mi-am luat un ficior cum nu s-a mai ezistat pe suprafata pământului! Păi, al meu îi cât bradul, îi deștept, puternic ca un urs, frumos ca o icoană, da’ are ș-al meu un beteșug!

– Da’ ce beteșug are, bată-l norocu’?

– Păi, al meu dimineata mă …, la amiaz’ mă … , seara mă … iară!

– Și, dusu-l-ai la doftor?

– Dus.

– Și, ce-o zis doftoru’?

– O zîs că n-are ținere de minte.

$$$

 Guelta d’Archei, cea mai faimoasă oază din Deșertul Sahara

Guelta este denumirea arabă a unui iaz, a unui bazin de apă sau a unei mici lagune, indiferent dacă este sezonieră, temporară sau permanentă. Berberii și tuaregii le numesc agelman și sunt frecvente în canalele de drenaj sau wadis din Deșertul Sahara. Ele sunt uneori numite și oaze de guelta.

Anumite guelte pot fi permanente dacă sunt alimentate de o sursă constantă, cum ar fi un izvor. Altele sunt create atunci când un râu se usucă și se formează pungi de apă de-a lungul cursului său sau, mai frecvent, atunci când apele subterane se ridică la suprafață în zonele depresionare, formând bălți și rezervoare.

Dacă sunt formate peste platforme naturale de rocă și dacă sunt protejate de expunerea excesivă la soare, oazele pot fi extinse și de durată permanentă sau sezonieră. Un exemplu în acest sens îl constituie râpele Adrar din Iforas, un masiv muntos din Mali, plin de grămezi de blocuri de granit erodate, unde se formează numeroase rezervoare de apă.

O alta este așa-numita oază Timia din Niger, care are chiar și o cascadă sezonieră și este unul dintre puținele locuri din zonă în care cresc pomi fructiferi.

În apropierea unor guelte există gravuri și petroglife în stânci, indicând că acestea au existat din cele mai vechi timpuri și au fost vizitate de vânătorii-culegători preistorici.

Mai târziu, ele au fost folosite de nomazi ca locuri de adăpare pentru animalele lor. Un exemplu în acest sens este guelta Tikoubaouine din Tassili n’Ajjer, Algeria.

Dintre toate gueltele din Sahara, cea mai cunoscută este Guelta d’Archei, situată în masivul Ennedi din nord-estul Ciadului (la sud-est de orașul Fada), un bastion imens de gresie cu canioane și faleze înconjurate de nisip.

Zona este una dintre cele mai izolate de pe planetă, pe care doar caravanele îndrăznesc să o traverseze. De fapt, nu există drumuri care să ducă acolo, iar accesul este dificil. Este nevoie de aproximativ patru zile cu mașina cu tracțiune integrală ca să ajungi acolo plecând de la Fada sau de la N’Djamena.

Este o mică oază permanentă locuită de mai multe specii de animale, situată într-un defileu de stânci înalte și verticale care îi conferă un aspect vizual uimitor. Cu atât mai mult cu cât, în timpul sezonului secetos, sute de cămile se adună zilnic în căutarea singurei surse de apă din zonă.

Guelta d’Archei este importantă nu doar datorită locației sale spectaculoase, ci și pentru că este singurul loc din Sahara unde supraviețuiesc crocodilii Crocodylus suchus, o specie înrudită cu crocodilul de Nil, care a ocupat cândva întreaga regiune sahariană și chiar mlaștinile și râurile din sudul Mediteranei.

În plus, în zona cunoscută sub numele de Manda Guili se găsesc picturi și gravuri care datează de peste 8.000 de ani. Acestea sunt unele dintre cele mai bine conservate lucrări din întreg masivul, datorită poziției lor ridicate, care împiedică eroziunea.

Masivul Ennedi are cel puțin 20 de izvoare perene sau semiperene, alte câteva ravene și bălți, dar acestea au o lungime de doar câteva zeci de metri în timpul sezonului uscat. Se crede că o mare parte din nisipul din Sahara provine din eroziunea structurilor geologice din această zonă.