$$$

 Și ...poate...suntem doar suflete.......încătușați în patimi printr-un șirag de lacrimi....prin labirint de viață cernute în speranță....

Sau poate...suflete goale de nimeni atinse...stele pe cer ce nu mai sunt aprinse....șoapte prea reci , haotic prin vise...drum neștiut purtat pe colț de abise....gânduri secate ce nu pot fi scrise...iluzii deșarte prin valuri de ape....speranțe la mal ce-au fost înghețate...ego-ul de-a crede că ele au dreptate....iubirea n-o simt și-o alungă departe....să poți crede în ele nicicând nu se poate....rămân numai himere tainic , ascunse în noapte....

Sau poate...suflete pline cu gânduri senine...sunt printre noi , și totuși prea puține...văd doar frumosul și tot ce este bine....aștern lumina de speranță prin timpul care vine....iubirea ele o simt și toată le aparține , cu o înimă plină doar de Daruri Divine...aduc alinare și alungă suspine , crezând tot mereu în ziua de mâine...le simți mângâierea ce alungă durerea...în vocea lor caldă , iubirea se scaldă...când le întâlnești , să le prețuiești...ele te fac să ști să iubeşti și vieții din nou să poți să-i zâmbești , privind spre Cer să simți că trăieşti , magia iubirii la fel ca-n povești....și ultima filă să vrei să citești....

Sau poate...suflet cu dor prin timp trecător....zborul cel frânt purtat călător...zâmbet şi fericire...răni prea adânci sau numai iubire...sunt toate simțite prin timp rătăcite...tăcute , văzute sau doar neștiute....cu lacrimi sau patimi adesea umplute...șirag de amintiri ce nu sunt pierdute...emoții , trăiri ce au fost cândva avute...balanța prea grea cu tot ce-i în ea....dorul te frânge de-n suflet ajunge...și cine ar putea un dor să-l alunge...?

Sau poate...suflete triste...suflete visătoare...ce speră într-o iubire privind în depărtare...o margine de rai primind la fel cum dai... sau poate doar un vis pe margini de abis....mai fac un compromis prin tot ce le-a fost scris...un labirint de viață ca un mosor de ață ...la capătul lui mereu o speranță...îl legi și îl dezlegi pe drumul ce-l alegi...depinde doar de tine să știi " ce " să culegi....

Sau poate...suflete mari...suflete mici...suflete rănite...sau doar fericite...suflete calde de suflete reci folosite....suflete atinse...suflete stinse...flăcări aprinse...sau doar de jar mocnit în amintiri cuprinse...într-o realitate sau tot ce-a fost doar vise...

Sau poate...suflete departe ....suflet pereche de suflet aproape...suflete frânte în iluzii avute...suflete tăcute în dureri neştiute....suflete obosite şi prea mult rănite...suflete tari ce le trec pe toate...suflet cu lacrimi în singurătate...suflet rămas pustiu printre amintiri...suflete ce vor şi alte iubiri...suflete reale sau imaginare... suflet ce simte cu durere totul ce doare...suflete rebele ce trec peste rele...suflete bune ce patimă pune...suflete călătoare ,doar trecătoare...suflet ce plânge şi lacrima îi curge...suflet jumate, rătăcit în noapte...suflet întreg, mai înțelept...suflete ce pierd orice speranță...suflete ce se agață tot mereu de viață...suflete ce le simți chiar din prima clipă...suflete ce doar cu suflet , iubire înfiripă...suflete amăgitoare ce ştiu să joace un rol oarecare ...suflete care se pun cu sufletul " pe tavă " ,doar să înțeleagă mai apoi că viața uneori, e o simplă şaradă...suflete calde...suflete reci...suflet alături de care toată viața ai vrea să o petreci...suflete pe care nu poți să le înțelegi...suflet pe care ai vrea din toate sufletele să îl alegi...suflet ce poate rămâne în timp nemuritor ,când a iubit alt suflet doar cu -al sufletului dor...suflete rupte prin vorbe căzute...suflet bucăți şi risipit în patru zări , cu lacrimi de dor , al iubirii chemări.....

Atâtea suflete... şi încă ,câte suflete mai pot a fi...rămase goale toate ,dacă ele nu învață nicicând cum a iubi , şi din alt suflet iubire a primi....sau doar rămase stinse când nu pot fi atinse....purtând speranța între real sau doar rătăcitoare vise...

Sau poate.... pentru a găsi şi fericirea chiar dincolo de vise și tot ce printre rânduri poate că n-au fost scrise....trebuie doar să ai puterea de a te ridica şi a nu mai rătăci prin umbra de trecut şi margini de abise...altfel golul din suflet va deveni dezamăgire doar cu dorințe stinse....și stele pe-al tău Cer nu vor mai fi aprinse.....și sufletul pereche nu va mai fii atins... în brațele iubirii nu vei mai fi cuprins....

Și poate...suntem doar suflete...încătușați în patimi printr-un șirag de lacrimi...prin labirint de viață cernute în speranță....la un capăt de drum , crezând în omul bun.............

" M.P. "