$$$

 MEMORIE CULTURALĂ - EUGEN LOVINESCU   

Eugen Lovinescu, critic literar, dramaturg, romancier si nuvelist roman s-a nascut pe 31 octombrie 1881, la Falticeni (d.la 16 iulie 1943, București).

Urmeaza cursurile Facultatii de litere, sectiunea de limbi clasice a Universitatii din Bucuresti, obtinand licenta in anul 1903 cu o lucrare despre sintaxa latina.

Eugen Lovinescu a fost initiatorul modernismului, dar si a uneia dintre cele mai importante grupari literare, "Sburatorul", formata din revista si cenaclul literar cu acelasi nume. Aici se vor afirma marii scriitori din perioada interbelica.

 Eugen Lovinescu isi face debutul publicistic in anul 1903, in suplimentul literar al “Adevarului.”In perioada 1904-1906 activeaza ca profesor de liceu la Ploiesti si la Bucuresti. 

Colaboreaza cu diferite publicatii precum: Convorbiri literare, Noua revista romana, Rampa, Flacara, Luceafarul, remarcandu-se ca si critic literar. Articolele publicate aici sunt stranse in "Critice". 

 "Pasi pe nisip" (1906) si "Critice" sunt doua dintre primele lucrari literare ale scriitorului. Eugen Lovinescu a scris monografii, opere de fictiune, memorii, dar cele mai importante opere ale sale sunt de critica si estetica: "Istoria civilizatiei romane moderne" in trei volume (1924-1925) si "Istoria literaturii romane contemporane", in cinci volume (1926-1929).

 Lovinescu a abordat si stilul beletristic, scriind "Nuvele" (1907) si romane: "Mite", "Balauca" (1935), "Diana" (1936), "MM" (1937).

 Eugen Lovinescu a decedat la 16 iulie 1943 la Bucuresti.

Citate Eugen Lovinescu:

“Literatura unui neam nu e decat unul din fenomenele ce se produce in sanul acelui neam, pe langa multe altele.”

“Admitand influenta unei opere de arta asupra noastra, ii admitem si putinta de a ne preface sufleteste. Un mare artist este deci un mare modelator de oameni.”

“Polemica nu e arma spiritelor totalitare, ce-și subestimează adversarii, nu e, cu alte cuvinte, o măciucă, ci o armă suplă, o lamă logică, care nu bâjbâie dezordonat pe toată suprafața trupului apărat de platoșă, ci caută doar micul pariu de inaderenșă a zalelor; respectând sau neținând seama de rest, se implantă numai acolo într-o lovitură definitivă. “

“Nimic nu leagă mai mult pe oameni, mai mult decât conştiinţa unui trecut comun.”